cultura e ceea ce

Aner Clute

Mereu şi mereu, aveau obiceiul să mă întrebe,
În timp ce cumpărau bere sau vin,
La început în Peoria, apoi în Chicago,
Denver, Frisco, New York, oriunde am trăit,
Cum s-a întâmplă de trăiesc viaţa asta
Şi cum a început totul.
Well, le-am spus, o rochie de mătase
Şi promisiunea de căsătorie a unui om bogat –
( A fost Lucius Atherton).
Dar nu a fost chiar numai asta.
Închipuiţi-vă că un copil fură un măr
De pe raftul unui aprozar
Şi că toţi încep să-l numească hoţ,
Ziaristul, preotul, judecătorul, şi ceilalţi –
"Un hoţ", "un hoţ", "un hoţ", oriunde merge
Şi că el nu capătă de lucru, şi nu poate avea pâinea zilnică
Fără să o fure; de acea copilul fură.
Felul în care comunitatea priveşte furtul unui măr
Face copilul să fie ceea ce este.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţi de şerpi înfipţi în aripi

Fragă frăguţă dragă
Cu soapta-ti caldă
De roşu din curcubeu

Ce eu, pe el derbedeu
Am căutat-o mereu
Esti culoarea inimii
Fără negrul patimii

Si mie frică zmeură
A rugului ce-mi sunt
Să nu te pierd printre vânt
De curcubeu dragă

Scuturată de umbre
Ce sunt moarte după dulce
Din sufletul ce le aduce
Indestulare la fiare

Ce se hrănesc cu culoare

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu mă laşi fără vise

Eu mă despart de ceea ce scriu,
de frumuseţea imaginară,
gândesc cu dezinvoltură o existenţă palpabilă.

Tu nu mă laşi fără vise,
îmi spui că până la urmă gândirea are idei
care nu te lasă în umbră.

Rabd cu dăruire şi voinţă neclintită timpul de pază
lângă focul care-mi arde inima
cu flăcările iubirii albastre.

Prin lume circulă tot felul de zvonuri
şi chiar ameninţări apropiate,
este o luptă surdă între competitori mari
care nu ne face să uităm de teamă
dar plecăm din start cu o povară pe umeri
mai grea decât crucea.

Sunt atât de constant în vederi,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va fi avut cu adevărat succes

Va fi avut cu adevărat succes cel care a trăit bine,
care a râs adeseori şi care a iubit mult:
cel care s-a bucurat de încrederea unei femei curate,
de respectul oamenilor inteligenţi şi de dragostea copiilor;
cel care a acoperit nişte nevoi şi care şi-a împlinit menirea;
cel care a lăsat lumea din jurul lui mai bună decât a găsit-o,
indiferent dacă asta înseamnă cultivarea florilor
sau scrierea unei poezii perfecte, sau salvarea unui suflet;
cel care a apreciat întotdeauna frumuseţea Pământului,
pe care a reuşit să o facă şi altora cunoscută;
cel care a văzut întotdeuna tot ce este mai înălţător în ceilalţi
şi care a dăruit ceea ce a avut el mai bun.
A cărui viaţă a fost o lumină;
A cărui amintire este o binecuvântare.

poezie de Bessie A. Stanley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica înserării

Am intrat deodată în muzica înserării
ca la terapia intensivă a sufletului
cu toate organele urlând
în trecerea prin filtre nefiltrate de anestezice.
Din sclipiri în înnegurări, din înceţoşări în limpezimi,
măsuram nemăsurarea,
căzând din gânduri direct în bisturiul ascuţit
al unei rugi pentru sănătatea luminii.
Din toate colţurile, se deşteptaseră brusc
mădularele simţirii cu strigăte clocotitoare.
Pereţii proiectau clipele în coşul pieptului
şi izvoarele amintirii alergau sălbatic pe obrazul clipelor.
Curgeau sunetele din aerul îmbibat de imagini
ca fluviul în marea primitoare de ceea ce o compune.
Şiroiau viaţa... în spitalul sentimentelor
în care se puseseră la mezat anii.
Bum, bum, buuuum!
Muzica înserării trecea prin ziduri,
ca în operaţia din care, cel mai abitir,
se simţea suflul cardinal,

