+suflet +generos

Cântecul epavei

I
Vântul era dezlănţuit, apele-n delir,
O navă a eşuat pe ţărmul dinspre sud,
O sută de oameni, evadaţi din tristul cimitir,
Au îngenuncheat pe nisipul ud.
Şaizeci s-au înecat, şaizeci şi trei
S-au izbit de stâncile negre ca un păcat,
Şi-apoi, undeva, de unul singur printre ei,
Au dat de-un copilaş neajutorat.

II
Un tip aspru s-a îndepărtat încetişor
De lângă de ceilalţi marinari
Şi cu blândeţe a pus neştiutorul căpuşor
Pe pieptul lui onest, cu muşchii tari.
Călătorind peste pustiul larg
Era o bucurie solemnă să-i vezi
Mereu alături, velă şi catarg,
Marinarul şi băieţelul cu ochi verzi.

[...] Citeşte tot

poezie de Charles Dickens, 1812-1870, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul primăverii

Izbucneşte primăvara prin toţi porii-ntregii firi –
Iarna-i o monedă calpă, azvârlită-n amintiri;
Despre berze, rândunele – despre ce vreţi să vă cânt? –
Raiul printre noi coboară – când e verde pe Pământ.

Râde soarele în barbă, găsind brume-n zori de zi –
Doar c-o singură privire, dintr-o dat', le va topi!
Uriaş talger de aur, de sub culmi când se ridică,
Palid, speriat de moarte, frigul tremură de frică.

Muguri, vesel, liliacul, să-şi deschidă-i pregătit -
Şi când va-nflori, e vremea, să fiu iar îndrăgostit.
Verdele trezeşte-n mine – şi-n oricine - dulce dor
Şi-nfloresc iubiri, năprasnic, cu învăpăiat fior.

În amiază, din albastrul mării cerului înalt,
Soarele-şi veghează servii - rege generos, galant.
Veşnic gureşele vrăbii, chicotesc sub raza sa,
Visând clipa, mult dorită, când în praf se vor scălda.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este bine de ştiut

Copilul,
când îl aduci pe lume,
menajează-l!
Când mamă îţi spune,
încurajează-l!
Mai târziu,
când poate înţelege,
arată-i încrederea,
că roade va culege
de are priceperea.
Încrederea în sine
o poate dezvolta,
luând şi de la tine
curajul de-a-încerca.
Sădeşte-i în suflet iubirea
pe care s-o împartă,
înţelegându-şi el menirea
în lumea minunată.
Dezvăluindu-i adevărul
despre lumea-n care intră,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, Moş Crăciun

îţi urez la mulţi ani, Moş Crăciun,
să trăieşti încă două milenii,
pe fiecare om să îl faci mai bun,
toate vietăţile să înveţe smerenii.

să fii la fel de nobil şi de darnic,
la toţi copiii lumii să-mparţi daruri,
nimeni să nu aibă un Crăciun amarnic,
ci iubire-n piept şi pe tâmple lauri.

an după an să fii mai generos,
să scoţi sărăcia din suflet din case,
poţi să faci minuni alături de Cristos,
să dezvolte lumea veacuri glorioase.

să fii slăvit, Moş Crăciun drăgăstos,
mulţumesc pentru daruri şi gânduri sănătoase.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă zi de păcătos

În suflet ros,
În gând pios,

Când ne rugăm
Din os în os,

Zi după zi,
Fără folos,

Ne răstignim
Cu susu-n jos,

Până găsim
Ce-i găunos.

Nu-i înger prea
Mărinimos,

Nici drac în iad
Prea generos,

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurii de iarnă

Îmi rezonează-n gând lumini celeste
Ce îmi inspiră un poem duios,
E iarnă şi mă simt ca-ntr-o poveste,
Cu suflet mai uşor, mai generos,

Aştept Crăciunul cu înfiorare,
Mereu adorm în gând c-un brad frumos,
Visez că merg cu steaua pe-o cărare
Vestind voios că s-a născut Cristos;

E minunată-acestă sărbătoare,
Ea ne transformă-n legendarii magi
Ce vin cu daruri ca la o chemare
Şi bucuroşi le-nchină celor dragi.

