patria mea

Juno MacGuff: Cred că m-am îndrăgostit de tine.
Paulie Bleeker: Ca prieten, vrei să spui?
Juno MacGuff: Nu, vorbesc serios. Pentru că eşti cea mai de treabă persoană pe care am întâlnit-o vreodată - şi nici măcar nu trebuie să faci eforturi pentru a fi aşa, ştii...
Paulie Bleeker: De fapt, mă străduiesc din greu.
Juno MacGuff: Pari a fi deştept şi eşti diferit de ceilalţi. Nu te holbezi la burta mea tot timpul, mă priveşti în ochii şi de fiecare dată când te văd copilul începe să dea din picioare foarte tare.
Paulie Bleeker: Chiar aşa? (Juno ia mâna lui Paulie şi o pune pe burta ei.) Da. Ciudat.
Juno MacGuff: Cred că se datorează faptului că inima îmi bate mai tare în piept de fiecare dată când te văd.
Paulie Bleeker: Şi mie mi se întâmplă la fel.
Juno MacGuff: Este tot ce mi-aş fi putut dori. Eşti minunat! (Linişte apăsătoare.)
Paulie Bleeker: Putem să ne împăcăm acum?
Juno MacGuff: Da. (Îl sărută.)

replici din filmul artistic Juno
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan (grav): În sfârşit, criza financiară a ajuns şi la noi. Aţi văzut? Am pierdut un milion într-o secundă! Mai repede ca la bursa de valori! (Pauză). Dar nu contează! Mâine mă duc la guvernatorul general al băncii naţionale! Sunt erou naţional! Sunt mai naţional decât banca lui naţională! (Se bate cu pumnul în piept). Eu, cu mâna mea am răsturnat dictatura! Am şi eu dreptul la un împrumut nerambursabil... (Patetic, reia discursul). Libertatea este mai mult decât un concept. Este dreptul sfânt al neamului... (Deviază de la subiect, abătut). Extraordinar! Ce mult s-au adâncit contradicţiile sociale! Deşi entuziasmul popular a scăzut, aplauzele au rămas ca pe vremuri: lungi, furtunoase şi prelungite... Iar naţiunea... Naţiunea este şi ea femeie! Aţi văzut, câtă inerţie? În loc să progreseze, caută refugiu în preistorie... (Tare). Naţiunea vrea haine de dinozaur... (Îşi prinde fruntea cu palmele). Ah, nu! Nu mai pot... Vorbesc aiurea... Vorbesc în rime! M-am dereglat ideologic! Spun vorbe fără rost! Simt că iar nu mai suport regimul de detenţie!

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Juno MacGuff: Cine este pregătit pentru o splendoare cromatică?
Colega: Eu am dureri menstruale astăzi. Prin urmare, nu mă pot uita la lumini puternice.
Colegul: Amanda, ţi-am spus să mergi la cabinet şi să te întinzi puţin.
Colega: Nu, Josh. Pentru că eu nu primesc ordine. Nici de la tine, nici de la vreun alt bărbat.
Colegul: Te comporţi astfel de când m-am întors de la fratele meu din Mankato... Ţi-am spus deja că nu s-a întâmplat nimic.
Paulie Bleeker: Ei bine, eu o să montez aparatul. Juno, vrei să aprinzi arzătorul Bunsen?
Juno MacGuff: E plăcerea mea.
Colega: Eu merg la cabinet.
Colegul: Sună-mă când îţi trece supărarea!
Colega: Bine! Sună-mă cand vei învăţa să iubeşti o persoană, nu numai să o înşeli cu o colegă de a fratelui tău. Şi asta doar pentru că ai băut patru pahare de Smirnoff cu gheaţă şi o sticlă de Boones cu aromă de piersici.
Colegul: Bine, Amanda. O să am grijă să fac acest lucru. O să îmi notez undeva. (Amanda pleacă)

