Poezii despre sa-i fiu iubita,prietena, pagina 97
Să te ții în cavou, bine
Iederă cu șoapte de bici
Viață, tu ce vrei să-mi zici
Sunt o întâmplare pe aici
Printre spini tăi de arici..
Află tu, prea părut-o sfântă!
Că eu sunt demonul ce cântă
Ce pe altii nu-i și incântă
Când culoare li se zvântă
De sub masca ta de preoteasă
Invelită-n rece carcasă..
Și de crezi că mie-mi pasă
De tocul tău ce crud apasă.
Eu mă învăluiesc în iarbă
Beau și apă dintr-o baltă
Si tot cânt ce este nevăzut
Ascuns sub al tău miraj de lut!
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre viață
- poezii despre vampiri
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre nebunie
- poezii despre naștere
- poezii despre măști
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie.
Clipa se făcuse sferică după trebuința viselor mele.
Ce pot fi visele dacă nu o stare fără senzație dureroasă?
Urcă și coboră din soare, îmbrăcând câte o aureolă fiecare pentru cât de mult mă apasă suferința acestei lumi.
Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Oamenii trăiesc într-o permanentă tensiune, remarcând insuficiența ca pe un sentiment al sfârșirii lor, o agonie ultradimensională și epuizantă care nu aduce nimic bun acestei lumi.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut lumea așa cum e.
Am găsit în clipă strălucirea desăvărșită copilăria ca un privilegiu al vieții, copilăria ca o mare purificare a sufletului între viața cosmică de dinainte și un nou început organic al său.
Cât de nefericit poate fi un suflet fără copilărie, cât de nefericit ar fi un fluture fără floare, cât de nefericită ar fi o floare fără ploaie, cât de nefericit poate fi omul fără rațiune.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut cum se irosesc oamenii. Nu mă plâng de nimic. Aștept o ninsoare abundentă să înflorească pământul ca într-o primăvară polară. Albul acoperă întunericul din oameni și am mai multă vreme să vorbesc cu mine despre mine.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă ca să nu pierd încrederea în oameni. Am văzut prăbșirea lor între frământări și obsesii
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut o lume fără fundament, înstrăinată de Dumnezeu.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă când am aflat semnificația timpului și mi s-a făcut frică de necunoscut.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut avarul din care nu mai rămăsese nimic decât banul.
Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie...
Cât de nefericit poate fi copacul fără frunze, izolat de iarnă într-o halucinație albă.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și n-am mai simțit pământul sub picioare: eram melancolie, speranță, zbor, nevinovăție, transparență, luciditate...
Ce fericit este copilul, trăindu-și fantezia într-o inocență totală, ce fericit poate fi îngerul în conștiința lui: așa simte și el zborul dincolo de orice imaginație odată cu copilul când în cer, când pe pământ într-o armonie perfectă.
N-aș fi știut toate astea dacă n-aș fi îndrăznit să fiu copil o clipă, o aripă de vânt moneda convertibilă a oricărui vis.
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet (27 noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre nefericire
- poezii despre bani
- poezii despre alb
- poezii despre întuneric
De basm
Tot aștept să se împlinească basmul, ce-l citeam odată,
cu țara celui bun
mereu gata să învingă răul și cu talpa... gloată
să se înveselească câteodată printre șotii de-un nebun
și, să fiu poate din alaiul lung, atât de lung,
în care să-mi urmez, iubesc, curatul, purul prinț din prinți,
chiar fără gând vreodată să-l ajung,
să știu numai că-l am de neam, un neam de domni cuminți,
să mi se-ncheie în feerie vruta mea poveste...
nu doar de moși, ce am moșit nepot odată, ce încet, încep, o să-i urmez,
căci timp tot trece și nu-s zâne,
nu pot regatul mult visat, dorit, să întemeiez...
și răul care în poveste veșnic pierde, pare, el, rău să se răzbune...
să-mi strice bucuria de copil, maturului ce sunt, ce-apune.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre țări, poezii despre victorie, poezii despre timp, poezii despre monarhie, poezii despre iubire, poezii despre gânduri sau poezii despre dorințe
Vara
mi-ai fost vară,
dar din nefericire,
anotimpurile nu durează o veșnicie.
dar nu îți face griji,
ce am avut, aceste zile, au fost superbe,
să te intorci cât de curând, iubită vară.
poezie de Irina Rambu din Cuvintele sufletului
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zile sau poezii despre anotimpuri
Eminesciană
"Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare",
Mândrei mele-i vine pofta de iubire cel mai tare,
Iar când luna își revarsă "voluptoasa ei văpaie",
Voluptoasă și iubita se revarsă vâlvătaie.
poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (8 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre senzualitate, poezii despre poftă, poezii despre mândrie, poezii despre lumânări, poezii despre foc sau poezii despre Mihai Eminescu
Nu te întrista
vine o vreme când oceanele ies
la plimbare
ține-o bine de mână pe ea
atât de solubila de solubila ta
iubită cu fața pudrată
în soare
ai să observi unele mici foarte mici
puncte... puncte...
de emoție și sudoare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre plimbare, poezii despre ocean sau poezii despre Soare
Fără cuvinte
Deși-o văzuse cu mult timp-nainte,
Zădărnicit de emoția-i verzuie,
Nu i-a adresat niciodată cuvinte;
Să-i descose sfioasa tăcere căpruie.
Dar astăzi, pentru-ntâia oară,
Iluminat de-a inimii stăruință,
Simțind cum patima-l doboară,
Zâmbetul lui sfielnic verzui
Îndrăzni să-i propună cunoștință
Zâmbetului ei de bun venit căprui.
Încercând să-și aducă aminte
De vremurile când se-ntretăiau,
S-au încurcat în schimbul de cuvinte,
Dar sufletele lor, deja, se tutuiau.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre verde, poezii despre tăcere, poezii despre prezent, poezii despre perseverență, poezii despre lumină, poezii despre inimă sau poezii despre cuvinte
Poem stătut
Ce aș vrea să fiu...
O bancă
Și voi putrezi
Prea fericit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre fericire
Uneori mi-e foarte greu
Să fiu eu.
Gândește-te bine
Nu-i așa și la tine?
catren de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te ascund
în asfințitul
inimii
iubindu-ți Cerul...
Primește-mă
să-ți fiu
zbuciumul
iubirii...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!