dumitru matcovschi iarba

Teatrul îşi pierde actorii

Aproape-n fiecare an
teatrul pierde un actor.
Se stinge lampa în tavan,
scena e un trist decor
Conduşi pe ultimul drum
de spectatorii văduviţi,
Rolurile lor rămân
chiar şi când sunt împietriţi.
Dar, aura strălucitoare
a actorilor plecaţi,
Rămâne nepieritoare
pe scena unde-au jucat.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul vârstelor...

Dragostele mele bune
cum le-a măcinat pământul!
Cum pieriră pe sub iarbă
frumuseţea şi cuvântul!

Dragostele mele rele,
câte au căzut şi ele!
Dragostele bune, rele,
ce-a rămas sub glii din ele?
Ţărâna numai şi inele...

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire

spuneai
că floare
o să te-ntorci
şi de-atunci
te caut
prin toate primăverile
să nu te pierzi
inima
mi te-a plantat
în lutul cald
magnolie

te-au recunoscut
aromele-ţi din mine
aveai
cupele pline cu dor
petalele
culoarea din obraz
păcat
ce scurtă bucuria

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replay bacovian

Atât plopii pentru azil În rest ceilalţi
copaci să-şi descarce frunzele de pe
internet După nevoi şi anotimp Un
hoit un corb un câmp minat cu mu
şeţel şi iarbă zăpada şi eu corbul
lui Bacovia zburând de la un
cuvânt la altul Luna galbena
serenadă a nopţii abia se-a
ude Ecou somnambul
de romanţă

poezie de Costel Zăgan din Elegii bacoviene (5 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret

cu sufletul încărcat
de aisberguri
învăţ tăcerea
răstignit în timp,
sufăr de persecuţia orelor apăsate
de teamă,
ploaia acoperă ritmul
alert al străzii,
ros de contrarii
servesc nefiresc
poeme în care
iarba veştedă creşte
pe cer,
doar martorii trecerii
mă salvează, ei
îmi ridică inima
din umbra cuvintelor.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi ochi albaştri strălucesc

Pe bolta cerului senin
doi ochi albaştri strălucesc.
Sunt ochii Tatălui divin,
care de sus mă ocrotesc.
Îmi dau credinţă să trăiesc
liniştit pe-acest pământ.
Azi, pentru asta-i mulţumesc
Dumnezeului meu Sfânt.

poezie de Dumitru Delcă (1 august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stari

lacul se zbuciuma
lovit de vant
se zvarcoleste tacerea
in mine
cand clipele se zbat
sa moara
valurile vietii se
lovesc de tarmuri
iarba tipa sub talpi
vestejita e dorinta
de-a zbura cu o singura
aripa
copacul se intinde spre
cer
se agata de nori
increngaturile vietii
incalcitele drumuri pe
care pasesc.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşoară, primăvara

Mă trezeşti în zori
ca să aduni cu mine
roua de pe iarbă
Îmi mângâi pe pleoape
mugurii de vise
Îmi aduci în palmă
aripi de izvor
Mă răstorni apoi
peste albastrul cast de cer
Iar eu mă daruiesc de tot
fără regrete
fără ezitări...
Uşoară
În fiecare primăvară.

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai credinţă, eşti puternic

Când ai în suflet bunătate
şi să ajuţi, tu ai voinţă,
Te bucuri de sănătate,
ai în suflet şi credinţă.

Bunătatea creşte-n pom,
Lumina din întuneric.
Ai bunătate, eşti om,
Ai credinţă, eşti puternic.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianissimo...

Fragmente din viaţă...
şi ieri, ca şi mâine,
aroma din pâine
dispare eteric,
în sumbrul destin...

Şi-n visul himeric,
cântăm clandestin –
şi ieri, ca şi mâine...

Fragmente din viaţă –
iubind ezoteric!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!