nu avem viitor

Busuiocul

Ţi-a fost harul dăruit sufletului să-închizi rană
Şi cu firu-înmiresmat în credinţă ne-ai unit,
Cu sfinţenie păstrezi legământul din icoană,
Mâini de mamă credincioasă sus în grindă te-au slăvit.

În odaie mi-ai intrat, eşti ca o cerească mană,
Floarea Domnului trimisă pentru mine-a răsărit,
Ţi-a fost harul dăruit sufletului să-nchizi rană
Şi cu firu-înmiresmat în credinţă ne-ai unit.

Fetele te-ascund sub pernă să viseze un iubit,
Cea mai mândră dintre flori miruieşti a lor coroană,
Mireasa la cununie jurământul şi-a-împlinit,
Te-a prins în a ei cosiţă, viitor i-ai hărăzit,
Ţi-a fost harul dăruit sufletului să-închizi rană.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compozitor

O netemeinică apelare
Doar de muzicieni, de sunet
Ca şi cum libretist n-o are
Sau n-ar avea şi el răsunet.

Identic cu romancier,
Poet, pictor sau eseist,
Astronom desenându-mi cer,
Actor pe scenă sau artist.

Prozaic poate fi chimist
Ce din soluţii se compune
Şi proiectant, un colorist,
Zugravul, modelist, pop-june.

E-operatorul de mixaj,
E bar-made sau un bucătar,
Este şotronul pe pavaj,
E editorul de la ziar.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când s-a-mpărţit ghinionu' (parodie după cântecul Când s-o-mpărţit norocu')

Când s-a-mpărţit ghinionu', dorule, când s-a-mpărţit ghinionu',
Doamne, să avem pardonu', Doamne, să avem pardonu', dorule,
Unora le-ai dat un pic', măi dorule, unora le-ai dat un pic',
Nici nu-l simt, parcă-i nimic, nici nu-l simt, parcă-i nimic, măi dorule.

Mie, Doamne, biet stiharul, dorule, mie, Doamne, biet stiharul,
Mi-ai dat ghinion cu carul, mi-ai dat ghinion cu carul, dorule!
Şi atât mă chinuiesc, măi dorule, şi atât mă chinuiesc,
Că mă mir că mai trăiesc, că mă mir că mai trăiesc, măi dorule!

Cu ce, Doamne, ţi-am greşit, măi dorule, cu ce, Doamne, ţi-am greşit,
De-s de Tine obidit, de-s de Tine obidit, măi dorule?
Şi-aşa-mi vine câte-un gând, măi dorule, şi-aşa-mi vine câte-un gând,
Să-mi iau lumea-n cap plângând, să-mi iau lumea-n cap plângând, măi dorule.

Îţi spun cu sinceritate, dorule, Îţi spun cu sinceritate,
Nu e pe lume dreptate, nu e pe lume dreptate, dorule.
Şi-aşa-mi vine câteodată, dorule, şi-aşa-mi vine câteodată,
Să Te dau în judecată, să Te dau în judecată, dorule!

parodie de George Budoi din Parodii (1 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi multumesc!

În primul rând,
Îţi multumesc!
Ca te-ai oprit puţin,
Din mica ta călătorie,
Prin această viaţă,
În gara fără trenuri!
Doar litere amestecate,
Vei găsi...
Un curcubeu,
Ce eu l-am transformat, în poezie!
În care litera, îmi este notă muzicală.
Un sunet de pian,
Vioara sau poate-o notă răguşită de contrabas.
Oricine poate scrie pe portativul sufletului meu...
În gama poeziei,
În care frumuseţea, iubirea, speranţta şi absurdul,
Alcătuiesc culorile... penelul... literelor mele,
Ce dau seva, vieţii şi scrisului!
Mie imi e de ajuns o clipă, un cuvânt.
Minut ce pentru tine, poate fi chiar aruncat în vânt...

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Raiul nu este un loc, raiul nu este un timp,
dacă nu iubeşti deloc n-ai în viaţă anotimp!

"Starea de a fi perfect" este raiul pentru mine,
viaţa, fără vreun defect, o trăiesc cum se cuvine.

Iubirea-i esenţa vieţii, eu, inimii slujitor,
elixirul tinereţii culeg pentru viitor.

