Poezii despre a se min�i pe sine �nsu�i, pagina 97
De la orbi învaþã
De la orbi învaþã
ªi ia seama bine
Ce-i vederea-n viaþã
ªi viaþa-n sine.
De la surzi învaþã
ªi ascultã bine
Cum cheamã la viaþã
Cuvântul din tine.
De la prunci învaþã
Inima curatã
Ce-þi aduce-n viaþã
Pace necurmatã.
De la orice floare
Învaþã mereu
A vieþii splendoare
Ce-o dã Dumnezeu.
[...] Citeºte tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adãugat de Marin Oprescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi ºi urmãtoarele:
- poezii despre viaþã
- poezii despre creºtinism
- poezii despre învãþãturã
- poezii despre naturã
- poezii despre Iisus Hristos
- poezii despre vânt
- poezii despre vinovãþie
- poezii despre religie
- poezii despre pace
Colind
în lumea plinã de femei, în lumea plinã de pãcate
în scrumuri scocioram scântei sã ardã viciile toate
ºi sã rãmînã dintre ele doar cele veºnic elegante
chiar dacã au venit ca stele, chiar dacã vor pleca bacante
în lumea plinã de bãrbaþi, în lumea plinã de himere
prin wal-uri cãutãm cârnaþi la soiul preferat de bere
mai cãutãm ºi adãpost sã pot privi fãrã prihanã
un meci de fotbal pe de rost, ºi el sãtul de-atîta hranã
în lumea plinã de femei, în lumea plinã cu bãrbaþi
sorbii din plin amarul ei ºi din dulceaþa ei nesaþ
am fost cândva ºi Don Juan ºi soþ amarnic înºelat
am fost la funduri de ocean ºi cerb de coarne spânzurat
dar am rãmas acelaºi eu cu suflet tânãr ºi hoinar
de copilaº hazliu, de zeu, de cel din urmã boschetar
ºi azi impovãrat de ani ºi dus cu pluta uneori
în viaþã asta de doi bani, mai ard în sine meteori
[...] Citeºte tot
poezie de Iurie Osoianu (5 octombrie 2019)
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi ºi urmãtoarele:
- poezii despre schimbare
- poezii despre poezie
- poezii despre zâmbet
- poezii despre versuri
- poezii despre tinereþe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele cãzãtoare
- Ne poþi propune o poezie de dragoste?
Mesaj de la naturã
Nu mai faceþi voi campanii ce-au ca scop sume de platã.
Omorâþi-vã în pace, fãr' a media pe plantã!
Chiar vã înþelegem sensul, mândrilor cu capul mare
Creaþi arme spre-a decide cin' rãmâne în picioare
În acest rãzboi al vostru, un nonsens al legii firii,
Omorâþi chiar prim maestrul ce-a dat viaþã omenirii...
ªi nouã, strãbunii sacri, º-altor specii osebite
Spre-a-ndruma sufletul vostru întru el prin taine sfinte.
N-aþi fost singurii ce-n goanã au ras tot spre nicãierea,
Dar consumatori de sine?!... o specie de toatã jena.
Dacã tot vreþi adevãrul ºi nu-l cãutaþi în om
Nu mai vindeþi oxigenul ca bilet de avion!
Voi visaþi doar la mai mare, la etern necontenit,
Dar distrugeþi tot ce astãzi cu onoare v-a slujit!
Chipuri pale cu machiaje... creatori de mode mute,
Surdã-i dogma surzitoare care vã transformã-n brute.
Brute calme, sfidãtoare, cu inimi la metastazã
Ce-s conduse de "iubire" doar când camera stocheazã.
Judecata vine-ndatã, nepoþi vom salva pe front...
Cã noi suntem cerul vostru ºi calea spre orizont.
poezie de Silviu-Gabriel Obreja (21 iunie 2017)
Adãugat de untimidsijumatate
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi poezii despre visare, poezii despre sfinþi, poezii despre sfinþenie, poezii despre rãzboi, poezii despre prezent, poezii despre platã sau poezii despre plante
O pisicã ºi-un cãþel
Vorbãreaþã din nãscare,
O pisicã stã la soare
ªi tot miºcã din mustaþã
Cu-n cãþel faþã în faþã.
- Vreau sã ºtii, spune pisica,
Cu un nas cam atâtica,
Eu perniþe am la gheare
ªi mereu cad în picioare.
Stau la pândã, mãi Grivei,
Sã îi prind pe ºoricei
Care-s tare jucãuºi,
Uite unul chiar acuº!
ªi pisica se repede
Când pe ºoricel îl vede.
Stã puþin ºi se gândeºte
Cãþeluºul ºi grãieºte:
[...] Citeºte tot
fabulã de Gabriela Genþiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adãugat de Gabriela Genþiana Groza
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi ºi poezii despre pisici, poezii despre laudã, poezii despre câini, poezii despre vorbire, poezii despre sfârºit, poezii despre raþe, poezii despre proverbe sau poezii despre picioare
Despre poezia modernã
Poezia minþii în tentativa de a gãsi
Ceea ce este de ajuns; nu este necesar sã gãseascã
Întotdeauna ceea ce cautã: scenariul a fost stabilit; se repetã
Doar textul.
Apoi piesa se schimbã
În altceva. Trecutul ei a fost un cadou.
Ea trebuie sã trãiascã, sã se adapteze la limbajul locului.
Trebuie sã întâlneascã bãrbaþii timpului ºi sã întâlnescã
Femeile timpului. Trebuie sã reflecteze asupra rãzboiului
ªi sã gãseascã ceea ce este de ajuns. Trebuie
Sã construiascã o scenã nouã. Trebuie sã urce pe acea scenã
ªi, ca un actor niciodatã mulþumit, încet ºi meditând,
Sã sufle acele cuvinte care în ureche,
În gingaºa ureche a minþii, repetã,
Cu exactitate, ceea ce ea vrea sã audã, sunetul
Cãrora e ascultat de o audienþã invizibilã,
Nu piesa, ci pe sine însãºi, exprimând
Emoþiile a douã persoane în momentul când cele douã
Emoþii devin una. Actorul
[...] Citeºte tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adãugat de Petru Dimofte
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre femei, poezii despre actorie, poezii despre femei ºi bãrbaþi, poezii despre întuneric, poezii despre urechi sau poezii despre trecut
Castanii
Pe sub castani cu frunza mare eu mi-am purtat ades tristetea
Când parasita sta de vorba cu sine însasi tineretea,
Si miscatoarea lor cupola deasupra-si clatina verdeata,
Parea ca-n jurul meu prin ramuri în mii de palme bate viata;
Iar câteodata crengi uscate pareau cadelnitând un mort.
Pe sub castani cu frunza mare si azi tristetea mea mi-o port.
În dupa-amiezi de primavara subt umbra lor racoritoare,
Pândeam speranta cum se joaca în jucausi banuti de soare,
Si ma-ncercam a lor comoara s-o prind în suflet si s-o strâng,
Sa port în mine-un strop de soare când va fi iarasi ca sa plâng.
Pe subt tunele mari de umbra ce-ntind castanii visatori,
În urma ta pe-aceeasi strada am ratacit de-atâtea ori;
Din urma am privit adesea ritmarea rochiei pe drum,
Un clopot miscator de linii, de armonie si parfum.
Ca sa mai vad înca o data seninul clarei tale frunti,
Am ratacit atâta vreme pe urma pasilor marunti,
Si-n noaptea asta soptitoare de primavara si de luna,
Când întunericul din juru-mi în suflet parca mi s-aduna,
Eu umblu parasit si singur subt masti de astri ce scânteie,
[...] Citeºte tot
poezie celebrã de Demostene Botez
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre rochii, poezii despre plâns, poezii despre noapte sau poezii despre moarte
Teleapelul
Mereu inopinatã vocea în teleportare
Când chiar neaºteptatã, este mereu surprizã
Din poli se contactând într-o electrolizã
Fãrã de rezultat ºtiut, o întâmplãtoare.
În fond nimic nu este total întâmplãtor
Cãci apelantul ºtie în timp ce-are sã cearã...
ªi-a programat apel devreme, de cu searã
κi repetând în minte scopul, sârguitor.
Este inechitabil însãºi apelu-n sine
Cãci cel care-l primeºte ºi-n grabã îi rãspunde,
Habar nu are cine-i, cui i-adresat, de unde;
Veºnic nepregãtit îl întoarce cum îi vine.
Morala-i foarte simplã; când primeºti un semnal
Reflecþia urgentã-i pentru cine-i, ce-l doare
ªi-n timp ce voce asculþi, doar puneþi întrebare;
Spune-i s-aºtepte o clipã, aºa doar teatral!
[...] Citeºte tot
poezie de Daniel Aurelian Rãdulescu (27 ianuarie 2012)
Adãugat de Daniel Aurelian Rãdulescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre înþelepciune, poezii despre teatru, poezii despre surprize, poezii despre semnale, poezii despre searã, poezii despre promisiuni sau poezii despre numere
Fiul Intunericului
Pe un tãrâm funebru
Pe un soclu negru
Sta un vultur falnic
Cu chip dur ºi jalnic.
ªi vãd...
Cum din ceruri cad
Legiuni din iad
Imprejuru-i stand
Pe el protejând
Iar eu..
Spre El încet vin
Mã apropii lin
Frigul se înteþeºte
Ceaþa se iveºte
ªi deodatã...
[...] Citeºte tot
poezie de Alin Ojog (12 noiembrie 2020)
Adãugat de Alin Ojog
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre vulturi
Cântec de noapte
A suflãrii nemiºcare.
Un chip de animal
Încremenit de-albastru, sanctitatea lui.
Imensã e tãcerea-n piatrã;
Masca unei noptatice pãsãri. Blajin triplu acord
Se contopeºte-ntr-unul. Elai!
Chipul tãu Se-nclinã mut peste-albãstriile ape.
O! Voi liniºtite oglinzi ale adevãrului.
Pe singurãtatea tâmplei de fildeº
Rãsare palida reflexie a cãzuþilor îngeri.
Comentarii
Trakl nu este "poetul nopþii" chiar dacã aºa o vrea "cliºeul"! Atât seara cât ºi dimineaþa apar preponderent în poeziile sale. Crepusculul este motivul de bazã a celor douã din urmã (apus/rãsãrit). Totuºi avem aici un "Cântec de noapte".
Poemul începe cu "suflarea" (divinã), respiraþia e încremenitã în lut (piatrã), aici începe istoria omenirii. Aceastã interpretare poate pãrea a fi prematurã, dar "nemiºcarea" indicã în mod clar acest lucru.
Trakl, chiar dacã a întrerupt ºcoala, avea o culturã umanistã profundã ºi diferenþiatã. În "inventarul" ei este inclusã ºi doctrina aristotelicã a "nemiºcatului Dumnezeu" ca "primul miºcãtor", primul care a pus cerul ºi pãmântul în miºcare. "Un chip de animal/ Încremenit de-albastru" devine lizibilã ca o interpretare extrem idiosincraticã a doctrinei lui Darwin despre descinderea omului îmbinatã cu povestea biblicã a Creaþiei Divine.
Acest om se transformã la Trakl într-o "nemiºcare", ca ºi cum aceasta ar fi cea mai înaltã formã umanã de a se apropia de chipul ºi asemãnarea cu Dumnezeu, "tãcere-n piatrã", "mascã". Caracteristica acestei poezii este, în mod cât se poate de vizibil, "nemiºcarea".
Imobilitatea lui Dumnezeu pare sã se reflecte în "încremenirea" celei mai înalte creaturi ale sale, modelate dupã chipul ºi asemãnarea Sa. "Singuraticul", omul în oglinda adevãrului, este marcat de "temple de fildeº", o imagine statuarã. Dar aceastã asemãnare este în mod clar ruptã. O altã imagine intervine, imaginea lui Narcis1 care se uitã la sine în luciul apei ºi se îneacã în dragostea pentru sine însuºi. Dar Trakl se referã
oare Narcis? El numeºte personajul "Elai", (fata din mãslin) care este o figurã anticã greceascã a fertilitãþii. Din numele acesta se pot forma atât "Elis", cât ºi "Elai". În ebraicã "Eli" înseamnã "Dumnezeul meu".
[...] Citeºte tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaþã ºi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adãugat de Hyperion
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi mai multe poezii despre imagine, poezii despre înãlþime, poezii despre îngeri, poezii despre singurãtate, poezii despre mãºti, poezii despre iubire sau poezii despre apã
Rezervaþia de zimbri
O mie de ani, vînãtorii zeloºi
Vînatul suprem al pãdurii-l vînarã
Nu porci, cãprioare, fazani ºi cocoºi
Ci zimbri, cã ei sînt pe stema de þarã!
Mãreþ animal este zimbrul cel mut!
O mie de ani de sãgeþi ºi rafale
Dar el, melancolic, ca ºi la-nceput
La nimeni nu-nchinã puterile sale.
Cu milã priveºte spre brazda de plug
Spre ieslea lui tremurã botul ºi nara
Mai bine vînat decît vitã în jug
Cãci zimbrul nu ia de la alþii povara.
Pe sine se poartã în negre pãduri
ªi tropotul lui grea furtunã anunþã
ªi-ºi duce lumina în ochii lui puri
ªi tropot de zimbri viþei în sãmînþã.
[...] Citeºte tot
poezie de Adrian Pãunescu
Adãugat de Vladimir Potlog
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi mai multe poezii despre luminã, poezii despre pãduri, poezii despre stemã, poezii despre zoologie, poezii despre votare sau poezii despre tãcere