Poezii despre biserica neagra, pagina 95
O pată pe obrazul istoriei
Auschwitz nu-i o haltă banală,
O gară printre alte gări,
Auschwitz este epicentrul unui cutremur
Care încă zguduie conștiința lumii
Vin și pleacă vizitatori,
Privesc înmărmuriți
La munții de oase,
La cuptoarele morții,
La urmele unui genocid cumplit
Dar nu știu dacă și înțeleg
dimensiunea acelui dezastru
nemaiîntâlnit în istorie.
Din când în când, apar replici
Ivite din neîmplinite răzbunări,
În Europa sau în alte țări
ura contra noastră nu s-a potolit
Și poate-n veci nu se va potoli
Noi, care am supraviețuit genocidului,
Suntem priviți cu suspiciune,
Unii acuzând un truc
[...] Citește tot
poezie de Harry Ross din Auschwitz, țara morții: eu nu pot să uit și nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre istorie
- poezii despre gări
- poezii despre cutremure
- poezii despre țări
- poezii despre supraviețuire
- poezii despre rușine
- poezii despre negru
- poezii despre munți
- poezii despre moarte
Lacteia
mereu atras de Calea Robilor
prin noapte neagră ca o smoală
trec golul circular al snobilor
ș-ajung la fundul plat de oală
intretait de rău cu ape
ce sparge munți în sus din vale
și prin sisteme cu supape
mereu irigă intervale
și cât nu cerc s-agăț privirea
de vre- un reper de vre-o alee
nu văd întărea nici esirea
a Căii Robilor-lactee
ci simt doar gaură de vierme
cu lânced iz de vremi trecute
ș- aud al Romei glas de terme
cu Cartagine-n juru-i mute
eu caut însă viitorul
nu vremile demult apuse
prin gaură tot mut piciorul
spre orizonturi suprapuse
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (15 aprilie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre viitor
- poezii despre viermi
- poezii despre viață
- poezii despre sclavie
- poezii despre religie
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre picioare
- poezii despre noapte
Moș Crăciun
Vine moșul cu scufie
Și cu barbă argintie,
Cu vocea cam îngroșată
Și spinarea încovoiată,
De povara sacului,
Tăind brazdă omătului.
Noaptea-i neagră, și geroasă
Copiii stau la fereastră,
Și când moșul a sosit,
Și la ușă s-a oprit,
Fug iute și se ascund,
Unde pot, stau tremurând,
Sau, țin strănsă fusta memei,
Sau se prind de vreun picior;
Și cu ochii mari privesc,
La Moș Crăciun, cum le vorbesc,
Și îi roagă să îi spună,
O poezioară scurtă,
Pentru darul ce-i așteaptă.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (18 ianuarie 1992)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cadouri, poezii despre zăpadă, poezii despre vorbire, poezii despre voce, poezii despre sărut, poezii despre roșu, poezii despre poezie, poezii despre ochi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Zeu între zei
Vă pier dumnezeii, toți trei deodată,
Închiși între ziduri, zidiți pe pereți,
Biserica-i numai o curvă fardată
Furându-vă banii când voi sunteți beți.
Prea mulți sunt hristoșii ce-atârnă pe cruce,
Dar spinul durerii doar voi îl purtați,
Chiar și fericirea la chin se reduce
Și sunteți de sfinții cei falși escrocrați.
Credința-i minciuna-mbrăcată-n odăjdii,
Ce neagră e cartea din care citiți
Că aripi de vultur primiți în primejdii,
Deși toată viața prin colb bâjbâiți.
Dați vina pe unul cu coarne și coadă,
Și-n replică el e un alt dumnezeu,
Actori anonimi din acea bufonadă
Purtați la vedere un fals caduceu.
[...] Citește tot
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre învinovățire, poezii despre vulturi, poezii despre vinovăție, poezii despre sfinți, poezii despre pericole sau poezii despre lectură
Clipa în care am vrut să o strig pe mama
mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încerca să ies
transpirtația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre tată, poezii despre promisiuni sau poezii despre plâns
De dorul meu s-auzi copitele de cal
Mă regăsesc în ochii-ți mari, adânci, ca de strămoși,
Cu mâna ta de aur vreau chipul să mi-l coși
Și-n inima ta mare apoi să-l înrămezi!
