+l�sa�i +copiii +s� +g�ndeasc�

Puiul de păpădie

A-nflorit întâia oară,
Azi, un pui de păpădie,
Şi-a deschis corol-afară
Din tichia-i fumurie.

Dar parcă nu este floare,
M-am mirat în gândul meu;
Seamănă mai mult c-un soare
Alintat de-un curcubeu.

Şi se-nalţă în lumină,
Hrănit de un bob de rouă,
Să vestească prin grădină
Că natura-i-n haină nouă.

Mai târziu, cam înspre seară,
Puiul meu a-mbătrânit
Şi copiii se mirară -
Cum de a încărunţit!

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii timpurilor noastre

Suntem copiii timpurilor noastre;
aceastea sunt timpuri politice.

Cât e ziua de lungă, toată noaptea,
toate lucrurile şi acţiunile – ale voastre, ale noastre, ale lor –
sunt lucruri şi acţiuni politice.

Fie că îţi place, fie că nu,
genele tale au un trecut politic,
pielea ta, o formă politică,
ochii tăi, o căutătură politică.

Orice ce spui, reverberează,
orice nu spui, vorbeşte pentru el însuşi.
Aşa că, oricum, tu discuţi politică.

Chiar când mergi în pădure,
tu faci paşi politici
pe un teren politic.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nisip

copiii
ca să se joace eficient
trebuie să aibă tot nisipul în cap
şi lopăţica în gură? iar
universul să fie
o plajă de aşteptări?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marii flămânzi ai lumii

Pentru mulţii flămânzi ai lumii
Cerul nu-şi scutură grădinile coapte,
Câmpul nu-şi macină grânele,
Mările nu-şi aruncă belşugu-n năvoade.

Pentru marii flămânzi ai lumii
Somnul nu vine dulce şi lin,
Copiii nu cresc rumeni şi sprinteni,
Femeile n-au coapse de piatră.

poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Alb (1937)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngrozitor

Uneori mă gândesc
la sfârşitul lumii.
Viruşi, comete, cataclisme.
Atunci mă tem
Ce se va întâmpla cu copiii mei?

Îmi învăţ fiul să fie curajos,
Să iubească viaţa şi oamenii,
Şi poate – cum să supravieţuiască.

Dar să nu fixezi, Doamne,
În fiica artistă
Amurgul omenirii.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii

O, Dumnezeule!
Copiii tăi cei mai aleşi, — copiii
Cu suflet rupt din strălucirea Ta:
Ei nu trăiesc în lumea
De Tin-creată
Ci-n lumea
Creată de ei înşişi...
Le-o ierţi?
Eu ştiu ceva:
Ştiu că le-o ierţi, ştiu că te bucuri chiar
Şi de îndrăzneala
Copiilor tăi mari şi buni şi visători...

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizont

M-am comparat cu copacii –
Iar aceştia, tomnatici, m-au presărat cu frunze.

M-am comparat cu copiii.
Au crescut şi m-au părăsit.

M-am comparat cu bărbaţii.
Au plecat – să-l caute pe Dumnezeu.

M-am comparat cu marea,
De curând acoperită de cârduri.

Orizontul nu mai asigură nimic.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeta

Sentimentul timpului
Îi sfărma încet tâmplele
Ca o menghină ireversibila.

Trăirile de până atunci
Comprimate pe rând în dosul frunţii,
N-o faceau neaparat mai frumoasă
Dar părea împlinită.

Copiii erau mari,
Pilaful aproape gata...
Ce-ar fi să-şi ia un pic dicţionarul cu rime?

poezie de Iuliana Acatrinei
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alean

E-n zori, e frig de toamnă,
Şi cât cu ochii vezi
Se-ncolăceşte fumul,
Şi-i pâclă prin livezi.

Răsună, trist, de glasuri
Câmpiile pustii, -
Şi pocnet lung, şi chiot
S-aude-n deal la vii.

C-un zmeu copiii aleargă,
Copil, ca ei, te vezi,
Şi plângi... şi-i frig de toamnă...
Şi-i pâclă prin livezi.

poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie, eşti sărmană

E păcat de tine, frumoasă şi sărmană ţară,
Rămâi singură, copiii tăi pleacă afară.
E păcat de tine, frumoasă patrie străbună
Şi de-ntreaga naţiune română...

Românie... dacă într-o zi te părăsesc
Trebuie să ştii că tot mult te iubesc,
Iar singurii indivizi care m-au determinat
Au fost aceşti conducatori de rahat.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (11 decembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!