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp şi liber

ei nu ştiu să-şi aşeze viaţa
ca un covor peste o constelaţie
plicuri cu adresele strâmbe ale străzilor
unde copilăria are strălucirea
unei monede ieşite din circulaţie
am aruncat din tren ultimele rânduri
sunt atâtea bălţi în care poţi îneca
ultima promisiune că vei schimba
ceea ce stă lipit de tine de-a pururi
ca o omidă de frunză ca o cruce de seva
din care, întâmplător, un vierme se naşte
cad din cer buruieni, un şarpe de brumă
pe linia orizontului cerne făina
seminţele de neghină din pâinea bogaţilor
şi carnea săracilor se amestecă
în dumicatul de pe urmă al pământului
continentul african o geometrie a destinului
în palma celui care plăteşte la zi
taxele pe fericire chiar dacă în totalitate
îţi aparţii câteva ore te plimbi ca o minge

[...] Citeşte tot

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei?

Tu, gândurile mele, cum le simţi?
Le mai auzi, le chemi, le-arăţi că-ţi pasă
când vin mereu, ca într-o ploaie deasă,
cu stropi atât de reci şi de fierbinţi?

Chiar, ce mai faci? Trimite-mi doar un gând,
orice, legat de mine, ai în minte!
Îl voi privi atent, cu luare-aminte,
şi îl voi mângâia, din când în când.

Îţi mai aduci aminte cum eram
acum un timp, acum o veşnicie?
Nu pot să cred! Aşa a fost să fie?
A dispărut tot ceea ce aveam?

Cabana noastră, locul nostru sfânt,
ne-aşteaptă, răbdătoare, pe-amândoi,
cu vatra-i rece, cu pereţii goi,
cu amintiri nerisipite-n vânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tu, ţărâna dragă, va trebui curând să mori

Şi tu, ţărâna dragă, va trebui curând să mori,
Din toată frumuseţea-ţi nimic nu va rămâne;
Faţa perfectă, aceste mâini, ochii ca două flori,
Trupul de-oţel şi flacără, se vor frânge mâine
Sau, sub vântul Morţii, sub bruma ei ca lepra albă,
Vei fi o frunză şi nimic mai mult, o frunză doar,
Care cade, nu prima, cu clipa în arsa iarbă,
– Uzată, străină sieşi – un bif prozaic în calendar.
Dragostea-mi nu te va-ajuta când îţi va bate ora;
În ciuda iubirii, te vei desface-n acea zi
Şi vei pluti spectral prin aer, te vei risipi
La fel cu-o floare, departe de ochii tuturora,
Fără să se ştie nimic din ceea ce erai
Sau cât de iubită de toţi ai fost, în luna mai.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăreţii, spun unii, unii spun că războinicii

Călăreţii, spun unii, unii spun că războinicii,
Alţii că navele pe mare sunt cea mai frumoasă
Apariţie pe lumea asta cenuşie şi tristă,

Însă eu spun că e imaginea a ceea ce iubeşti.
Este lesne de dovedit limpede asta oricui,
De vreme ce Elena – care eclipsa

Toată lumea prin frumuseţe, dorită de toţi
A părăsit un soţ bun
Şi a luat drumul Troiei,

Alegând dintre toţi oamenii pe cel
Care a dezonorat propria cetate,
Uitând de credinţa datorată propriului neam,

Fără a se gândi o clipă
La fiica ei, la părinţii dragi...
A apucat pe căi străine...

[...] Citeşte tot

poezie de Sappho din Lesbos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie....

istoria melancoliei
ne include pe toţi.

eu – mă chircesc sub cearceafuri murdare
în vreme ce privesc pereţii albaştri
şi-atât.

m-am obişnuit într-atât cu melancolia
încât o întâmpin ca pe un vechi
prieten.

acum voi ţine 15 minute doliu
pentru roşcata care tocmai m-a părăsit,
povestesc totul zeilor.

fac asta dar nu mă simt prea bine
chiar mă simt rău
apoi mă ridic
purificat
chiar dacă n-a fost de fapt

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!