+Ziua +de +azi

Pisicuţă

Pisicuţă, pisicuş,
Ochi rotunzi pe boţ de pluş,
M-ai trezit din vis azi noapte
Să te-mbrac şi să-ţi dau lapte,
Să-ţi pun roz lesa de fundă,
Să te plimb cât noaptea lungă...
Mâine ziua s-o dormi toată,
Iar eu, noaptea... altădată!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua naţională

Alba-Iulia ne cheamă
cu un clopot de aramă
vechi de când era Mihai
cu ostaşii lui pe cai!

dar Unirea n-a durat
si Mihai e ingropat.
peste trei sute de ani
visul s-a-mplinit pe plai!

neamul meu intr-un razboi
cu ţărani-soldati eroi
cu un rege si-o regină
ţară nouă făuriră!

ROMÂNIA se numeste
Dunărea o -mprejmuieşte,
Munţii.... Marea.... Mureşul
Prutul.. Jiul... Someşul!

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul

Deşi eu încă îl mai pot zări
Pe bărbatul pistruiat scuturând ţigara
Cum urcă-n zori dealul înnegurat şi gri
În haine cenuşii de Connemara

Pentru-a merge la pescuit pe mal de ape,
A trecut mult timp de când am început
Să rememorez şi să mi-l aduc aproape
Pe omul simplu din propriul meu trecut.

Toată ziua l-am privit atent, faţă-n faţă,
Sperând că voi afla acolo,-n acel chip,
Secretul rasei mele-ascuns în ceaţă
Şi realitatea-n primordialul arhetip:

Oamenii de azi care nu-mi plac
Şi morţii pe care i-am iubit,
Laşii stând pitiţi veac după veac
Şi obraznicii trăgând folos necuvenit,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua de Ieri e Istorie

Ziua de Ieri e Istorie,
E-atât de departe –
Ziua de Ieri e Poezie –
Devenită Filozofie –

Ziua de Ieri e o taină –
La braţ cu ziua de Azi,
Când noi facem viclene speculaţii,
Se îndepărtează; doi nomazi –

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drama

Timpul rebel
S-a cocoţat
Peste oameni
Şi i-a sedus perpetuu
Dinaintea erei noastre
Şi până în ziua de azi
Precum cocoşatul
De la Notre-Dame
Dinainte de incendiu
Şi cât o mai fi
Drama timpurilor
Până în ziua de apoi.

poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a înnoptat devreme

I

S-a înnoptat devreme şi astăzi, şi-i târziu,
Şi nici un gând în cartea de piatră n-am să scriu;

De soare toată ziua m-am tot ţinut, arând,
Şi s-a trecut şi ziua de azi, nici nu ştiu când –

Lumina nu mai este demult precum era.
Mereu lăsat-am cartea s-o scriu când s-o-nsera.

poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autodedicaţie (azi 8 sep. 2019)

La mulţi ani Mărin, Mărie,
Cu şi fără prăvălie,
Viaţă lungă, har divin,
Azi se bea vadra de vin.

Se mănâncă mici, sarmale,
Ţuica se bea din pocale,
După toate cele sfinte
Azi nu pot să stau cuminte...

Este ziua mea amici,
Care vreţi veniţi pe-aici,
Voi îmi uraţi LA MULŢI ANI,
Eu dau vin de Drăgăşani.

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispărută

Doar ca să nu vă întristez
şi să vă fie ziua bună
n-am pomenit (vai, azi greşesc)
de ochii ei ca de alună

ce-atît de tandru ne priveau
care erau şi ochi şi gură
ce sărutau cum numai ea
ştia, pe oricare făptură...

pe care azi nu ştiu şi nu
mai pot să-i chem, căci n-or să vie
şi nu mai pot să-mi spună: tu
din cerul lor de iasomie...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asumare

Eu nu voi ceda
Nici o zi
Nici o noapte
Nici măcar o clipă
Toate mi le voi asuma
Alături de poeme
Şi aforisme şi stihuri
Nu voi ceda nimic
Din cuvinte şi din expresii
Nici din partea
Nevăzută a lunii
Pentru că în univers
Este prea multă
Materie neagră
Şi mai multă energie neagră
La care nu avem acces
Nici nu le putem defini
Nu voi ceda nimic
Până în ziua de azi.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din inima mea a evadat o lacrimă

niciun simptom şi nicio durere

căzută în mine şi zdrobindu-se ca o piatră
liniştea imortalizează tot ceea ce am fost
ca un orb îmi pipăi cicatricea
şi mă strig încet
nu-mi răspunde nimeni
mai strig o dată şi încă o dată
din când în când îmi privesc neputinţa
ca pe o clonă de lut
orbul din mine se roagă lui Dumnezeu
o furtună de cuvinte nerostite
se înalţă înspre cer
iedera îmi acoperă văzul
printre jaluzele
o margine de soare
îmi loveşte obrazul
mă încumet să mă târăsc
într-un colţ
de sub umbra lămpii

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!