replici din filmul artistic Juno
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inés (Ieşindu-i în întâmpinare): Eduardo!... Eduardo!
Eduardo: Inés, viaţa mea!
Inés: La ora asta se vine?!
Eduardo: Întotdeauna vin la două. (Cu un ton smerit.)
Inés: Şi acum e trei.
Eduardo (Arătându-i ceasul): E două fără un sfert. Vrei să te convingi? (Arătă spre ceasul de pe şemineu) Uite, şi ăsta arată aceeaşi oră.
Inés (jignită): Mă rog, mă rog: ai dreptate. Ce iubit delicat, care se târguieşte cu mine pentru fiecare minut! Oricând i se pare prea devreme să vină şi totdeauna târziu, când trebuie să-şi ia rămas bun de la Inés a lui; iar bătăile inimii şi le programează după tic-tac-ul cronometrului său!
Eduardo (Rugător): Inés!
Inés: Du-te... Du-te... Nu e încă ora două... Mai sunt cinsprezece minute... Du-te pe strada San Jeronimo; faci o plimbare căscând gura la trecători şi la două fix te întorci.
Eduardo: Inés!
Inés: Păi dacă asta e ora la care vii de obicei! Asta ar mai lipsi! Ce-ar spune Observatorul Astronomic dacă ai sosi în avans?
Eduardo: Iartă-mă, pentru numele lui Dumnezeu!... Am greşit.

replici din piesa de teatru Sau nebunie, sau sfinţenie, Actul I, Scena a 5-a, scenariu de Jose Echegaray (1877)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Scuzaţi-mă, vă rog, dumneavoastră sunteţi cumva...
Petra: Fată?! Da, sunt! Şi; ce-i cu asta? Aveţi ceva împotriva fetelor care practică această meserie, de body-guard?
Alex: Ah, nu, deloc, domnişoară... N-am nimic împotriva dumneavoastră sau a meseriei pe care v-aţi ales-o. Sunteţi liberă să vă alegeţi orice consideraţi că vi se potriveşte...
Petra: Foarte bine! Mă numesc Petra Neţoiu, cunoscută printre body-guarzi drept "Ucigaşa"; asta-i porecla mea.
Alex: Interesant, foarte interesant... Mi se părea doar puţin cam nepotrivit ca protecţia să-mi fie asigurată de o domnişoară...
Petra: Adică eşti nemulţumit că ţi-a fost repartizat un body-guard ca mine?!
Alex: Ah, nu, deloc... De ce-aş fi nemulţumit?!
Petra: Ar trebui să te consideri norocos că sunt body-guardul tău!
Alex: Chiar mă consider norocos; foarte norocos... Mă bucur că-mi veţi asigura protecţia şi vă mulţumesc pentru asta, deşi personal nu cred că aş fi avut nevoie de protecţie, dar dacă dom' director aşa a stabilit...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Michael: Pe scurt, vreau să fii soţia mea, Delysia, şi am nevoie de un răspuns scurt din partea ta.
Guinevere Pettigrew: Nu crezi, dată fiind însemnătatea ocaziei, că ar trebui să-i acorzi puţin timp?
Michael: Să trag de timp? De ce, pentru că nu sunt suficient de bun pentru ea?
Guinevere Pettigrew: În niciun caz.
Michael: E adevărat, nu sunt. Hainele de pe mine sunt aproape tot ce am. Nu mi-aş putea permite niciodată aşa ceva. (Face semn către apartamentul lui Nick.)
Delysia: Şi cine te plăteşte ca să cânţi la pian? Vrei să zici că îi dai banii înapoi după fiecare spectacol?
Michael: Nu, şi asta mă doare teribil, de aceea situaţia trebuie să se schimbe, Delysia. Banii sau dragostea? Asta vreau să aflu de la tine. Uite cum o să facem: diseară, voi cânta pentru tine, Delysia, şi voi cânta pentru tine tot restul vieţii mele dacă te căsătoreşti cu mine. Dacă nu, nu îţi voi mai cânta ncicodată.

replici din filmul artistic Domnişoara Pettigrew
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aragorn: Odihneşte-te. Aceste graniţe sunt bine păzite.
Boromir: Nu mă pot odihni aici. I-am auzit vocea în mintea mea. Mi-a vorbit despre tatăl meu şi despre decăderea ţinutului Gondor. Mi-a spus, chiar şi acum, Încă mai este o speranţă, dar eu nu o pot vedea. A trecut mult timp de când am mai putut spera. Tatăl meu este un om nobil, dar domnia lui e pe sfârşite şi poporul nostru îşi pierde încrederea. Se aşteaptă ca eu să îndrept lucrurile şi o voi face. Voi readuce gloria ţinutului Gondor. Aragorn, tu l-ai văzut vreodată? Turnul Alb din Ecthelion, strălucind ca o săgeată de perle şi de argint, cu steagurile înălţate în adierea dimineţii. Ai fost vreodată chemat acasă de sunetul clar al trompetelor de argint?
Aragorn: Am văzut Oraşul Alb cu mulţi ani în urmă.
Boromir: Va veni o zi când paşii noştri ne vor călăuzi într-acolo, iar paznicul din turn va anunţa: Prinţii din Gondor s-au întors.

