+placerea +mea

Odă ciocolatei

Ciocolata-i delicioasă,
E grozavă, fabuloasă,
O minune culinară,
Dulce sau uşor amară.

E, desigur, negreşit,
Dulcele cel mai iubit
De copii şi de femei,
Şi o spun cu mult temei.

Neagră, albă sau cu lapte,
Pot susţine şi cu fapte,
Ciocolata-i şi-aliment,
Ba chiar unul excelent:

Are zahăr şi grăsimi ‒
Diferite felurimi ‒,
Minerale, proteine,
Numeroase vitamine,

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (14 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul ce-i împodobit...

copilul ce-i împodobit
în scumpe haine princiare
şi poartă lanţuri de giuvaericale
pe după gât
îşi pierde plăcerea jocului;
veşmintele-l stânjenesc la fiecare pas.
de teamă că se zgârie
sau îşi păstrează mâinile în colb
deoparte stă de lume
de spaimă nici nu se clinteşte.
- Mamă, oare-i prieşte
această închisoare de scumpeturi
dacă-l îndepartează de ţărâna sănătoasă
dacă e jefuit de dreptul de-a pătrunde
în marele bazar al vieţii-obişnuite, omeneşti?

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Privirea-ţi întrebătoare e plină de-ntuneric. Ar vrea să cunoască gândul ce mă frământă – ca şi luna, adâncul apelor. Am desfăşurat înaintea ochilor tăi, de la o zi la alta, toată viaţa mea. Nimic n-am ascuns şi nimic n-am reţinut privirilor tale, şi iată de ce tu nu mă cunoşti.

De viaţa-mi ar fi o gemă, aş frânge-o în mii de bucăţi şi, strângându-le într-un şirag, le-aş atârna gâtului tău. De n-ar fi decât o floare gingaşă şi plină de viaţă, aş smulge-o de pe tulpina ei s-o anin părului tău. Dar ea, ea nu-i decât inimă, draga mea. Cunoaşte careva marginile ei? Marginile ei necunoscute sunt şi ţie, şi totuşi stăpâna acestei împărăţii eşti! De n-ar fi decât o clipă de plăcere, ai vedea-o înflorind într-un surâs de fericire şi pe dată ai înţelege-o. Şi dacă n-ar fi decât chin, s-ar topi în mii de lacrimi cristaline, reflectând fără de şoaptă taina ei. Dar ea... e dragoste, iubita mea! Plăcerea şi chinul ei sunt neţărmurite. Dorinţele şi fericirile sunt veşnice. Şi aşa de aproape e de tine – ca însăşi viaţa ta. Dar niciodată n-o vei cunoaşte în toată a ei putere.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţigară

Moment de linişte se aprinde
Aburul gândurilor mă cuprinde,
Amintiri intră intra în ochi,
Făcându-mă să lăcrimez
Un roşu antideochi
Ce nu pot să-l contracarez,
Expir aburul, cu forme neregulate
Amintindu-mi chipuri de mult uitate
Trag tare din abis,
Dar parcă mă arde
Ţigara mi s-a stins
Iar plăcerea încet adoarme.

poezie de Miron Iustin (10 august 2016)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf de stele

Carnea-mi era pierdută
în patul trist şi astronomic,
şi mintea înecată
în frumoasele minciuni ale opiumului.
Mă uitam absent la nu ştiu ce.
Cred că erai în faţa mea,
dar eu refuzam să te văd.
Prin omorul tău, pe mine
încerc să mă salvez.
Dar am amintirea asta,
ce nu-mi dă pace:
când în camera asta prozaică,
iubirea era plăcerea de a plânge
împreună.

poezie de Daniela Vizireanu (17 februarie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul

Sub frunze ruginii
Geme pământul moale
După atâtea ploi
Şi viscol... şi ninsoare.

Sub stratul de omăt
Întreg pământul plânge
Ar vrea să nu mai ningă
Căci frigul îl străpunge.

.......................

A îngheţat...
Acum nu mai simte nici o durere
Şi nici zăpada care îl apasă
Însă ar vrea să simtă o plăcere,
Plăcerea paşilor ce calcă umbra deasă.

poezie de Sergiu Ardelean din Poezii de iarnă (15 ianuarie 2011)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începutul

Plăcerea ilicită a celor două trupuri tinere a fost satisfăcută.
Acum se îmbracă repede, fără o vorbă.
Ies din casă separat, cumva furişându-se;
Şi, cum merg în josul străzii, par un pic stingheriţi,
de parcă ar simţi că ceva din jurul lor dezvăluie
patul pe care au stat nu demult întinşi.

Dar ce profit pentru viaţa unui artist:
mâine, poimâine sau ani mai târziu, el va da voce
puternicelor legături care şi-au avut începutul acolo.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică timpurie

Vrei să pari ceea ce nu eşti,
Privirea goală trădează râsul fals,
Tu doar oglinzii îi mărturiseşti,
Cât de mult ai vrea să simţi în paşi de vals.

O lume-n care sufletul e trist,
Unde zâmbetul zburdă şi ucide,
Tu oare mai poţi fi sufletist?
Ce-ntrebare cu retorică fierbinte!

Tăcere unde-ar trebui să fie glas,
Indiferenţa completează râsul fals,

Ochi injectaţi cu plăcere,
Plăcerea de a provoca durere,

Dar acolo unde e durere,
Un zâmbet cald, şi nu amar
... este plăcere."

poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 52

Eu sunt ca cel bogat, cu cheia sfântă
Ce-l duce la comoara ferecată,
Dar care ceas de ceas nu se frământă,
Căci ar toci plăcerea minunată.
Şi-s sărbători solemne, îndepărtate,
Ce greu sosesc în fiecare an,
Rare ca nişte pietre nestemate
Ori ca un pandantiv de căpitan.
La fel şi tu, eşti cufăr cu odoare
Sau un dulap imens cu haine-o mie
Şi dintr-o clipă faci o sărbătoare,
Când te arăţi în lume cu mândrie.

Eşti binecuvântat şi-i dai prestanţă
Cui te-a avut, cui nu, îi dai speranţă.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Continentul deltei

Îmi place grozav delta.
Şi aşteptând inspiraţia
Care să transforme plăcerea
În emoţie artistică,
Stau întins pe iarbă,
Sub bătrânul stejar noduros
Din pădurea Caraorman.

A fost o zi de peripeţii.
Cu vaporul pe braţul Sulina.
Cu barca pe micile canale.
Raţe, lişiţe, ochite c-o puşcă
Imaginară
Şi ele prefăcându-se că pică moarte,
Scufundându-se şi ieşind
C-un peşte-n gură. (...)

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!