Serioase/triste despre adrian erbiceanu
Rezultate pentru +adrian +erbiceanu în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
Paradox
Ne prelevăm, prin gânduri abstinente,
De haosul ce circulă prin noi,
Lăsând idei să zacă, congruente,
Pe drumuri alterate de nevoi.
Nutrim, datornici, gând de slobozie,
Încinși de-alergături pe-același crug,
Când circumscriși în fantasmagorie
Ne disipăm arzând, bătuți, pe rug.
Ne căutăm spre-a ne găsi. Sau poate,
Răstălmăcind mandatul afectat,
Interpelăm ceaslovurile toate
Cu-același inerent deziderat.
Si contorsionați de umblătură
Ne-mpleticim visând un echinox
Ce nu se lasă prins în conjuctură
De Timpul nostru, veșnic paradox.
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cădea o ploaie...
Cădea o ploaie dulce și suavă
Ca-n Eminescu, din bătrânul tei.
Aveai în ochi o mare de scântei,
Iar eu înfățișarea cea mai gravă
Să-ți pară vorba-mi, vorbă cu temei...
Și-am tot visat ca alții fericirea
Ascunsă-n ierburi și cuprinsă-n flori.
Erai cu trenă și aveai bujori,
Așa cum te întrunchipa iubirea.
Eram și eu și alții visători.
Se risipea în jur o melodie
Ca dărnicia unui blând copil
Ce-și saltă, blonde, pletele-n April,
Când corzile, țâșnind adânc din glie,
S-au re-mplantat în solul lor fertil.
Neînțeles de cel ce Înțelege,
Inevitabil ne-am topit arzând,
[...] Citește tot
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Punct de fugă
Jos la răscruce, gata de ducă
Ce mă mai ține, mă tot hurducă.
Dorul atârnă frunză săracă,
Dragostea vine, dragostea pleacă
Prind, ca din palme, să se răsfire
Cioburi păstrate în amintire
Ca o minciună consolatoare,
Vremea mă ninge, clipa mă doare...
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i nimeni
Pe malul unde dosnic zac,
Nu-i val să-ncumete a sparge
Tăcerea dominând catarge,
Semnul ascuns în zodiac.
Târât pe-o rână, și bătut,
Un gând se năruie spre altul:
Nisip mărunt tocând asfaltul
Adolescenței ce-a trecut.
Îngemănate-n colier,
Istorii - ape ce înnoadă,
Spasmotic, trepte de cascadă -
Pe trupuri se preling și pier.
Pe malul veșnic mistuit,
De-arsura golului ce-l sapă,
Nu-i nimeni care să priceapă
Ce s-a pierdut, ce-i de găsit...
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce nu vii acum
Era frumos ca-ntr-un adânc de vară
Ce-și lasă vălul de întunecime
Crepuscular, premergător de-o seară
Scăldată-n unduiri de prospețime.
Trecea-i, pe-aripi vânt, spectaculară,
Prin gânduri ilicite și sublime
Imagine de-abis, tentaculară,
Sortită să m-atragă-n adâncime.
Pe căi de foc alunecai fluidă
- Ca pasu-ți moale pe un câmp virgin -
Atât de temătoare și candidă
Încât te-ncorporasem în destin.
Închis în stadiul meu de crisalidă
Voiam dar nu știam să te rețin...
Prin noaptea fluturând efemeridă,
De ce nu vii acum când știu să vin?
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt umbra ta
Sunt umbra ta... și te urmez de când
Lumina te-a scăldat întâia oară
Cu-aceeași certitudine precară,
De salt între "acum" și..."pe curând".
Sunt umbra ta și te urmez spre seară
Dar umbrele nasc umbre strecurând
Dorul prin dor... și ne topim arzând -
Îngemănate lumânări de ceară.
Sunt umbra ta și te urmez supus,
Cu fiecare răsărit de soare,
Până și-n golul umbrei interpus
Ca un sigiliu sec, de încifrare
A tainei tale care m-a sedus
Să-nșirui lumea: urme pe-o cărare...
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La casa mea
La casa mea neterminată,
Pe trepte-nguste de argilă,
Își plânge ploaia, înspicată,
Durerea strânsă pe șindrilă;
Se-nvăluie c-o mantă rece
Mimând că-i purtător de zestre
Același vânt ce se petrece
Hălăduind printre ferestre;
Teama precum un fir din caier
Mă-nvăluie înăbușită
Respir, dar parcă nu am aer,
Vecie-i fiece clipită.
Și cercuri-cercuri, în nuntire
Mă-nlănțuie în el năvodul
Întru vicleană amăgire
Se-nclină scara
cade podul
Încolăcit, drumeagul geme
Sub pași, în vreme să răzbată,
[...] Citește tot
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirile
Iubirile vin,
Iubirile pier...
Cui să le dau,
Cui să le cer?
Doruri ascunse,
Patimă crudă -
Cine să vadă,
Cine s-audă?
Vise cărunte,
Nadă prin nadă -
Cine s-audă,
Cine să vadă?
Mantii de ape,
Lujeri de foc -
Râd... de durere,
Plâng... de noroc.
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre silabe
Sub pleoapa serii îmi adun cuvântul
Să am cu cine înnădi taifas
Când, pârjolit, îmi freamătă pământul
Să nu mă lase-a ști cât a rămas.
Din ușă-n ușă bat, printre destine,
Să-mi fac un drum, o Carte a citi...
Pe partea asta, știu!... Acolo, cine-i
Străluminând a margine de zi?...
Complice-mi sunt, cât mă îndeamnă șoapta
Descătușată, darnic, dintre foi.
Spre stânga m-oglindesc -mă văd din dreapta-
Și nu-nțeleg de când ajuns-am: Noi!
Silabele se-anină de cuvinte,
Ca strugurii de vrejul lor amar,
Prin Toamna ce se cerne înainte...
Cât, zici, c-a mai rămas din Călindar?
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plutesc...
Plutesc ca între două mări de apă:
Deasupra-mi cerul gol și legământul
De-a nu lăsa uitat așezământul
Schimbat pe-un vis ce dă ca să înceapă;
In jos, abia întrezărit, pământul,
Ca ochiul Biblic urmărind o sapă
Cu-acel ce singur îngrozit se-ngroapă
Fără să-și poata știi deznodământul.
Cu-atâtea amintiri desperecheate,
Dansând insidioase pe aripe,
Imi pare zborul o eternitate
Ce-ncepe-abia acum să se-n firipe,
Multiplicat prin sciziparitate,
Cu desecrarea fiecărei clipe.
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >