rime foaie verde saramura

Împitrituri

Şi-am zis verde de ne-zis
Şi unt rânced de felie
să trezeşti treazul din vis
când ridici o pălărie...
Şi astfel înşiruite
la uscat de bătături
lacrimile împietrite
se băteau de-mpietrituri!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă oboseşte să-mi petrec o zi întreagă în sat - aici sunt mult mai mulţumit. Vinul gros, băut în codrul liniştit, muşchiul verde, apa de jad sub vântul de aprilie, şi dincolo de ea, căldura blândă a sălbăticiei.

citat din Tu Fu
Adăugat de Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele persoane, prin atitudinea lor provocatoare, parcă au conştiinţă de amibă, euglenă verde, parameci, adică de protozoare; nu îşi cunosc rostul sub soare şi nu înţeleg a cuvintelor încărcătură energetică mare.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec târziu

ghemul de sfoară
tot mai mic devenea
în palme
linia vieţii mai clară
dar zmeul acela
din foaie velină
era tot ce conta
era tot ce conta.

cu norii de zahăr
voiam să-l hrănesc,
cu vântul să-i cânt
în surdină.
era tot ce conta,
era tot ce conta
dar zmeul n-a vrut să adoarmă.

m-a desprins de pământ,
a strâns sfoara pe ghem
şi-a smuls linia vieţii

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului

Printre gânduri răsfirate
Pe o coală de hârtie,
Cu migală adunate,
Prefăcute-n poezie,
Prin idei împrăştiate
În ecoul desuet,
Cu metafore-mbinate
Creează mintea de Poet.

Dând iubire şi credinţă
Drumului ce l-a ales,
Dăruind a sa fiinţă
Unei rime, unui vers,
Adunându-şi în cuvinte
Bucurii, lacrimi, regret,
Trăiri sacre, doruri sfinte
Vibreaz-un suflet de Poet.

Acceptând a sa menire,
Căutându-şi al său drum

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai uită-te în suflet!

E vremea veseliei cu muzică şi dansuri,
E vremea când tu vrei să fii om bun,
Când binecuvântam în scris orice fiinţă,
Pe foaie simte lumea, acuma, în Ajun.

Nu simţi în pieptu-ţi gândurile bune,
Nici pentru vecinul, nici pentru cei dragi,
Dar le trimiţi în scris multă iubire,
Uitând că la sfârşit pe toate-o să le tragi.

Mai uită-te în suflet, coboară pe Pământ,
Nimic din ce-i aici nu este veşnicie,
Adună nestemate pentru Domnul Sfânt,
Să fii om bun mereu, nu doar trei zile.

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu n-ai să vii...

Strâng norii-n scama lor cuvinte
Iar eu le iau cu împrumut,
În timp ce te alung din minte
Doar un minut!

Mi-apari apoi zâmbind şăgalnic
Din insomnii de catifea,
Prelins izvor de dor amarnic
În calea mea.

Nici nu m-auzi, eşti prea departe...
În paşi troheici pe poteci,
Ca o nălucă-n rime sparte
Te tot îneci.

Hăitaş avid m-aleargă timpul,
Mă scaldă-n colbul de pe drum,
Îmi mută umbra anotimpul,
Dar, cui să spun?

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Alina din Vol. de versuri "O fi târziu?" (2022)
Adăugat de Lavinia H
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de menestrel

îmi simt trupul vibrând cu ardoare
într-un dans ştiut numai de el
cu iubire nesfârşită scăldată în soare
la margine de vis cântă un menestrel.

nu ştiu ce e ziua fără soare-n cuvânt
nu ştiu ce e noaptea fără licăr de stele
miresmele de vară se-mprăştie în vânt
prin versatile rime trec secundele mele.

în lumina ochilor dragostea se joacă
să nu mai curgă lacrimi arzătoare
seducţii ancestrale sufletul descarcă
nu mă mai tem de moarte sunt o visătoare.

prin iubiri am găsit mângâierea cerească
le ordonez în versuri expresii curgătoare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

parvenit

Parvenitul

E-un tip fălos ce nu se pierde
Şi-i pare viaţa mult prea scurtă;
Îl strigă unii "burtă verde",
Dar câţi nu-l mângâie pe burtă?

definiţie epigramatică de Dimitrie Jega din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând răzleţ

M-agăţ de-un gând răzleţ pe foaie,
Cu un creion neascuţit...
Mi-ar spune, oare, dintr-un suflet
Când ai plecat... dac-ai iubit?

Şi mi-ar mai spune fără vorbe
Dintr-o suflare, chicotind,
Că tu şi eu şi întreg jocul
Erau o glumă, doar fiind?

Mă-opresc citind iar pe silabe
Dacă am scris sau doar gândesc
Şi văd cum foaia iar se umple
Şi literele dovedesc...

Că te-am iubit... eu ştiu a scrie
Şi guma nu o folosesc,
Numai creionul de la mine
M-ar întreba dacă greşesc.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!