Serioase/triste despre moarte nu are
Surse care se potrivesc după titlu:
- A doua moarte - Eugen Ovidiu Chirovici
- Asigurare de moarte
- Boala de moarte - Kierkegaard
- Despre iubire și moarte - Patrick Suskind
- Dragoste și moarte - Woody Allen
- Golul dintre naștere și moarte - Irina Rambu
- Între viață și moarte - Grigore Gheba
- Moarte după-amiaza, Capitolul 10 - Ernest Hemingway
- Moarte și viscol - Sven Hassel
- O moarte care nu dovedește nimic - Anton Holban
- Opere IV, Considerații actuale despre război și moarte, Studii despre societate și religie - Sigmund Freud
- Pedepsiți în iubire. Pasiune și moarte. Claretta și Ben - Pierfranco Bruni
- Să domnești după moarte - Luis Velez de Guevara
- Soroc de viață și soroc de moarte - Erich Maria Remarque
- Suflete moarte - Gogol
- Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte - Petre Ispirescu
- Ultima zi a unui condamnat la moarte - Victor Hugo
Rezultate pentru +moarte +nu +are în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
I
Fără de moarte m-ai făcut, asemeni bucuriei tale.
Vasul acesta plăpând tu îl golești iarăși și iarăși și necontenit îl umpli cu viață neîncepută.
Flautul acesta mic de trestie l-ai purtat peste munți și văi și din el ai izvodit cântece nepieritoare.
La atingerea nemuritoare a mâinilor tale, inima ea firavă își pierde țărmurile în bucurie și naște cuvântul de negrăit.
Prin mâinile mele nevrednice îmi vin nesfârșitele tale daruri.
Vârstele trec și tu torni mereu, și încă să umpli mai este loc.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Gitanjali (1912)
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta timp cât am dorințe și motive să trăiesc, resemnarea înseamnă moarte.
citat celebru din George Bernard Shaw
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Goetz: Da, Dumnezeule, ești nevinovăția insăși: cum ai putea concepe neantul, tu care ești plenitudinea? Privirea ta este lumina și schimbă totul în lumină: cum ai putea cunoaște penumbra din inima mea? Iar mintea ta atotcuprinzătoare cum ar putea pătrunde în tiparele minții mele fără a le sparge? Ură și slăbiciune, violență, moarte, supărare, astea vin numai de la om; acestea sunt împaratia mea, și sunt singur în ea: ce se petrece aici nu mi se poate imputa decât mie.
replici celebre din piesa de teatru Diavolul si bunul Dumnezeu, scenariu de Jean-Paul Sartre (7 iunie 1951)
Adăugat de Calotă Marian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Champs d'honneur
Soldații nu mor de moarte bună niciodată;
Crucile marchează locul unde au căzut
Cruci de lemn pentru cei uciși fără judecată
Sunt înfipte peste fața lor acolo,-n lut.
Soldații înspăimântați fac salturi, tușesc, tresar...
Lumea bubuie, roșie ca sângele, neagră ca un drac;
Soldații respiră-n șanțuri un aer pestilențial,
Sufocându-se pe durata întregului atac.
***Poezia este rezultatul unei experiențe lui Hemingway, rănit de schija unui proiectil lansat de un mortier austriac în noapte de 8 iulie 1918. A scăpat cu viață pentru că un soldat italian care se afla în fața lui a primit lovitura mortală în plin. A fost, de altfel, primul american rănit în primul război mondial pe frontul italian; peste două săptămâni avea să împlinească 19 ani.
poezie clasică de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opriți ceasurile! Ce rost are să ne numărăm pașii spre moarte? Fără vârstă, viața pare mai lungă.
aforism de Valeriu Butulescu (ianuarie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Versuri sociale
Locuim în cavourile pline de viață-ale unor bestii
Ucise pentru-a procura burților noastre suculente digestii.
Nu facem pauză-între festinuri pentru a ne-întreba dacă
Animalele, asemeni omului, n-au niște drepturi anume.