De e soare, de-i furtună, mă aşez unde mi-e locul,
vreme rea sau vreme bună, nu vreau să forţez norocul.

Iar de vine... mesagerul, vestitor duhovnicesc,
îi voi dezlega misterul şi sorocu-i împlinesc.

Ce e viaţa, ce e moartea? Decât o realitate!
Răsfoindu-i toată cartea, ajung la fatalitate.

Este doar o răfuială şi-un cont închis cu trecutul
şi nu-ncape îndoială că-n răboj e scris... pierdutul!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii noştri din trecut

Să ne temem mult de-aceia care ştiu tot adevărul
Căci au spade-arzând în suflet şi au scuturi de ne-nvins.
Nu se tem de negre umbre şi nu li se zbârleşte părul
Dacă groaza bătăliei pe mulţi alţii i-a cuprins..

Ei sunt fiii biruinţei într-o lume fumurie,
Răsărind toţi din amarul lacrimilor din străbuni,
Zmei încoronaţi de glorii, bravi apărători de glie,
Ce vor să repună Ţării toate smulsele-i cununi.

Ca blazon aveau Onoarea şi ca forţă doar Credinţa,
N-au ştiut ce-nseamnă frica, Moartea nu sta-n calea lor!
Aripi mari le-a pus şi Cinstea; ţelul unic - Biruinţa!
Ăştia-au fost eroii Ţării! Să-i creăm şi-n viitor!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de mulţi...

Atâţia zei ce ne-amăgesc,
Religii care ne-nvrăjbesc,
Atât de multe catedrale,
În timp ce nu avem spitale,

Atâţi prelaţi ce-n lux trăiesc,
În timp ce-atâţia flămânzesc,
Atâţi ce n-au pe Crist model,
Ce nu a strâns averi de fel,

Atâţia clerici ce-s trufaşi
Şi papi ce fost-au ucigaşi,
Atâţi episcopi ce-s corupţi
Şi slujbe ţin, neîntrerupţi,

Atâţia popi ce preacurvesc
Şi pedofili ce ne-ngrozesc,
Că bietul om e bulversat
Şi nu mai crede-n zei vreodat'.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (5 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine?

Cine e acea persoană
Care stă mereu cu tine,
Care-ţi stă mereu alături
Şi îţi face numai bine?

Cine e acea persoană
Ce te apără de rău,
Ce te scoate din capcană
Şi te-ajută mai mereu?

Cine poate fi acesta?
Cine e, aş vrea să ştiu?
Ca să-l răsplătesc şi eu,
Ca şi el aş vrea să fiu.

Să fie un mare doctor, o fi doar un bun actor?
Cine e acea persoană, nu şti dragă cititor?
Imediat să mă anunţi, de-o să afli-n viitor,
Ca să-i mulţumesc şi eu, înainte ca să mor.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atât de frumos

E atât de plăcut să miroşi o floare,
E atât de frumos să scrii un vers
Şi să priveşti la soare,
Soarele care încălzeşte întregul univers.
E atât de gustos fructul
Care să coace încet pe ram,
Şi e atât de misterioasă lumina lunii
Care bate în geam.
E bine să ne bucurăm în lumea în care ne-am Născut şi trăim,
Pentru asta lui Dumnezeu trebue să-i mulţumim,
Căci o viaţă avem şi trebue s-o iubim.

poezie de Vladimir Potlog (23 aprilie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decupaj vital

Mă dor toate pozele rupte din mine,
spart foliculi de derm să impresioneze filmul
şi rămân subţiat de zile, ce încă tot îmi cad ca florilor stamine,
pân' la pelicula din viitor album... Tot, un ierbar de-al nostalgiei stimul.

Răsar în fiecare dimineaţă cu pierdute vise,
îmi prăpădind memorie descătuşată-n nopţi
cu deznădejdea neîmplinirilor ce-aveam promise,
izbit de adevărul zilei... Refuzat, la mult bătute porţi.

Îmi rugineşte hemul precum la via toamnei
şi am inima tot mai sus cocoţată pe a vieţii scară.
Sunt parcă tot mai des la libera discreţie -a Domnului, a doamnei-
c-o ţin în palmele ce lasă scurgere de timp... Al meu, ce vrea să moară...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!