vis

Vis argintiu...

Se făcea
că eram boabă de rouă,
ce se plimba pe nori
sau se topea de drag
în braţele soarelui...

Eul meu era un abur
ce plutea dincolo de mine...

Mai apoi,
pogoram
pe umărul unui ghiocel
să-i potolesc setea
şi să-i mângâi chipul...
******
Acum,
se ivesc zorile...
dar visul poate continua...

poezie de Ana Iordache (22 februarie 2022)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşa secretă

În lumea ascunsă de ceţuri şi nori,
Ferită de rele şi ochi muritori,
Din mica poiană, se-aude un cânt
Ce, lin, se ridică pe aripi de vânt.

Se clatină frunze, atinse, pe rând
De sunete care, spre zare zburând,
Îşi poartă povestea ce pare un vis
Trezit dintr-un somn care-l ţine închis.

E-o mică prinţesă ce cântă în zori,
Punându-şi pe cap o cunună din flori.
O rază de soare o-nvăluie, cald,
Iar ochii-i lucesc în culori de smarald.

E straniu tabloul şi greu de descris,
Amestec de vis c-un real paradis:
Pădurea în care copacii zâmbesc,
Insecte şi păsări se joacă, vorbesc,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea

Privesc la tabloul din faţa mea,
Din lumea sa tăcută,
Să-mi povestească ar vrea.

Încet eu mă apropii
Şi-aud când îl ating,
Şoapte colorate eterne flăcări vii.

Aşa-i şi-n lumea noastră,
E totul ca-ntr-un vis,
Tăcerea spune multe,
Chiar dacă sunt de zis.

poezie de Eftimie Panait (22 august 2022)
Adăugat de Eftimie Panait
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albatros

©Daniela Marchetti

Să-ţi fie darul melodia trupului meu,
îngerul şi-a amânat plecarea,
în cetăţile cerului, Dumnezeu
desenează munţii şi marea

Pe plajă ruină este castelul promis,
nisipul îmi vorbeşte de înserare,
albatrosul îşi caută consoarta în vis,
îngerul devine întrebare

poezie de Daniela Marchetti (2018)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscuta

necunoscuta din decor
de lebede si frunze moarte
apare ca un vis de dor
ce vine de departe....

in primul ceas de iarnă grea
necunoscuta a-mbrăcat
in fulgi strălucitori de nea
profilul ei de neuitat

necunoscuta semn imi face
să o urmez cu paşii mari
in arabescuri de zăpadă
noi doi să fim ca doi hoinari!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de lebădă

Cântecul de lebădă
Desenată în vânt
Pompează iubirea
Din cer pe pământ.

Vreau ca să-i mângâi
Trupul prelung,
La ea călător
Şi-n vis să ajung.

Să-ncreţim timpul
În ridurile noastre,
Să adormim sub stele
Ca florile în glastre...

Să ne-mbrăţişăm
Cu bărbia-n sân,
Să îmi adap iubirea,
În cântec să rămân!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor e...

Atot ce-i şi de nu-i, nimic în veci n-ar fi,
Mai mult şi decât sânge, de părinţi şi de tine.
O oază de sublim, de dar peste ce-i bine...
Raza din negrul nopţii şi sorii toţi, din zi.

E tot; dorit, trăire, vis, dar, dor... e amor

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă roşului carmin

Roşu carmin în răsărit,
Roşu în maci şi în apus,
În trandafirul înflorit,
În jar şi foc, în rug şi plâns.
Ocean de roşu peste noi,
La mal de sângeri şi de vis,
Udând pământul, când eroi,
Cu lacrimă, istorii-au scris.

Roşu carmin în răsărit
Ne soarbe în ocean de jar,
La maluri stânci de dolomit,
În noi iubire şi amnar.
Ofrandă-altarului ceresc,
Privirea-n roşu s-a aprins
Pentru acei care iubesc...
Sunt verbe care nu s-au scris...

Roşu în maci şi în apus,
În piatra lunii şi-n rubin,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al şaptelea zid...

eşti poemul întoarcerii
în matca iubirii
ce simţi că o simt

eşti chemarea ce ştie
s-alinte cascada
rebel unduind;

eşti ziua ce ştie
să-şi ţină în palme
propriul destin

doar tu
visul lunii
ce-n vis îmi atinge
al şaptelea zid...

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil

Când eram copil cuminte,
Gândul bun îmi da povaţă,
Să-mi adun la drum fierbinte,
Toată dragostea de viaţă.

Năzuind la vreme calmă,
Drum de soare, vis de foc,
Adunam avântu-n palmă
Şi fântâna cu noroc.

Mi-aprindeam de zbor menirea,
Sorii care-mi ard în fire
Şi-mi strângeam nemărginirea,
Într-o slovă de iubire.

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Gheorghe Ion Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!