Duminica, ne rugăm să fie lumină-n lume,
O lumină care pe drumul vieții pașii noștri să-i îndrume.
Suntem sătui de lupte, de-a gloanțelor clănțănitoare toacă
Gândul la război ne-nspăimântă peste poate,
Și totuși ne îmbuibăm cu mii și mii de trupuri moarte.
Precum corbul de stârv, ne hrănim cu trupuri de ied și de miel,
Nepăsători la suferințele și la durerile pe care
Le pricinuim altor suflete, iar dacă tratăm astfel
Animalele făr' apărare, pentru sport sau pentru parale,
Cum putem spera că pe-acest pământ vom avea noi
Parte de PACEA pentru care ne-nchinăm în catedrale?
Noi care pe hecatombele atâtor victime și-atâtor strigoi,
Rugându-ne lui Dumnezeu, ofensăm toate legile morale?
Această cruzime-și zămislește progenitura RĂZBOI.
poezie celebră de George Bernard Shaw, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pace, inima mea
Pace, inima mea, ca să ne fie momentul despărțirii dulce.
Nu atât o moarte, cât o împlinire.
Fie ca iubirea să se dizolve în memorie, iar durerea în cântece.
Fie ca zborul spre cer să se termine ca o întindere a aripilor peste cuib.
Fie ca ultima atingere-a mâinilor să fie ușoară ca florile nopții.
Rămâi nemișcat pentru o clipă, o, Sfârșit Minunat, rostește ultimele cuvinte-n tăcere.
Mă înclin spre tine și țin ridicată lampa pentru a-ți lumina calea.
poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
VI
Pasărea îmblânzită se afla în colivie; pasărea sălbatică era în pădure.
Soarta a făcut să se întâlnească.
Pasărea sălbatică strigă: "Vino, iubito, să zburăm în codru."
Pasărea îmblânzită murmură: "Vino aici, să trăim alături în colivie."
"Printre aceste gratii unde aș avea loc să-mi întind aripile?" spuse pasărea liberă.
"Vai! strigă prizoniera. Nu știu unde m-aș putea așeza pe bolta cerească."
"Draga mea, vino să îngânăm melodiile pădurii."
"Rămâi lângă mine! Te voi învăța o muzică savantă."
Pasărea pădurii răspunse: "Nu, nu! Cântecele nu se pot învăța niciodată."
Pasărea din colivie grăi: "Vai, eu nu cunosc cântecele pădurii."
Le este sete de iubire, dar niciodată nu vor putea zbura aripă lângă aripă.
Prin gratiile coliviei ele se privesc, dar zadarnică li-i dorința de a se cunoaște.
Ele bat din aripi și cântă: "Vino mai aproape, dragostea mea!"
Pasărea liberă strigă: "Nu pot, mi-e teamă de ușa închisă a coliviei tale."
"Vai, spuse captiva, aripile-mi sunt neputincioase și moarte."
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul (1913), traducere de George Popa
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Leul tânăr pe cel bătrân va învinge
În câmp războinic într-un ciudat duel;
În colivia de aur ochii îi vor crăpa
Două clase una, apoi să moară, moarte cruntă.
catren de Nostradamus din Les Prophéties, XXXV, Centurie I (1555)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
* * *
Acolo unde mintea nu e încolțită de frică și poți să-ți ții capul sus,
Acolo unde cunoașterea e liberă pentru toți,
Acolo unde lumea n-a fost fragmentată de pereții înguști ai caselor,
Acolo unde cuvintele vin din profunzimea adevărului,
Acolo unde străduința neobosită își întinde brațele spre perfecțiune,
Acolo unde izvorul clar al rațiunii nu și-a pierdut calea în nisipul mohorât al deșertului obișnuințelor moarte,
Acolo unde mintea e condusă înainte de ea însăși în tot mai larga gândire și acțiune,
Acolo în Raiul libertății, o, Tată, acolo să se trezească țara mea!
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >