Poezii despre norman maccaig
Rezultate pentru +norman +maccaig în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Eu, de needucat
Eu nu studiez prea multe, sunt un om
care nu evoluează. Nasul meu despică aerul
fără nici un fel de profesionalism. Ideile mele profunde
au fost odată jucării pe dușumea; le iubesc, le-am lins
aproape toată vopseaua. Un pahar cu whisky
este o zăngănea pe care n-o scutur. Când iubesc
o persoana, un loc, un obiect, nu văd
ce ar putea fi de comentat.
Am învățat cuvinte, cuvinte, cuvinte...
oricum, jumătate din ele
au murit din lipsă de exercițiu, iar cele pe care
le-am folosit cel mai des
se uită la mine cu o privire care șoptește: Mincinosule.
Ce mult admir rața sălbatică atunci când, printr-un cerc perfect,
intră în apă fără să ridice vre-un strop sau pescărușul care pe neașteptate
străpunge marea. Eu sunt un cormoran
care se scufundă
cum a făcut-o întâia oară: îndreaptă-ți capul înainte
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remorcherul poet
El strigă-n întuneric, sub
Brooklyn Bridge-ul lui de constelații,
împingând cu încăpățânare
împotriva curentului slinos
un caric de mărfuri tuturor folositoare.
Vaietul lui se strecoară prin tot
East Side-ul, pe cât de trist... pe-atât de
frumos, pe cât de frumos... pe-atât de
trist.
Și mințile, treze-n apartamente
la miezul nopții, ascultă
și se gândesc la niște
voiaje fermecătoare.
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Horoscop
Știu că sunt cuvinte pe care nu le înțeleg,
cum ar fi apogeu sau azimut.
Știu că sunt diagrame care se pretind a fi
diagramele trecutului și prorociri
privind viitorul.
Dar eu sunt îndrăgostit de frumușelul Azi
care nu stă încremenit
pentru a fi măsurat. Trecutul
e plecat într-o țară îndepărtată, iar viitorul
n-are-n el viitor.
Dar pe frumușelul Azi îl iubesc, îl iubesc
pentru că mi se arată...
și-i voi fi întotdeauna fidel.
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întorcându-mă acasă foarte obosit
Când mă lungesc pe margine drumului,
iar apa devine lăptoasă,
simt că
dacă ațipesc
nu mă voi mai trezi din somn șapte ani.
Nu vreau să mi se întâmple
ceea ce i s-a întâmplat lui Thomas the Rhymer
adică nu vreau să mă trezesc
cu o limbă
care nu poate spune niciodată minciuni.
Ce m-aș face cu prietenii mei?
Și cum aș suporta
strigătele triumfătoare
ale dușmanilor?
*Thomas the Rhymer (cca 1220 1298) sau Thomas Learmont, sau True Thomas a fost un moșier și-un cunoscut profet scoțian având harul poeziei și rivalizând ca reputație cu celebrul Merlin. Darul profeției a fost primit împreună cu darul de-a nu putea minți niciodată.
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hoinar
Năvodul lung, înțesat cu pești, venea
Arzând prin apă, lunecos.
Rechinul care-i urmărea ieșirea la suprafață
S-a întors încet-încet înapoi în abis.
Daffodil s-a apupat, înșurubându-se înainte
Prin apa roșie-a canalului, cu cinci tone
De argint sufocat în burta ei.
Ancora sforăia în mijlocul lanțurilor.
Iar memoria aduna așchii întârziate,
Punea scântei de umbră-n sac,
Își sufleca mânecile peste dealurile lui Harris
Și-i jefuia pe Orion și pe câinele lui, Sirius.
Am trăit cu acel pungaș cumsecade-n mine;
Am trăit cu niște ani pe care nu i-am cunoscut
Îngrămădiți pe genunchii mei. Cu aceste două comori
Navigam spre casă prin Marea Celtică.
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O zi obișnuită
Mi-am scos mintea la plimbare
Sau mintea m-a scos pe mine
Oricare va fi fost adevărul.
Lumina strălucea pe apă
Sau apa strălucea-n lumină.
Pe o stâncă, la ora mareei, cormoranii
Stăteau cu aripile larg desfăcute,
Fără a împiedica traficul. Ezitante,-n așteptare,
Fel de fel de rațe ici și colo
Pe apa ezitantă,-n așteptare.
Din când în când, scheunatul unui pescăruș. Mici flori,
Așa cum îi ispitesc pe turiști autobuzelele cu etaj,
Îmbiau albinele pe trotuarul lor.
În apa clară dansau
Cu mlădieri orientale ierburi lungi, neluate-n seamă
De bancurile pline cu pernuțe de ace. O vacă
A început un muget, dar
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara la fermă
Paie niște fulgere domesticite zac pe iarbă
Sau atârnate în zig-zag gardurilor vii pun barbă.
Apă verde-n teica spre care caii diseară-or să se-îndrepte.
Nouă rațe calcă legănat în două linii drepte.
O găină scrutează-atentă cu un ochi nimicul,
Apoi îl ciugulește. De pe cerul gol, negru trăgând pe el ilicul,
Un lăstun plonjează și, fulgerând din aripi prin hambar,
Se avântă, săgeată, spre înălțimi albastre iar.
Nu gândesc. Stau pe iarba moale-întins, timpul ignorând,
Mi-e teama de locul în care m-ar putea duce-un gând.
Alături, un greiere cu-alură de elen la proba de pancrațiu
Își întinde membrele și pe sine însuși se regăsește-n spațiu.
Sine peste sine. Stau pe-un vraf de euri sau intru pe o poartă
În regatul necuprins al timpului și c-o mână-abstractă
Ridic ferma-n aer ca pe-o pleoapă și văd, ciorchine,
Fermă peste fermă-n fermă, iar în centru mă-întâlnesc pe mine.
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celălalt eu
Creatura mea cea mai lăuntrică, poate Caliban*,
Poate Sfântul Francisc* (un soi de ignorant, în orice caz),
Își pune, ca un înțelept chinez ascultând
Colocviul după-amiezilor de vară,
O inscrutabilă înțelegere pe frunte.
Panegiricul care-i tăcerea lui
Îmi devine limpede (mie, un alt soi de ignorant),
Scris cu minuscule riduri, pasivitatea unei
Mâneci, jumătatea începutului unei ocheade,
Un aer de contemplație senzuală.
Ce iaz leagănă ce petală-n privirea lui?
Ce pasăre înfoiată se decupează pe-o crengă?
Poți vedea munții, dar ei nu sunt ai lui,
Împletiți cu cascade și izolați pe cer,
Îndepărtați de poemele din câmpurile strălucitoare de orez.
Dac-aș putea face-o epigramă despre ceea ce reprezintă el,
Cele șaptesprezece silabe* spunând exact
[...] Citește tot
poezie celebră de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ora de vizită
Mirosul spitalului
îmi piaptănă nările,
în vreme ce siluete plutesc de-a lungul
coridoarelor galbene și verzi.
Ceea ce pare un cadavru
este împins într-un elevator și dispare
în direcția raiului.
Nu voi avea sentimente, nu trebuie
să simt, dacă nu va fi
o nevoie urgentă.
Infirmierele calcă grațios și eficient,
aici, jos, sus și acolo,
taliile lor subțiri susținând
miraculos poverile
de dureri și-atât de
multe morți, ochii lor
sunt încă limpezi după
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheiuri
În cercul sărat al razelor de lună
Prova lotcii face reverențe nimănui,
Scurmă-n apa sclipitoare
Și-și scutură umbra
Într-o înșelătoare plasă de lumină.
Un lanț ruginit într-o poziție de reptilă
E legat de pământ cu brațele buruienilor;
Două vâsle, umezite de apa dulce
Sustrasă aerului, stau înclinate
În furcheții naufragiați ai unor crabi.
O plută care nu poate exista călătorește
Nasul unei vidre.
Elegant, un scoicar
Pe două picioare portocalii și nervoase
Fluieră, țipă și-njură pe cineva.
Mareea respiră, într-un soi de balans
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >