arta comunicarii

Nesupunere

Cazanier să fiu, cuminte,
Virtute-n fapte, în cuvinte...
Mai bine-otravă, ţine minte!

Nu vreau să ştiu de boli şi pace!
Sunt încă mândru, n-am ce face,
Şi cântul tânăr mult îmi place.

Aud şi apele ce curg
Şi urletul furtunii, surd.
E arta lungă, timpul scurt.

Păcate am, v-o spun pe şleau.
Vin proaspăt vreau, şi fete vreau,
În limbi de foc mi-e drag să stau.

Doar ni se nasc băieţi şi fete
Şi cântece, să ne îmbete!
Şi-n moarte, vinul ne desfete!

poezie de Charles Cros din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uităm că foarte puţini oameni sunt artişti ai vieţii, că arta de a trăi este cea mai nobilă şi cea mai rară dintre arte. Să goleşti toată cupa cu graţie - cui îi reuşeşte oare asta? Aşa încât, mulţi oameni rămân cu viaţa în mare parte netrăită - de multe ori chiar cu posibilităţi pe care nu le-ar fi putut trăi nici cu cea mai mare bunăvoinţă - şi astfel ajung în pragul bătrâneţii cu năzuinţe neîmplinite, care, fără voia lor, le întorc privirile îndărăt.

Carl Gustav Jung în Puterea sufletului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia este Lumină şi Întuneric! Este înger şi demon! Te aduce pe lume; îţi netezeşte calea paşilor; te ridică şi te mângâie, când viaţa te loveşte; preia povara zilelor negre pe ai săi umeri şi uită a fi femeie, după ce devine mamă. Femeia te învaţă Arta Sacrificiului Suprem, atunci când în ea predomină partea luminoasă. Şi tot femeia este cea ce te determină să te laşi pradă instinctelor primare, atunci când Întunericul îi este Călăuza Sufetului. Femeia este Yin şi Yang, însă doar ea ştie care îi sunt proporţiile acestei dualităţi.

citat din Rita Drumeş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă a lupta înseamnă a da din coate, nu mă interesează să lupt. Nici atitudinea de conjunctură nu e o formă de luptă pentru mine. Pentru că nu cred în ceva menit să răspundă unui moment, nu să dureze în timp. Cel puţin aspiraţia asta trebuie să o avem: să dureze ceea ce facem. Chiar şi aşa cum este perisabilă arta asta a mea, dacă o fac cu credinţă, ea rămâne în amintirea unor oameni; şi dacă oamenii aceia au fost mai buni cinci minute e bine, şi vezi, uite aşa se leagă şi devine verigă în lanţul acesta al umanităţii râvnite.

citat clasic din Leopoldina Bălănuţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest spectacol pe care-l prezint la Sibiu este pentru mine unul foarte personal – vorbeşte despre prietenia mea cu marele poet rus Joseph Brodsky, pe care îl cunosc de zeci de ani. Vorbeşte despre oameni şi despre artă, despre literatură şi poezie, adică exact despre ce sărbătoreşte acest festival în fiecare vară. Sunt puţin emoţionat, pentru că sunt într-o ţară în care doar câţiva oameni înţeleg rusa, limba în care voi juca, dar există o traducere bună, care e deja pregătită.

Mikhail Baryshnikov în ziarul Metropolis, interviu (13 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicolae Grigorescu este român cu tot sufletul şi în toată opera sa... Prietenia cu artişti francezi nu a reuşit să-l smulgă meditaţiei româneşti, amintirii doinelor, imaginii întinsei câmpii dunărene, argintate de pulbere, acestei dulci ţări de coline, cu vii şi căsuţe acoperite cu şindrilă. El rămâne poet, iar arta sa este un cântec de pasăre. El este român prin sentiment, prin lirismul fin, prin simpatia pe care o pune în pictură, în alegerea motivelor de-o melancolică întindere sau de-o intimitate visătoare, prin ceea ce are tandru şi spiritual în maniera sa.

citat din Henri Focillon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anticii ştiau să moară. Cu ei a apărut în lume dispreţul pentru moarte. Dar un dispreţ din cunoaştere. A te ridica interior la un nivel superior morţii a fost idealul constant al înţelepciunii lor. Pentru noi moartea este o surpriză dureroasă şi înspăimântătoare. De aici, frica şi dramatismul. Nici un antic n-a fost surprins de ea, şi astfel şi-au permis un surâs la apropierea ei, de care nu ne putem decât mira. Ei s-au lăsat convinşi de inevitabilul morţii în aşa măsură încât şi-au construit o întreagă artă de a muri, care, oricât am cunoaşte-o, nu ne poate fi de nici un folos.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierzania

Fără de preget, Dracul, cu gându-i mă-nconjoară,
Pluteşte împrejuru-mi ca boarea nevăzută,
Îl sorb şi-mi simt plămânii în flacăra-i amară,
Umplându-mi-i o poftă etern reîncepută.

Şi, cunoscând adânca-mi iubire pentru Artă,
Mi-apare-n chipul unei femei desăvârşite,
În suflet îmi pătrunde, acum deschisă poartă,
Obişnuindu-mi firea cu marile-i ispite.

De-a Domnului privire departe mă alungă,
Urâtu-i o câmpie cu-nveninată dungă
Iar paşii-s grei de trudă, privirile mă dor,

Veşmintele-mi sunt zdrenţe în sângerarea rănii,
Abia mă port prin rele care mă-mpart, mă vor
Sub arma nemiloasă a veşnicei pierzanii!

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai importantă este funcţia antropologică a artei: reabilitarea demnităţii Fiinţei. Arta aduce o contribuţie ridicată la edificarea unui sens al vieţii. Prin diversitatea extraordinară la care a ajuns, ea îngăduie fiecărei individualităţi să-şi configureze propriul său model existenţial cu cea mai liberă opţiune. Realităţii date îi poţi adăuga prin intermediul artei o alta, mai aproape de ideal. Singur tu eşti demiurgul acestei lumi care îţi aparţine, astfel încât scapi de nostalgia unui ipotetic paradis pierdut şi trăieşti din plin bucuria paradisului descoperit.

Dumitru Dumitraşcu în Fascinaţia artei (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modificari in ploaie

Si ploua ca o mie de lentile
pe toate-aceste asezari umile
ce stralucesc, de ploaie incarcate,
cu totul altfel ca-n realitate.

Ce fel de carnaval ofera plansul,
ce bal mascat cu dioptrii intr-insul,
si nici un fel de amanunt nu scapa
de arta picaturilor de apa.

O cruce-n pirostrie se indoaie
de-atat rasfat al spicelor de ploaie,
garoafa pare-un mic proiect de bata,
iar tu, frumoasa mea, devii urata.

Prin ploaia ca o mie de lentile
cresc toare -aceste asezari umile,
biserica in ceruri parca scapa
pe un talpici de raza si de apa.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (26 august 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!