dumitru matcovschi iarba

Mărul lui Traian. Păcăleală

P. M. P.-ul ne serveşte noul măr al lui Traian.
Nu-i ca mărul din poveste, nici ca mărul lui Adam.
E rumen, mare, arătos. Cu greu îl deosebeşti.
Deşi e aşa frumos, muşcând din el, te otrăveşti.

poezie de Dumitru Delcă (1 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este cel ce crede

Timpul este cel ce-aşterne
calea către existenţă,
Omul este cel ce crede
în Isus şi-n Providenţă.
El îmblânzeşte natura,
cucereşte alte spaţii,
Cu iubire stinge ura
pentru multe generaţii.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură privire

A venit,
s-a făcut comod,
s-a aşezat,
m-a privit.
L-am servit cu o cafea.
A savurat cafeaua,
a zis că mai vine.
S-a ridicat.
Aş fi vrut să mai vină.
L-am invitat,
n-a mai venit.
A dezertat.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codrul să rămână verde

Fără milă, cu securea,
Muntelui i-au ras pădurea.
Aurul verde al ţării
A luat calea-înstrăinării.

Codrul îşi pierde destinul.
Guvernul e chior, nu vede.
Mai bine-ar pierde stăpânul,
Codrul să rămână verde.

poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când c-o vorbă spusă-n glumă

Când c-o vorbă spusă-n glumă
prietenul ţi-ai supărat,
Nu te aştepta să-ţi spună
că îl iubeşti cu-adevărat.
Cu o vorbă spusă-n glumă,
el simte că l-ai jignit.
În suflet îi lasă urmă
şi pe loc te-a părăsit.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru întrebări

De ce lumina îl părăseşte pe om?
De ce îl acoperă "noaptea" rece şi hâdă?
De ce soarta îl face din om neom?
De ce uneori viaţa este mult prea crudă?
Sunt întrebări pe care, de mult eu mi le-am pus,
Sunt întrebări la care, încă mai aştept răspuns.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solia gândului

Am să trimit la tine gândul
să-ţi spună despre viaţa mea.
Să-ţi spună că îmi este rândul
ca să plec din viaţa ta.

Nu-i vina ta şi nici a lumii
că-mi pleacă lumina vieţii.
Pleacă precum strălucirea lunii
când dau zorii dimineţii.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet petrecut

Scăzută zării blândă e ţara minerală.
- Inel şi munte, iarbă de abur înzeuat.
A ofilirii numai această foarte pală
Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat.

Minţiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică
- Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap:
Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică,
Rotundul, scund în palmă, duh simplu-n chip de nap.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mijloc de locomoţie

Foaie verde foaie lată
ce-aş începe înc-o dată

Să-mi iau viaţa în răspăr
poate dau de adevăr

Şi să fac un compromis
doar cu mine-aşa în vis

Să n-o iau către frumos
decât dragoste pe jos

Către iarba de acasă
eu şi doina cea duioasă

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără răspuns

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...

...

poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!