Când neaua cu argint ne poleieşte
Suntem mai buni, cu gândul mai curat,
Ne-nviorăm cu toţii sufleteşte,
Suntem copii porniţi la colindat.

poezie de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurii de iarnă

Îmi rezonează-n gând lumini celeste
Ce îmi inspiră un poem duios,
E iarnă şi mă simt ca'ntr-o poveste,
Cu suflet mai uşor, mai generos;

Aştept Crăciunul cu înfiorare,
Mereu adorm în gând c-un brad frumos,
Visez că merg cu steaua pe-o cărare
Vestind voios că s-a născut Cristos;

E minunată-această sărbătoare,
Ea ne transformă-n legendarii magi
Ce vin cu daruri, ca la o chemare,
Şi bucuroşi le-nchină celor dragi.

Când neaua cu argint ne poleieşte
Suntem mai buni, cu gândul mai curat,
Ne-nviorăm cu toţii sufleteşte,
Suntem copii porniţi la colindat.

poezie de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Viaţa este o enigmă dar atunci când n-o înţelegi
Dumnezeu lucrează tainic şi te-ajută s-o dezlegi
Numai tu acceptă-I voia şi te luptă s-o alegi
Căci viaţa-i o minune pentru cine o înţelege
Şi-a Lui voie-i fericire pentru acela ce-o alege!
Căci enigma vieţii constă într-un lucru minunat;
Să-L cunoşti pe Cel ce Este din veci Sfânt şi-Adevărat!

Dacă viaţa-i o enigmă şi nu poţi să o înţelegi
Caută-ţi Făcătorul frate şi-ai să vezi cum o dezlegi!
El e viaţa şi Se-arată mai întâi prin Sfânta-I Lege
Apoi prin Hristos ce vine de toate să ne dezlege;
De păcatul ce ne-a prins şi pe veci ne înrobeşte
Şi de Legea ce-l condamnă şi la moarte osândeşte,
Şi de tot ce intră-n suflet şi cumplit ne chinuieşte!

Viaţa-i trudă trecătoare căutându-şi împlinirea
Dar şi-odihnă fericită când primeşte Mântuirea,
Viaţa-i năzuinţă cruntă ce-şi aşteaptă răstignirea
Dar şi-o pace nesfârşită când descoperă Iubirea,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Carmen Margean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa valorilor

Moartea este o favoare...
Eminenţi ce ne tot mint,
Puzzle, critici literare.
Luptă,-n suflet sfredelind
Ploaia care-n inimi arde...
O tornadă-n călimară,
Val de verbe, iz de şoapte,
Peste-o literă amară.

Moartea este o favoare!
Corbi cu litera-n tipsie
Zboară-ntruna. Din ziare,
Pentru-un ciob de poezie,
Croncăne precum un tunet
Şi rănesc pământu-n noapte,
Iar după atâta trudă,
Primesc doar un blid de şoapte.

Eminenţi ce ne tot mint,
Slăvit fie caşcavalul!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeciuială din "in şi chimen"

(Maleahi 23:23)

Mai deunăzi-ntr-o seară, bunul meu amic Costel
Mă-anunţă cu vâlvă mare că sunt invitat la el.
"Căci - îmi spuse el cu tonul grav şi apăsat în glas -
Tot ce am pe lumea asta numai mama mi-a rămas.
Şi cum mâine-i ziua dânsei, vreau să fac chermeză mare,
Ca iubirea-mi pentru mama s-o cunoască fiecare."

Invitaţia aceasta nu era de refuzat.
Şi-astfel iată-mă la locul şi la timpul anunţat.
Un salon gătit cu grijă şi cu gusturi rafinate
Impunea audienţei izul de solemnitate.
Din cupola smălţuită, candelabre strălucite
Revărsau cu dărnicie roi de raze aurite.
Din pereţi, de prin tablouri, te întâmpina duios
Un surâs blajin de mamă, cald, candid şi maiestuos.
Iar pe feţele de masă, brodate cu măiestrie,
De pe-o placă marmoree, în faţa la farfurie,
Te priveau doi ochi de mamă dintr-o poză-aşa firească

[...] Citeşte tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!