+a +se +mira

Odă sobei mele

Păstrând intactă adormita spuză
În colţul tău, stai rece şi ursuză.
O, inutilă mobilă, pesemne
Te-ai supărat că nu-ţi mai cumpăr lemne?

Tu nu-ţi dai seama că, deşi regret,
Nu te-am putut prevede în buget.
Dar hai să facem amândoi bilanţul,
Să vezi şi tu cât valorează şfanţul:

Sunt 40 la birt,
30 chiria,
sunt 7 şi 80 spălătoria,
5 franci e vinul (fără amănunte),
3 gazul,
4 cheltuieli mărunte,
sunt 10 franci şi 20 tutunu',
1 franc pomana -
fac 101,
plus 6 franci pe lună şvarţ cu lapte -

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elefantul

Oamenii se miră, desigur, când le-apare-n minte
Această bestie – şi fac şi-un pic de caragaţă
Când o văd c-o codiţă-n spate şi, vă rog, luaţi aminte,
Cu o asemenea matahală de trup în faţă.

poezie clasică de Hilaire Belloc, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în cer se miră îngerul pe pământ nici aripile
nu zboară fără înger
în clipa aceea
o pasăre de pradă îşi părăsea cuibul
zbura către punctul
din centrul nopţii să-l ia în stăpânire

şi să-i dea cuvântul în nemărginire
eu căutam în locuinţa mea o Biblie

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frescă

Adâncurile mării se miră,
Fluvii şi valuri se minunează,
Câmpii şi colnice stau surprinse,
Dealuri şi măguri rămân uluite,
Munţi şi piscuri privesc înmărmuriţi,
Meteori şi planete roiesc în extaz,
Galaxiile se prind în hora uimite,
Universul tresare uluit aievea,
Oamenii se crucesc cu privirea
Cu toţii de panorama în sine.

poezie de David Boia (16 mai 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o cicoare

Pentru cine te-ai gătit cu atâtea petale?
Cui îi surâzi din zori
Până-n seară? Vântul şi-a pus sandale
De raze de soare.
Dar ochii tăi nu se miră, sunt flori.

Braţele din mâneci scăpate
Le-nalţi către creştet şi ard.
Te prăfuie carul amiezii, din roate,
Şi fumul de ierburi şi nard.

Ci tu, ca un vis de iubire
Al pajiştii verzi,
Te legeni, surâzi în neştire
Şi în tinereţea ta crudă te pierzi.

poezie clasică de Emil Giurgiuca din Poeme (1989)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul negru

Trag de perdele cerul şi mă miră,
Că soarele mă arde în fântână,
Îi smulg zenitul, vână după vână,
De ard vulcanii lui şi mă inspiră!

E-o-nvălmăşeală gata să rămână,
Peste ţesuturi ce se adumbriră,
Dar lacrima ce candidă respiră,
Sentinţa morţii veşnic o amână!

Şi în rotirea cerului rebelă,
Cocorii înşiraţi peste carlingă,
Aleargă istoviţi mânaţi de velă!

Iar de-au zburat pieptiş să se convingă,
Cad hămesiţi în şubreda nacelă,
Căci cerul greu refuză să se stingă!

sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

O toamnă-mpovărată de-aşteptări

O toamnă-mpovărată de-aşteptări,
Doar note triste mi-a adus pe liră
Şi-n zile ca şi nopţi care se înşiră
Mereu îmi poartă gândul spre-alte zări.

Mai duc în suflet vechi înfiorări
Din anii-aceia ce mă tot inspiră,
Din tot ce-a fost nimic azi nu mă miră,
Când inima e plină de-ntristări.

Acele vremi îmi amintesc de tine
Cu toamnele când tremurau şi plopii,
Aleea pietruită pân᾽ la mine

Pe care te-aşteptam să te apropii.
Tu nu veneai, doar şoapte cristaline
În simfonia serii cântau stropii.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românul meu naiv...

Cât timp poeţii vor muri săraci —
Şi ţara va avea aceeaşi soartă.
Asta atrage conştiinţa moartă,
Prăpădul omenirii-n care zaci.

Nu te mira că baţi din poartă-n poartă
Şi că nu strângi decât gunoi în saci.
Ai neglijat şi n-ai vrut să te-mpaci
Cu mintea, -a cărei lipsă nu te iartă.

Românul meu naiv, din tată-n fiu,
Care mă faci să-ţi scriu nenorocirea,
Trezeşte-te, încă nu-i prea târziu,

Acestui neam să-i recâştigi menirea.
Nu îi lăsa să-ţi bage în sicriu
Credinţa, moştenirea, mântuirea.

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărările Poetului (sonet)

CĂRĂRILE POETULUI
(sonet creativităţii)

Aleargă poetul prin universuri,
După zeiţă ce-n vers îl inspiră
Cu armonia slovelor pe liră,
Să vibreze cuvinte-n înţelesuri.

Metafore pe colier înşiră,
Când rezonează şoaptele pe stihuri,
Cu recviem îngeresc în acorduri,
Iar ochii cititorilor se miră.

Ecouri de gând înalţă pe creste,
În clipe magice, din suflet stingher,
Să le audă spirite celeste.

În privire aşterne tainic mister,
Ce-n versuri se deapănă din poveste,
Cu farmecul deşirat de condeier.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Ziua Mondială a Scriitorului (3 martie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşul

E pomul cel mai vechi de-aici, crescut
Din sâmburul ce, poate (cine ştie?),
Vreun trecător l-a lepădat în lut,
Ori l-a adus în plisc vreo ciocârlie.

Pe coaja aspră are negre răni,
Cai albi, germani, l-au ros cândva, de foame
Şi totuşi el mai dăruie pomeni
În orice an, de sclipitoare poame.

Crengi răsucite-şi clatină la vânt,
Înalt, cu coaja arsă, bătrânească,
Mai poate el s-adune din pământ
Puterea care-l face să rodească.

La poala lui e-un cimitir german.
Copii voioşi, cu cuşme şi sumane,
Se joacă de-a căluţul năzdrăvan,
Zburdând printre mormintele germane.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!