+George +Valsan

Zi de vară

E soare pe câmpuri şi tremură zarea,
Iar vântul se plimbă prin iarba-nflorită,
De pulberea florilor plin e pe aripi;
Se leagănă-n aer, buimac de arome,
Mai scutură lin zămislirea în cale-i,
Apoi o porneşte arară spre dealuri.

E satul ascuns în bogate pometuri
Şi ies, din verdeaţă, o cumpănă-naltă
Şi vârfuri rotunde de clăi aurite...

Să nu stai în casă pe-o astfel de vreme!
Ci prinde-ţi mănunchiuri de maci şi -albăstrele
La piept, pălărie... Porneşte-o pe câmpuri...
Să vezi ce uşor eşti!... Aluneci prin iarbă
Şi mintea ţi-e limpede, inima bună,
Şi aripi de fluturi ai vrea să te-nalţe,
Spre cerul senin, îmbibat de lumină,
Să sorbi toată viaţa din darnica fire.
Te-neacă un dor de iubire nebună,

[...] Citeşte tot

poezie de George Vâlsan
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!