arta comunicarii

Frumuseţea e un izvor nesecat de bucurie. Ea iese din mâinile care modelează, care cioplesc marmura, care spintecă şi repară carnea omenească. O putem găsi în arta sângeroasă a marilor chirurgi ca şi în aceea a pictorilor, a muzicienilor, a poeţilor. Şi încă şi mai puternică frumuseţea se află în inexprimabila armonie a creierului uman, în sufletul omului care se sacrifică neştiut de nimeni pentru mântuirea celorlalţi. În oricare din formele ei, ea rămâne oaspetele necunoscut al substanţei cerebrale creatoare a înfăţişării universului.

citat clasic din Alexis Carrel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă pictura este o nebunie, ea este o dulce nebunie, pe care oamenii ar trebui nu numai să o ierte, dar chiar s-o caute. Îmi privesc chipul şi îmi cântăresc sănătatea. Amândouă poartă semnele grijilor, ale ambiţiilor şi remuşcărilor care contorsionează fizionomia fiecăruia din noi. Iată de ce ar trebui să iubim arta. Ea procură acelora care vor să-şi echilibreze viaţa, calmul, împlinirea morală şi chiar sănătatea.

citat clasic din Jean-Baptiste Camille Corot
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să cred că suferinţele sanctifică şi că înfrângerile sunt necesare. De ce ar trebui să ne apropiem de adevăr numai plini de răni? De ce ar trebui să fim sfâşiaţi de un vultur ca să avem curaj? Oare fericirea nu e aptă să ne înveţe ceea ce ne învaţă suferinţa? Nu există un drum spre artă şi spre noi înşine care să nu treacă prin infern? Nu poate ajunge la cer cine n-a străbătut pământul şi iadul, scria Goethe. Dar îl putem cita liniştiţi? Trebuie să ne temem de fericire, dacă vrem să atingem înălţimile din noi?

Octavian Paler în Scrisori imaginare
Adăugat de Corina Avram
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul

Trandafirul,
nepieritorul trandafir pe care nu-l cânt,
greu de miresme,
trandafirul din grădina neagră în puterea nopţii,
cel din orice grădină şi orice înserare,
trandafirul ce renaşte din uşoara
cenuşă prin arta alchimiei,
trandafirul persanilor şi al lui Ariosto,
cel întotdeauna singur,
întotdeauna trandafirul trandafirilor,
tânără floare platonică,
arzătorul şi orbul trandafir pe care nu-l cânt,
trandafirul de neatins.

poezie celebră de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

"trandafirul"este unul din nenumaratele acte ale umanitattii ca exista si prin arta, expresia ei probabil prioritara fiind POEZIA.borges a stiut-o [...] | Citeşte tot comentariul

Sonetul 53

Oare din ce substanţă eşti făcut,
Că mii şi mii de umbre te slujesc?
Căci multe forme goale s-au născut
Ce cu esenţa ta se-nsufleţesc.
Adonis e un fals necuviincios,
Tu eşti originalul imitat,
Elena-n artă are-un chip frumos,
Iar tu veşmânt grecesc, proaspăt pictat.
Şi primăvara, toamna, care vin
Prima e umbra-n care eşti prezent
Şi-a doua e belşugul tău deplin,
Că tu exişti în forme permanent.

Şi-n tot ce e frumos te regăseşti
Că-n inimă statornic te vădeşti.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul războiului de secesiune al Statelor Unite, un nou club foarte influent se întemeiase în oraşul Baltimore, în plin Maryland. Se ştie cu câtă energie s-a dezvoltat instinctul militar la acest popor de amatori, comercianţi şi mecanici. Simpli negustori şi-au părăsit tehgheaua pentru a se improviza căpitani, colonei, generali, fără a mai trece prin şcolile militare din West Point; ei au egalat în curând în «arta războiului» pe colegii lor de pe vechiul continent şi ca şi ei, au repurtat victorii, risipind din plin ghiulele, milioane şi oameni.

Jules Verne în De la Pământ la Lună
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 68

Obrazul lui e harta vremii-n care
Splendoarea vieţuia în mod firesc
Însă acum, vopsele înşelătoare
Să împodobească chipuri îndrăznesc.
Şi-s profanate vechile morminte,
Iar părul blond degrabă e tăiat
Pe un alt cap să stea, ca înainte
Şi-altcineva să fie încântat.
Dar chipul lui din alte vremuri vine
N-are podoabe, e adevărat
Nu-şi face vară din verzi crengi străine,
Mândreţea lui pe morţi nu i-a prădat.

Natura îl păstrează ca o hartă
Că e frumos, nu e o falsă Artă.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deoarece noi nu recunoaştem o muzică care ar consta dintr-un joc inutil de sunete, atunci, în sens larg, orice muzică este programatică. În sens strict, se înţelege prin această expresie muzica simfonică sau, în general, instrumentală, care ilustrează un anumit subiect, prezentat publicului într-un program. Programatismul este capacitatea muzicii de a exprima idei, sentimente, trăiri, întrucât fără această proprietate, muzica, devenită joc de sunete, încetează de a mai fi artă.

Piotr Ilici Ceaikovski în Scrisoare către Nadejda von Meck (1878)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Bruxelles am văzut acum câţiva ani o peliculă (i-am uitat numele), unde erau arătate vreo şase metode de a asasina. Astfel de filme sunt cu miile; s-au difuzat şi la noi astfel de produse al căror singur fond «artistic» e arta violenţei, în nici un caz calitatea artistică. E revoltătoare ipocrizia cu care difuzorii se făceau a crede că, dacă înving «incoruptibilii», filmul devine subit educativ şi asasinatul e operă milostivă. Dar deprinderea omului cu asasinarea facilă, cu minimalizarea vieţii, se vede bine unde duce.

Demostene Botez în revista Cinema, nr. 10 (octombrie 1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce spirit profund şi puternic! Cât de just priveşte Lermontov arta, ce simţ adânc şi nemijlocit al frumosului! O, Lermontov va fi un poet rus de talia clopotniţei lui Ivan cel Mare! Minunată fire! Se închină în faţa lui Puşkin şi, mai presus de orice, îi place "Oneghin"... Am discutat mult cu el şi mi-a făcut plăcere să văd în părerile sale chibzuite, temperate şi severe despre viaţă şi oameni, grăuntele unei adânci credinţe în demnitatea umană. I-am spus ce cred, iar el a zâmbit şi mi-a răspuns: "Doamne ajută!"

citat clasic din Vissarion Belinski (1840)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!