Toate rezultatele despre +poate +maine
Rezultate pentru +poate +maine în toate tipurile de citate, în ordinea relevanței și a calității:
Corbul
Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de șoapte
Din oracole cețoase, cărți cu tâlc tulburător,
Piroteam, uitând de toate, când deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate bate-n ușa mea ușor.
"E vreun trecător gândit-am și-a bătut întâmplător.
Doar atât, un trecător."
O, mai pot uita vreodată? Vânt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau târcoale și niciunde-n cărți vreo cale
Să-mi aline greaua jale jalea grea pentru Lenore
Fata fără-asemuire îngerii îi spun Lenore
Nume-n lume trecător.
În perdele învinse roșul veșted de mătase
Cu-o foșnire de neliniști, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Și-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvâcnind de teamă:
"E vreun om care mă cheamă, vrând să afle-un ajutor
Rătăcit prin frig și noapte vrea să ceară-un ajutor
Nu-i decât un trecător."
[...] Citește tot
poezie celebră de Edgar Allan Poe din Poezii și poeme (1963), traducere de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sunt disponibile și traduceri în latină, franceză, spaniolă, catalană, bască, portugheză, italiană, germană, finlandeză, suedeză și esperanto.
Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.
citat din Regele Mihai I
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâine se vor stinge toate
Ca parfumul serii-n vânt,
Al tău suflet mâine poate
S-o preface în mormânt.
catren de Dimitrie Bolintineanu din poemul, Timpul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orășenilor, ce e drept, le e din ce în ce mai greu să admire bogățiile cerești, căci lumina orașelor în timpul nopții e din ce în ce mai puternică, edificiile tot mai înalte și poate și grija zilei de mâine mai mare.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină
(Din câte am încercat)
Dintre câte-am încercat
Nici un dor realizat...
Poate, mâine
Și mai mâine,
Va fi dulce
Acea pâine.
Și cum stau de supărat,
Chiar de toate m-am lăsat...
Numai tu m-ai sprijinit
Și, în lume,
Mi-ai vorbit...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A crea personajul este o stare perpetuă. Poate singurul argument la faptul că teatrul nu moare de atâtea mii de ani. De fapt, el este un spectacol de serie, care, în serie, creează unicat. Cel de ieri nu seamănă cu cel de astăzi și nu va semăna cu cel de mâine.
Mircea Albulescu în ziarul Cotidianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a spus că în Cehoslovacia era pericolul contrarevoluției... Se vor găsi, poate mâine, să spună că în adunarea noastră se oglindeau tendințe contrarevoluționare. Apoi răspundem tuturor că întregul popor român nu va admite nimănui să încalce teritoriul patriei noastre...
Nicolae Ceaușescu în Discurs cu ocazia invadării Ceoslovaciei de către trupele rusești, 21 august 1968
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baladele celor patru anotimpuri - Iarna
Curierul va pleca mâine, i s-a spus.
Ea coase la veșmântul de războinic toată noaptea.
Degetele simt răceala acului.
Cum mai poate ține strâns foarfecele?
Acum munca s-a terminat și ea îl trimite acolo departe.
Oare când va ajunge în orașul unde se află războinicii?
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Riscul iubirii
Omule,
m-ai fi crezut nebun, dacă ieri ți-aș fi spus
că iarba e albastră?
Ai fi crezut că sunt nebun?
Și totuși ieri
iarba era atât de albastră!...
Dar m-ai crede
dacă ți-aș spune acum
că iarba nu mai e albastră?
Nu, nu mai are nici o culoare;
nu mai e nici măcar galbenă, înțelegi?
nu mai e nici neagră.
Dacă ar avea o culoare
ar însemna că trăiește,
dar nu se poate așa ceva,
azi nu poate să trăiască
... poate... mâine.
poezie de Adriana Bădiță din Zbor frânt (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buna Vestire
fragment
...)
Poate stelele sunt flori, numai flori,
Pe care nimeni nu le rupe,
Ori poate sunt fructe prea coapte, mustoase, gustoase
Și-așteaptă ceasul mare-al scuturării.
Poate cerul e marele fluviu albastru
Cu izvoarele-n raiul uitat,
Poate stelele-s luntrii de aur,
Poate luna e vechea corabie ce poartă,
Spre un nou Ararat,
Lumea de mâine
Care n-a gustat încă
Din arborul cunoașterii un rod,
Poate Calea Lactee
E drumul alb pe care albe
Se plimbă sufletele morților
În așteptarea noii învieri.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >