Epigrame despre eternitate. din

Surse care se potrivesc după titlu:

Rezultate pentru +eternitate. +din în creaţii epigramatice, în ordinea relevanţei şi a calităţii:

Eternitate, un cuvânt banal
Şi-n cazul că-l supui unei extensii,
Se poate defini ca interval
Ce se prelinge între două pensii.

Şi eu nu-ţi voi deloc, confrate,
Să intri în eternitate;
De vei intra, cumva-ntr-o zi,
Pe cine aş mai căsăpi?!

epigramă de Sorin Beiu din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verdictul tău nu îmi convine;
Prin poantele-mi, însă, Sorine,
Intra-voi în eternitate
Ca şi cenaclul din cetate!

epigramă de Naum Smarandache din Sibiu. din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trece omul în eternitate,
Se-anunţă ştirea la publicitate.
Şi faptul e firesc într-o privinţă,
Că e un fel de schimb de locuinţă.

A vorbit în viaţă, a vorbit cu zel,
Dar acum când pleacă în eternitate,
Cel puţin o dată, cred că e dreptate,
Să vorbească alţii şi să doarmă el.

Femeia e un dar divin,
Ştafetă spre eternitate
Şi mai rămas-a doar puţin
Sa-ajungă totul în cetate.

O Doamne, mare-ţi e grădina
Şi ce întinsă-ţi e câmpia,
Acelea unde îşi dau mâna
Minciuna, soacra şi prostia…

Trecut în eternitate,
Fu surprins de… libertate
Dar constată, cu stupoare,
Că ş-aici e la… răcoare!

Trenul vine, de când ştiu,
Mai devreme sau târziu,
Doar unul la fix mereu:
Este cel spre Dumnezeu.

Mă faci zgârcit, iubit confrate,
Dar numa-ncearcă şi-ţi promit,
Oriunde, la "Eternitate",
Să-ţi fac o groapă... gratuit.

<< < Pagina 1 >

+eternitate. +din