+copac +singuratic

Ceaţa toamnei, vis de jale

Ceaţa toamnei, vis de jale,
Peste munţi şi văi s-abate.
Vântul scutură copacii,
Seci fantome dezbrăcate.

Singuratic, trist, veghează
Un copac nescuturat -
Vârful lui cel verde pare
Că-i de lacrime udat.

Pustiirea din natură
Este inima-mi cernită,
Iar copacul verde, dragă,
E icoana ta leită.

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada spânzuratului

Îl chema - cum îl chema…
La ce naiba ar conta?
Bătea vântul, era seară?
Era toamnă, era vară?

Era ziuă, era noapte?
Era jale peste poate?
Sau era doar gând pustiu
În văzduhul vineţiu?

Era tânăr? Da, era!
Îl chema… cum îl chema…
Poate ”neica nimenea”–
La ce naiba ar conta?

Poate ciocârlii cântau
Poate doar câinii urlau
Poate cineva-l iubea –
Poate lumea îl ura

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copac cu crengile uscate

Întunericul se lasă,
Şi sub umbra unui nor
Palele de ploia deasă
Cad pe casa tuturor.

Doar copac uscat de veacuri
Care-şi mişcă ramu-n vânt,
Pe străbune vechi meleaguri,
Nu doseşte un mormânt.

Are-n clisă rădăcina
Putrezită de demult,
Însă creanga ca o mână
Şi-o întinde tot mai mult.

Mistuit de-o neagră zare,
Bântuit de-un negru dor,
Singuratic stă în calea
Tinereţilor ce zbor...

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chitara cu corp si suflet de femeie

Un murmur de chitară-n noapte...
Ca şi intr-o melodie,
Se pot ivi norii tristetii sau ai bucuriei, peste noi.
Totul depinde de tine, iubire...
Pod de stele, desprinse din gândurile mele.
Săldată în note muzicale.
Statuie, transformată în abur,
Beţie îmi eşti!
Melodios calvar al sunetului tău,
Ce mă transportă în altă lume.
Cu picături de lacrimi şi scâncet de bucurie...
Se aud note scrijelite pe scoaţa unui copac...
Inima crudă de deznădejde şi de iubire. Tic-tac, tic, tic-tac...
Tunet crunt, liniştitor al răului,
Curs către inima mea, îin pas de melodie.
Speranţa găsesc. Şi iubire!
Dar şi tristeţea chitării goale din interiorul trupului singuratic...
Spre tine se-ndreaptă ţipătul meu.
Un sunet de chitară, mângâiată pe corzi...
În pasul dansului meu,

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uliţa cu dragoste

Ce frumoasă-i tinereţea petrecută-n sat, la ţară!
Anii ei fermecători s-au dus, n-or să mai apară,
Pe uliţa de la moară, pe băncuţa de la poartă,
Cu sfială se ţesea dragostea, întâiaşi dată.

Visători, vrăjiţi de lună, sub salcâmul singuratic,
Noi ne sărutam cu dor, dulce, pătimaş si tainic,
Dragoste, alean şi patimi în noi se aprind şi ard,
Împrejur freamătă totul, tremură uluca-n gard.

Lunecând pe-a nopţii boltă, stele licăresc pe cer,
Desprinse din constelaţii cad înspre pământ şi pier,
Fericiţi şi strânşi în braţe, tandri şi cuprinşi de dor,
Ne alegem tainic steaua călăuză-n viitor.

... E trecut de miezul nopţii. Vântul începe să bată.
Liniştea e întreruptă de un scârţâit la poartă,
-Te sărut la despărţire, pune-ţi pe umeri năframa!
Cu nelinişte şi teamă o chemă în casă mama.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arivaj

Arivaj, arivaj, strigă omul de la Blaj,
că blăjenii sunt de treabă,
nu te pupă, nu te-ntreabă,
ca amicul din Lyon, unde mi-am luat palton
Un palton şi un poltron
jucau table pe balcon,
la palat, da, la palat
o salată au mâncat,
Pan cu favoritele,
Nan cu cameristele,
numai Stan şi Bran muncesc
de-unu mai muncitoresc.
Nu mai râde tov. Pascalu,
te pui rău cu genialu,
un pantof şi o pansea
jucau leapşa-n Bogota,
că acolo-s mulţi bogaţi
şi se simt cu toţii fraţi.
Iar pistolul doar ucide,
asta spune Tucidide,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elis

Perfectă e tăcerea acestei zile de aur.
Sub stejari vechi
Apari tu, Elis, odihnind, cu ochi rotunzi.

Albastrul lor reflectă somnul îndrăgostiţilor.
La gura ta
Au amuţit suspinele rozacee.

Seara pescarul trase plasa grea.
Un bun păstor
Îşi mână turma la marginea pădurii.
O! cât de drepte, Elis, sunt ale tale zile.

Încet se prelinge
Pe zidurile goale liniştea albaştrilor măslini,
Se stinge unui bătrân întunecat cânt.

O barcă de aur
Se leagănă, Elis, inima ta pe cerul singuratic.

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!