De-l vei uita și-o clipă aș vrea să lăcrimezi
O lacrimă să-ți curgă pe-obrazul fin și pal,
De dorul meu s-auzi copitele de cal
Cum tropotesc pe piatra pe care-or alerga
În zori ca să te cheme să fiu din nou a ta.
Să nu mă uiți! În coama-i lungă, neagră
Zbura-va, printre vise, figura mea întreagă.
Să mă iubești la fel c-atunci în luna mai
Când pentru veșnicie jurat-ai să mă ai.
La tine să mă chemi real, dar și în vise,
Să-mi dăruiești, cum știi, săruturi dulci, promise.
Mi-e dor de ochii tăi! Hai, vino, nu mai sta!
Ce tainică și sfântă e mângâierea ta!
[...] Citește tot
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre dor, poezii despre cai, poezii despre timp sau poezii despre sfințenie
Înserare
Hei, înserare ce te furișezi
În patul meu și-n casa mea,
Tu crezi că daca te insinuezi
Te aciuezi și-n viața mea?
Te-nșeli ispită aburind a noapte
Și-a beznă frământată-n vise,
Negreala ta de mure coapte
O sorb cu buzele-mi deschise.
Te gust smerită și-n tăcere
Și când adorm mă simt purtată
Printre tărâmuri efemere
În noaptea binecuvântată.
Iar când flămândă te inspir
Eu te expir mai luminoasă,
Miroși a smirnă și a mir
Tu, neagra mea evlavioasă.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (17 septembrie 2017)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văduvie, poezii despre somn, poezii despre smerenie sau poezii despre seară
Sunt poet
Povestea începe de fiecare dată atunci când te doare
Și sufletul irumpe într-un caleidoscop de imagini
Se proiectează în fața ochilor și spune:
Privește-mă, cât sunt de frumos!
Ai sentimentul acela de gol în piept
Pentru că toată dragostea levitează
Într-un univers imaginar
În care tu ești totul
Și nimic
La o atingere de cuvinte se află iubita
O furi trecutului și o întemnițezi
Într-o carte în care fiecare pagină
Reprezintă o viață viitoare
Visele sunt atât de reale încât
Atunci când te trezești
Descoperi la creștetul capului
O grămadă de bilețele
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre telefon, poezii despre suflet sau poezii despre reîncarnare
Ea era frumoasă
lui nichita stănescu și lui florin iaru
ea era înnebunitor de frumoasă și se arăta doar când voia
o dată într-un an, o dată într-o viață
după ce cuvintele ultimului poet care a scris despre ea ajunseseră
pe fundul oceanului
și ceilalți credeau deja că este numai o legendă, precum atlantida
sau el dorado
toate ale ei pantofii, rochia neagră, părul alungindu-se la infinit
linia ghicită a coapsei, unghiile siclam, fructele de mare mâncate delicat
cafeaua băută doar pe jumătate, dezordinea lăsată în dormitor
ogarul care aleargă fără să latre vreodată
privirile care o urmăresc fără șanse
limuzinele cu jenți frecate până la strălucire
păsările migratoare, fierul de călcat și tâmplăria de secunde
toate există doar în visul nostru
cel de noapte cu noapte
pentru că numai visul nu este distrus de ceasuri, de trecere și de întâmplare
visul revine la nesfârșit
coșmar uneori, alteori fabrică de ciocolată, visul.
[...] Citește tot
poezie de Bogdan O. Popescu din Aerobiciclete (2010)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre secunde, poezii despre rochii, poezii despre păsările călătoare sau poezii despre păsări
Taci!
Aștept din sfere-nalte s-apară o minune
Și-ntreb pământul-cuib: - Cu rănile ce faci?!
Aud cum din adâncuri el strigă: - Uniune!
Însă o forță neagră degrabă-i spune: -Taci!
Dar gândul fără hamuri începe să alerge
La strămoșești morminte, acolo unde-s daci,
El vrea enigma sorții cumva să o dezlege,
Că tu, române, stai cu fruntea-n jos și... taci.
Cuvântul cel de taină țâșnește-n rugă mută,
Pentru că brazda-i dată pe-o mână de pitaci,
Oare nu-i nimeni treaz și câinele s-asmută,
Când ești furat, române, însă de teamă, taci?!
Suflarea mea lezată se-agită-n neputință,
Văzând pădurea, lunca, mâncate de gândaci
Și munții cei din veacuri jelind a umilință,
Iar Dunărea-ntrebând: Cât timp o să mai taci?!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri