Poezii despre lumina din suflet
Surse care se potrivesc după titlu:
Rezultate pentru +lumina +din +suflet în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Corbul
Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de șoapte
Din oracole cețoase, cărți cu tâlc tulburător,
Piroteam, uitând de toate, când deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate bate-n ușa mea ușor.
"E vreun trecător gândit-am și-a bătut întâmplător.
Doar atât, un trecător."
O, mai pot uita vreodată? Vânt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau târcoale și niciunde-n cărți vreo cale
Să-mi aline greaua jale jalea grea pentru Lenore
Fata fără-asemuire îngerii îi spun Lenore
Nume-n lume trecător.
În perdele învinse roșul veșted de mătase
Cu-o foșnire de neliniști, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Și-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvâcnind de teamă:
"E vreun om care mă cheamă, vrând să afle-un ajutor
Rătăcit prin frig și noapte vrea să ceară-un ajutor
Nu-i decât un trecător."
[...] Citește tot
poezie celebră de Edgar Allan Poe din Poezii și poeme (1963), traducere de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sunt disponibile și traduceri în latină, franceză, spaniolă, catalană, bască, portugheză, italiană, germană, finlandeză, suedeză și esperanto.
XVII ( Nu te iubesc...)
Nu te iubesc ca pe-un bulgăre de sare roz, ca pe-un topaz
sau ca pe un arc de garoafe incendiind grădina.
Te iubesc așa cum trebuie să fie,-n secret, iubite
anumite lucruri întunecate, între umbră și suflet.
Te iubesc ca pe o plantă care nu-înflorește niciodată,
dar poartă-n ea lumina tuturor florilor ascunse privirii noastre;
datorită iubirii tale, o mireasmă-anume, prea de tot solidă,
se-înalță din pământ și, noptatic, trăiește-n trupul meu.
Te iubesc fără să știu cum o fac, de unde sau de când.
Te iubesc de-a dreptul, fără complexe și fără mândrie;
te iubesc pentru că nu pot trăi altminteri, ci doar astfel:
undeva unde eu nu exist, nici tu, dar atât de-apropiați
încât mâna ta pe pieptul meu devine mâna mea,
atât de-apropiați încât ochii tăi se-închid când eu adorm.
poezie clasică de Pablo Neruda, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Navigând spre Bizanț
Asta nu-i țară pentru bătrâni. Tinerii stau
Unul în brațele celuilalt; păsările în copaci. Ești
Aici cu-aceste generații care mor cu cântecul lor.
Păstrăvi în cascade, mările pline de pești;
Scrumbii, păsăret și animale laudă vara în cor;
Tu, alături de tot ce-i creat, se naște și moare, trăiești
În această muzică senzuală, unde nu se discern
Printre cețuri monumentele intelectului etern.
Un om bătrân e doar un lucru de prisos,
O fleandură pe băț cât sufletul disperă,
Cât nu aplaudă și cântă bucuros
Pentru fiecare clipă de viață efemeră.
Iar a cânta nu-n școli înveți mai cu folos
Privești-un monument și înțelegi cum măreția trece peste eră.
De-aceea-am navigat prin valuri și brizanți,
Spre-a ajunge aici în orașul cel sfânt, Bizanț.
O, înțelepți în mozaic de aur pe perete
De veghe în lumina Dumnezeului cel Viu,
[...] Citește tot
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sunt disponibile și traduceri în bască, portugheză, daneză și bulgară.
Gest...
Să iubești pe cineva e ca și cum
ți-ai construi o fântână de lumină
în suflet
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
5
oamenii își văd de treaba lor
cu fețele-n jos
mărșăluind spre abator
lumina operează ca un dictator
incizie în suflet, incizie pe cord
oamenii își văd de treaba lor
cu gânduri secționate
captivi în zăvor
nu vreau să mor
îmi este prea dor
Have you ever kissed to a Radiohead song before?
oamenii își văd de treaba lor
poezie de Alexei Marcovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneză
Când mă desprind de tine
încerc să disimulez
primordialul.
Mi se preface carnea
în bulgări tari de pământ
ce-așteaptă să-i sfarme
plugul Domnului.
Aeru-i suflet desprins
în fluturi de lumină,
de beznă și-oxigen.
În unda mărilor negre
îmi scald gândurile -
puse la uscat pe țărmuri.
Prin vene rebele,
scurgeri de lavă mistuie ființa
ca să renasc din
[...] Citește tot
poezie de Nicoleta Grădinaru (august 2002)
Adăugat de Nicoleta Grădinaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Corsarii
Uimirea se scurge prin gânduri și vene,
Plimbații din veacuri adorm pe vecie,
Doar cercuri arzânde se-ndoaie viclene
Cu gustul în gură de vară sălcie.
Se sparge tăcerea în ciob de oglindă,
Mi-e umbletul țăndări, clepsidra se-oprește,
De mine, din ceruri, ar vrea să desprindă
Lumina rotundă în țipăt de pește.
Devreme e vremea, iar noaptea-i mai rece,
Corsarii de suflet, perfid, dau târcoale,
Dar știu că degrabă și astea vor trece,
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hei anilor
Hei anilor! ce aveți cu mine?
Și unde oare... vă grăbiți?
Nu am nici aur, nici rubine,
Dar am ceva, ce voi nu știți.
Am ochii... raze de lumină,
Suflet curat și iubitor,
Nu caut nimănui... pricină,
Eu sunt ca apa... de izvor.
Pun în cuvinte flori și stele,
Parfum de crin și busuioc,
Metafore cât mai rebele,
Inteligență și noroc.
Hei anilor! cine vă cheamă?
Unde fugiți... neștiutori?
De cine vă mai este teamă?
Sunteți doar simpli muritori.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În dimineața asta am plâns
când m-am trezit Dumnezeu mă privea în ochi
ca pe un asasin
aș fi vrut să-i rostesc un gând și
să mă lepăd de povara
cuvântului nerostit
însă cuvintele
se risipeau în mine
în rotocoale grele și negre
ca un zbor izgonit de pe cer
dependent de tot ce există tremur
nu-mi înțeleg păcatul
golul din suflet
mă rupe în două
o parte mi-o acopăr cu lumina
risipită printre oameni
iar cealaltă o voi da pământului
în care Dumnezeu a sădit în taină
răspunsul celor plecați
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, păcătosule căzut...
O, păcătosule căzut
în mlaștina pieirii
Isus te poate ridica
pe Stânca mântuirii.
Ridică-te atât cât poți
suspină-amar și-L cheamă:
Isuse Doamne sunt pierdut
coboară-Te și ia-mă!
O, ia-mă de aici pe braț
și scoate-mă din tină
de rele spală-mi viața mea
și scoate-o la lumină.
El lângă tine-i dragul meu
nu-i nimeni mai aproape,
așteaptă doar chemarea ta
să vină să te scape.
Și de-ai avea pe suflet tu
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >