+dumnezeu +sa +va +binecuvanteze

Dumnezeu

Scotoci Domnul în inima lui secretă
să găsească un cuvânt cu care
Să binecuvânteze gloata vie de-acolo de jos.
Dar căutând întruna pe cât îi sta-n putere
implorând stafiile să reînvie
şi neauzind vreun cântec în acea odaie
O chinuitoare durere îl lămuri
Că n-are nici o binecuvântare de dat.

poezie de Harold Pinter din Drama (1993), traducere de Gabriela Abăluţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumire

Din Prahova, într-un poştalion,
Era cadoul lui Vanghele Ion
Şi ca prin vis, mirajul lui se lasă
La mine-n suflet şi la mine-n casă.

Eram un prunc... din nou aveam emoţii...
Cadoul l-am privit cu drag, cu toţii.
Îmi renăştea-n adânc copilaria
Când tremurând, am desfăcut hârtia.

Ploieştiu-mi pare-atâta de departe...
Dar moşul a venit cu-n dar în spate
Şi dăruindu-mi "Ochi(ul) de lumină"
Deschide-ntâia pagină divină.

În "Simbioze lirice" găsi
O lume de ascunse poezii.
Atâtea-ncap în sufletul rămas
Stingher, uitat, cu lacrimi pe obraz.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

Octombrie

Versuri
Cojocaru Adelina

Ai grijă cu ce gânduri primeşti zorii
In uşă bate Dumnezeu cu ei
Sunt plini de-o rară eleganţă şi fineţe
Şi sfinţi pentru această zi.

Această dimineaţă pune-n şa Regina
Septembrie e ştearsă calm din calendar
Pentru că ea şi-a strâns destule poame
Cât să-şi hrănească trupul timp de-un an.

In locul ei a fost adus un Rege
Pasionat de modă şi pictură-n ape
Ce o să taie-n lung şi-n lat Pământul
Croind pe gustul lui câmpii şi munţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (1 octombrie 2019)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă ridic din dorul greu

În cârje mă ridic, mă simţi de-acolo dragul meu?
Mă vezi? Mă vezi cum mă adun în geamuri?
Cât de departe eşti copilul meu? Câte ape sunt intre
sufletele noastre? Câţi munţi? Cât soare şi câte lacrimi
primeşti din partea mea?
Cât iţi vorbeşte luna despre mine, dragul meu?

Mă încheg în faţa la ferestre
Din plumbul dorului ce-mi bate
În pieptul obosit de timp
Şi de un braţ de lemne sparte,
M-adun în cârjele din mine
În oasele ce mă îngheaţă
În albe coaste ce mă-nţeapă
În muşchii subţiaţi din carne.
În mine port grămezi de ani
Şi ceasuri legănate pe picioare
Picioare ce ţi-au fost leagăn sub trup
Cinci ani şi jumătate.
Au venit colindători, flori dalbe,

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (5 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găleata... părăsită

(Ioan 4,28)

Pe când mă hrăneam odată cu Cuvântul din Scriptură,
M-am ales - cum e normalul - cu bogată-nvăţătură.
Şi pentru că nu se cade să ţin numai pentru mine,
Am păstrat, iubite suflet, din belşug şi pentru tine.
Aşadar, citeam cum Domnul, fiind în călătorie,
Ostenit de-atâta soare şi nisipul din pustie,
S-a oprit lângă-o fântână, ca să Se mai odihnească,
Şi găsind puţină umbră dorea să Se răcorească.
Dar să nu uităm un lucru când citim Sfânta Scriptură:
Nu e scris nimic într-însa ca vorbe de umplutură.
Şi de-asemeni să se ştie că în viaţa lui Hristos,
Când trăia şi El în carne la un fel cu noi de jos,
Chiar foamea şi oboseala îi erau subordonate
Tatălui slăvit din ceruri, care-i dirija pe toate.
Iată-L deci acum pe Domnul, obosit lângă fântână,
Cum priveşte o femeie venind cu-o găleată-n mână.
Oare-I este şi Lui sete şi-o aşteaptă pe femeie,
Ca să scoată cu găleata şi să-i dea şi Lui să beie?

[...] Citeşte tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revenind nesilit la tine

Rătăcitor plin lume şi prin aşternuturi
Albe ca de margarete calde,
Am tot muşcat şi-am prins săruturi
Din buze pline cu parfum de izmă verde
Ce se pierdea prin gura mea, hoţeşte,
În timp ce ochii vânturau în grabă
Miile de fire unse cu ulei de nucă coaptă,
Ce-mi înfiora plăcut doi irişi, tremurând în păr,
În părul ei atât de lung şi moale,
O salcie muiată-n râu şi-n ploile de vară
Ce caută cu disperare Soarele, să se usuce.

Pribeag prin braţe de femei străine-am fost
Cu sânii dornici să atingă cerul,
Muiaţi în şpriţ de vin, şi-apoi în miere,
Mi-au fost dulceaţa limbii mele, ore-n şir,
În timp ce amiciţia de-amor strângea
În taină, toate clipele trăite în extaz
Cu bucuria unui suflet ce a dat în pârg
Atins de vraja razelor ce-aduc iubirea,

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (10 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!