+unde +dai +si +unde +crapa

Conrad - Cântul al III-lea - Egiptul

Cunoaşteţi voi pământul ce Nilul a născut?
Ce crivăţul cu coama de gheaţă n-a bătut;
În care sub cununa-i se-nalţă palmierul
Şi pare că sprijină cu mândra-i frunte cerul
Aşa ca o columnă de marmur minunat
Ce sprijină un templu cu aur înstelat?
În care dulcea Ibis de zefiri legănată,
În silvele de cactus suspină amorată,
În care zea Isis c-un graţios surâs
În tristele deşerte crea un oasis;
Cunoaşteţi voi Egiptul ce n-are semănare
Cu nici o altă ţară? Loc curios în care
Întunecoasa fiie a vechii Ethiopii
Contrastă cu evrea cu ochii azurii,
Şi palida arabă, cu fruntea visătoare,
Cu copta cu păr negru şi braţe de ninsoare?
Pământ ce fecondează în fiecare lună,
Şi nici un timp n-abate splendida sa cunună!
În care frunza cade sub soarele de foc,
Şi alta vine-ndată de ţine al său loc.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea III (Biletul lui Călin)

La un semn, deschisă-i calea şi coboară din maşină,
Împărţind bezele-n dreapta şi în stânga, o blondină.
– Tu eşti, şefu? – Da, frumoaso. – Am venit să te mai văd
Şi să stăm la sfat, Traiane, că în ţară... e prăpăd!!!.....
– Orice gând ai, păpuşico, şi-orice inima-ţi dictează,
Ai ales corect momentul, şezi colea şi croşetează!
Sau, cât scot la sticla asta nenorocitul de dop,
Vezi că, după draperie, ai o mătură şi-un mop!
După ce ştergi bine praful, deapănă-ţi în tihnă sculul,
Însă ia aminte bine la tot ce-ţi zice masculul!
Noaptea asta petrecută la Palat n-ai s-o regreţi
Şi-o să vrei şi altădată experienţa s-o repeţi.
Hă, hă, hă, n-ai vrea, frumoaso, să ne şi distrăm puţin
Şi s-o punem de-o scenetă cu... biletul lui Călin?
Mi-amintesc, cam vag, din şcoală, c-a scris unul o scrisoare
Despre Baiazid şi Mircea. N-o fi fost Vlahuţă, oare?
Chiar de nu sunt eu prea sigur cum stă treaba în scrisoare
Şi cam ce-o fi zis poetul, hai să facem o-ncercare!
Chiar cu riscul de-a mă pune opozanţii mei la zid,
Fii tu Mircea, dar nu Geoană, iar eu fi-voi Baiazid

[...] Citeşte tot

parodie de Ilie Bâtcă, după Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-regula iubirii

Ni-i iubirea fără reguli şi-avem buzele crăpate,
Ca o stâncă de bezele, însă mergem mai departe...
Coapsele se strâng de teama sângerândelor săruturi.
După cum se vede treaba, este rost de începuturi.

Pe a timpului cărare, unde nu-s nici stânci, nici pietre,
Mergem iarăşi mână-n mână, ne iubim pe îndelete.
Ne minţim c-o sărutare, dar ni-i sete de iubire
Suntem rugi la providenţă, tăceri în nemărginire.

Şi când s-o crăpa de ziua, tu, cu firea ta beteagă,
Laşi pe inelar eternul, împletit din fir de iarbă.
Laşi pe pleoape-o sărutare şi... cu buzele crăpate
De atâta depărtare, mergi cu gândul mai departe.

Pe cearşafurile nopţii, covertura unei clipe
Ai întins. Şi vântu-ţi poartă, înspre Dumnezeu, aripe.
Ceri să intri... o problemă e acută şi te doare
Şi-apoi nici nu mai suportă, zici, prea multă amânare.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea unei mame

Dacă cerul s-ar deschide
Şi-am cădea pe rând în el
Ca într-un ocean de sânge
O durere-ar fi altfel.

E durerea unei mame
Care sufletul şi-a tras
De la cântecul de leagăn
Până-n oftatul de azi.

Ea a pus copilăria
Fiului pe-naltul zbor
Unde lebăda luminii
Mai apune uneori.

Gândurile-i cuprind carnea
Între gheare de-ntrebare
Unde lacrimi cad pe rând
Şi alunecă spre mare.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părere

Ziua de azi e ultima când mă sufocă patima,
de azi nici sfetnic n-o să-ţi fiu, nu vreau ca sufletu-mi pustiu
să sufere nelegiuiri şi să suporte amăgiri,
tu parcă te distrezi banal, comportament de papagal,
nici nu mai ştii ce-mi bălmăjeşti, îndrugi vorbe mitocăneşti,
când le aud mă roşesc eu, mă mir de unde ai tupeu
şi e păcat să le ascult, m-aştept la tine la mai mult,
te-aprinzi, din ochi îţi sar scântei, dar cred că nici nu ştii ce vrei,
când plângi sau râzi, când râzi sau plângi, nu bucurii, ci ură strângi,
nu tremura împătimit, că de la viaţă ai primit,
tot ce primeşte-un om normal: iubire, dor şi-un cod moral,
mândria şi orgoliul tău sunt fapte grave ce-ţi fac rău
şi, parcă, mă implici pe mine, crapă obrazul de ruşine,
un adevăr trăit şi spus cu aroganţă ai răpus,
credeai că, sigur, tu ştii tot, pe mine mă credeai netot,
mă foloseai să-ţi satisfaci ce-aveai în tine: mii de draci,
cu greu nespus te potoleai şi-a doua zi reîncepeai,
tristeţe mare-n ochii tăi, amicii-ţi erau nătărăi
că nu te-ajută şi nu vor să fie ţap ispăşitor
al multelor chemări prosteşti cu care vrei să te mândreşti,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!