rime foaie verde saramura

Închipuirile îndepărtează sărutul

Depărtarea plânge prin ochii timpului,
Tu plângi prin lumina ochilor mei,
Clipele se pierd în uitarea regăsirii
Dintre două statui ascunse sub tei.

Bucuria dispare-n cuvinte-nfundate
La gura cu sânge pătat cu petale,
Nasc perle în dinţii de lapte-a iubirii,
În roua cu rime ies lebede-n cale.

Luna face baie în spume de dor,
Ne spală cu raze rotite pe frunte,
Avalanşa de-ntrebări umple întregul
Unde-n nisip se cerne un munte.

Travaliul vieţii ameţeşte în noi,
Închipuirile ne-ndepărtează sărutul
De s-aud lacrimile transfigurând
Jilţul ce ţine, în palme, pământul.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul legumelor

Tare-mi plac legumele,
Le ştiu toate numele.
Ce-mi dau ele-i o avere:
Vitamine şi putere!

Castraveţi, roşii, ardei,
Ceapă verde, dacă vrei,
Ridichi, morcovi şi spanac,
Varză şi cartofi – îmi plac!

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub ninsul salcâm

pe meleagurile fără soare
ale unei blânde transcenderi,
dezgândesc gânduri.

în colţul verde al sufletului
pasărea măiastră
se hrăneşte cu placiditatea ţâfnoasă
a lucrurilor de la sine-nţelese.

mirarea face ferestre-n real.

poezie de Ioan-Nicolae Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia seama cum spre primăvară vechea ceapă-ncepe să-ncolţească,
Ca din putregăirea ei fetidă frunza verde să îi crească
Ş-atunci putea-vei înţelege, că viaţa este un perpetuum
Ce-ţi dă speranţă de-nviere când Thanatos vrea să te răpească.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâns de toamnă

Când norii plâng şi când copacii
Îşi plâng pierduta boltă verde,
Îar câmpul gol îşi plânge macii,
Eu râd... că nu mai am ce pierde.

epigramă de Stelian Ionescu-Astralus din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa aceasta miroase a verde

Iarba pufoasă doarme a ploaie
La atingerea mâinii scăldată în dor,
Vântul răguşeşte când pipa îşi moaie
Fulgerele rostogolite în aprigul zbor.

Îţi admir fericit zulufii în trepte
Căzuţi pe obraz, punându-ţi contur
Iubirii curate trasate-n concepte
În clipa cu fluturi, în zborul lor pur.

Doi aştri tereştri pun clipă în clipă
Pe tufa de iarbă cu florile-n cer,
Sângele nostru aievea înghite-o aripă,
Zboru-n stomac se-nalţă stingher.

Clipa aceasta miroase a verde,
A trandafiri crescuţi în surâs,
Iarba pufoasă prin ploaie te vede,
Ochii de-apus se scaldă în plâns.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun

Flacăra stă pe retină,
La stele ea mi se-nchină,
Se prinde în Carul Mare,
Într-o zi de sărbătoare!

Aroma bradului verde,
În cameră nu se pierde!
Vin cu inima curată,
Aştept de la Moş răsplată!

poezie de Andrei Ilie Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre necitiri

vântul bate-ntr-o fereastră, fără chipuri
zăvorâtă o uşă a îngheţat
în aşteptare
un hol pustiu nu mai ascultă voci
o oglindă prăfuită şi-a uitat chipul
serile îngheţate au rămas fără şoapte
dimineţile nu se mai pot trezi
apusul tresare şi este prea roşu
o noapte-şi plimbă fantomele, umbrelor în paşi
fără sens

te caut printre crengi prea uscate de timp
nu vreau ca mâine o mână albă să nu mai fie
o lacrimă uscată pe-o amintire şi-o foaie
necitită de timp

acum în mână mai am încă cu o carte de viaţă
nescrisă

poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum negustorii din Constantinopol

Cum negustorii din Constantinopol
Întind în piaţă diferite mărfuri,
Să ieie ochii la efenzi şi popol,

Astfel la clăi de vorbe eu fac vârfuri
De rime splendizi, să le dau de trampe,
Sumut o lume s-astfel ochii lor fur.

Dactilu-i cât, trocheele sunt stambe,
Şi-i diamant peonul, îndrăzneţul.
Dar astăzi, cititori, eu vă vând iambe.

Şi mare n-o să vi se pară preţul:
Nu bani vă cer, ci vremea şi auzul.
Aprinde-ţi pipa şi aşază-ţi jeţul

La gura sobei cum o cere uzul ;
Citeşte cartea ce îţi cade-n mână
Şi vezi de nu-i mărgăritar hurmuzul

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonata Lunii

Mirabila samanta nu poate fi distrusa definitiv de al iernii frig.
Ea germineaza ireversibil, inclvata in maternitatea terestra.
O lume noua incepe, un alt timp parca, imi vine din tot sufletul sa strig:
"Ce mister profund, ce magica fertilitate si ce primavara fiastra!"

Cand samanta germineaza, ea patrunde in pamant prin radacini adeseori,
Acele brate despicate ale radacinilor in sol ascunzandu-se,
Copacii inalti au nevoie de radacini adanci, de ramuri, de fructe si flori,
In timp ce pamantul se umple de verde viu, natura la viata trezindu-se.

Cand lumina in sine aluneca din mana divina in mana umana,
Radacina umana se-ascunde tot mai adanc pentru a razbi in furtuna,
Iar trupul uman cu trunchiul copacului si ramura verde se-aseamana,
Iar viata devine o sonata a lunii pentru copac si om impreuna.

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!