Consacrat

Umorist consacrat

Izbutit, orice catren,
O trăire, un îndemn,
Ne înfăţişează-o faptă,
Ideală, dar şi-o poantă,
Creată intuitiv;
Asta-i dar meditativ!

Luminat e de-un surâs,
Atunci când e prezentat,
Umoristu-i consacrat...
Rime ce provoacă râs,
Izbutite prin cuprins,
Având ţinta lor anume,
Neuitate vor rămâne.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pusesem aer parfumat

Pusesem aer parfumat
În pipa care mă inspiră
Pe când salcâmul se admiră
În ochiul lunii mai curat.

Atunci urechii îi fu dat
S-audă-o fată cum se miră
Râzând că n-am şi eu o liră
Ca un confrate consacrat.

Ci-n mica-i barcă legănată
Tăcere se făcu de-odată;
Codrii trăgeau să moară-n jur.

Ea-mi asculta flautul care
Scotea din el suspinul pur
Al primăverii trecătoare!

poezie clasică de Francis Jammes
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Calificare specială"

Însurătoarea-i un calvar:
Cerut-am mâna multor fete,
Dar ele-au refuzat, discrete...
Motivul e, că-s doar portar
Pe una-am abordat-o clar,
Propunerile-au fost concrete
Aveam atuuri consistente,
Căci sunt şi eu un ins cu har
Ea multe mofturi a făcut,
Deşi nici zestre n-a avut
Dorind un soţ mai mult titrat
Dar, ins ca mine găseşti rar
Cu "pedigriul" consacrat,
De Petru, cel mai Sfânt portar...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micuţa Picasso

Ai apărut pe acest pământ
Lumină din lumină lină,
Erai un mugur mic şi blând
Ce le-ai facut viaţa senină.
Sprinţară-n viaţă ai pornit
Având încredere în tine,
Nimic nu te-ar mai fi oprit
Dorinţe de nestăvilit,
Răzbeau din pieptul tău cel mic
Aripile zvâcneau din tine.

Nerăbdătoare şi tenace
Erai copilul mic şi bun
Cuminte şi ascultătoare
Harnică, nici nu mai spun!
Iubirea ţi-a-ncolţit în suflet
Taman când nimeni nu s-a aşteptat
Aveai deja un nume consacrat:

Micuţa Picasso

poezie de Mariana Simionescu (27 august 2009)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Noi ne iubim pe paturi de-mprumut
Pe-o canapea ingusta,fara perna
Crezand ca aventura de-un minut
Devine lesne "dragoste eterna".

Noi ne iubim pe scena,-ntr-un decor:
Pe-un sac-umplut cu paie-dintr-o piesa
Eu par un ceas truver,ratacitor,
Tu esti o ora magica printesa.

Speram cu disperare amandoi
Ca ni-e deajuns o-mbratisare-n fuga
Si ca statutul nostru de eroi
Nu poate-apoteoza sa-i distruga.

Noi ne iubim visandu-ne-n secret
Perechea pasionata si celebra
Traind in moarte, fara de regret,
Un scurt si iluzoriu act de febra.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Romulus Vulpescu
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plagiat!

Cin' mi-a văzut poemele-n vreo carte,
A înţeles că sunt om serios,
Dar cine le-a citit, de curajos,
A constatat, din versu-mi fabulous,
Că sunt, şi pe deasupra, încă foarte....

Şi nu-mi permit, io care-s consacrat,
La birt recunoscut, în cartier,
De-o lume rafinată şi cu fler,
Să calc pe al meu nobil caracter
Venind, aiurea-n târg, c-un plagiat...

S-o fi-ntâmplat, nu zic, s-or fi lovit,
Vreo frază, vreun catren,-două sau trei,
Căci, muza, când mă prinde în condei
Şi-ajung s-o iau, la rime, pe ulei,
N-am timp să copiez vr'un ramolit...

Aşa că, observaţi, io-s plagiat!
‘nainte chiar să scriu poemu-acel,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război telepatic

Aşa de mult mă cerţi în gând,
Cântă migrene şi frustrări;
E balul meu de întrebări
Trimis pe portativ şi rând.

Şi cât de mult reclami o vină
Căzută asupra-mi voluntar,
Viaţa a prins un gust amar
Urc tot mai greu spre o colină.

Aşa de mult răneşti zâmbind,
Să se ridice vanităţi
Regine doar în entităţi
Ce irosesc clipa negând.

Şi cât de mult trimiţi spre mine
Contrariate monologuri,
Tot mai confuz în dialoguri
Rămâi în taină de suspine.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magnum Mophtologicum

Un împărat îşi puse-n gând
Să facă-o mare carte,
În care vorbele pe rând
Să aibă toate parte.

Voia un falnic monument,
Un magnum oarecare...
Atunci chemă pe un bătrân,
Limbistul cel mai mare —

Un om ce ştie pe de rost
Nu numai ce-i pe lume,
Ci câte se petrec şi-n cer
Din fir în păr anume —

Şi-i zise: "Ştiu, de istorie
De mult că te-ai lăsat
Şi că d-acuma numai limbii
Pe brânci te-ai consacrat...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonier

O, Doamne, ce-mi pâlpâie toamna în vine,
Iubito, saltă-ţi pasul spre-acest timp ideal,
Să pornim, incandescent, între mine şi tine,
Cumplit, Al-Nu-Ştiu-Câtelea Război Mondial!

Să mă bombardezi, îndeajuns, cu săruturi,
Să te-mpuşc cu boboci şi arome de crin,
Să-mi trimiţi deasupra-mi armate de fluturi,
Să ne batem, de-a pururi, în duel cezarin...

Cupidon, zeul tău, cu săgeţi mari de pace,
Să-mi freamăte-n sânge hoinar şi distrat,
Iar tu, c-un lasou aromat, din frezii buimace,
Ştrangulează-mă, iute, într-un stil consacrat.

Am adăstat prizonier între picioarele tale,
Închinându-mă, ca ostatec, până la cer,
Venerez lupta celor două fronturi carnale
Şi caut o cheie întru-al inimii tale mister!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea bunul meu amic

Cu frunze arămii, şi galbene, aieve
Redând acelaşi timp, menit ca să releve,
Pe un acord de vânt, asemeni de vioară,
Un cântec mişcător ce cugetul strecoară.

– Prea bunul meu amic, de vezi că-i Toamnă iarăşi,
Şi anii au trecut de când suntem tovarăşi,
De vezi c-al său nărav răsună-i iar în strune,
Acum la început, în vreme de Răpciune,

Credinţei ce-i supun a mea părere-mi lasă
În crezul filozof convingerea piloasă,
Ce într-un tainic iz, când Toamna iar revine
Natura iar murind, un adevăr susţine;

De-avându-şi definit şi consacrat concretul
Din miez poţi intui şi-i desluşi secretul –
Că Toamna revenind, în ciclu-i ea rescrie
Un simbol celor ce renasc în prietenie.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (26 februarie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!