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Frăţia inelului, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Iată, m-am întors. Sper că nu m-ai aşteptat foarte mult. Te-ai plictisit cumva?
Sonya: Nu m-am plictisit deloc.
Lucian: Ce zici? Cum arăt acum?
Sonya: Tot albastru. Însă acum semeni cu cel pe care-l ştiam eu.
Lucian: Sper că nu te vei mai speria de mine, nici tu, nici altcineva.
Sonya: Nici gând. Nici înainte nu m-aş fi speriat de tine. Cel puţin, nu eu.
Lucian: Mă bucur. Sper că nu vei avea probleme dacă vei fi văzută în compania mea.
Sonya: Nu, evident. Ce tot spui prostii? E o cinste să fiu văzută de alţii în compania ta, iar pentru mine – o adevărată plăcere. Dar... Unde sunt cele şase bulinuţe de pe reverul hainei tale?
Lucian: Nu contează... Hai, să mergem! După tine, domnişoară... Ah, să nu uităm pacheţelul.
Sonya: Nu era nevoie să te deranjezi.
Lucian: Ba da. E foarte important. Vei fi prima persoană de pe Proxima, care va avea ocazia să guste ceva pregătit de mine personal.
Sonya: Oho, ce onoare...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: "Nemilosul" şi "Temutul"... Ar fi de preferat compania lor decât prietenia mea?
Lia: Da! Măcar poreclele lor exprimă clar ceea ce sunt ei; în cazul tău, "Don Juan" – nu e foarte relevant... Dar dacă te rezumi la partea cu condusul acasă, poţi avea şanse; numai dacă nu cumva ai pe altcineva în vedere pentru seara următoare...
Lucian: Te referi la Maria?
Lia: La ea sau la oricare alta...
Lucian: Prefer compania ta; fără body-guarzi.
Lia: Se pare că eşti norocos; obţii ceea ce îţi doreşti.
Lucian: De obicei, da; pentru că sunt perseverent, nu mă las învins aşa de uşor... Cât despre seara trecută, cu Maria...
Lia: N-am nevoie de explicaţii.
Lucian: Dar eu vreau să-ţi explic.
Lia: Deci, de la ea ai papagalul?
Lucian: Da; mi l-a lăsat mie... E tare drăgălaş. Şi mi l-a lăsat doar pentru că aşa a vrut el, Rikky. Dacă nu crezi ceea ce ţi-am spus, poţi chiar verifica.
Lia: Nu-i nevoie.
Lucian: Doar dacă nu mă crezi.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hal: Matematicienii sunt nebuni. Toamna trecută am fost la o conferinţă la Toronto şi n-am fost în viaţa mea mai epuizat. 48 de ore în continuu de petreceri, băutură, droguri, referate, discursuri...
Catherine: Droguri?
Hal: De cele mai multe ori amfetamine. Adică eu nu iau, dar unii dintre cei mai în vârstă erau chiar dependenţi. Ei au impresia că au nevoie de aşa ceva.
Catherine: De ce?
Hal: Cred că se tem de faptul că la 23 de ani creativitatea lor atinge apogeul şi apoi din acel punct continuă să scadă.
Catherine: Asta credea şi tata.
Hal: Cred că toate lucrările cu adevărat originale sunt făcute de tipii tineri.
Catherine: Tipii tineri?
Hal: Adică, sigur, sunt scrise şi de femei.
Catherine: Serios, cum ar fi?
Hal: Păi, este o femeie la Stanford, dar nu-mi aduc aminte numele ei.
Catherine: Sophie Germaine?
Hal: Da, aşa. Cred că am văzut-o la conferinţe, dar nu cred că am cunoscut-o vreodată.
Catherine: S-a născut la Paris în 1776.
Hal: Atunci cu siguranţă n-am cunoscut-o.

replici din filmul artistic Dovada, scenariu de David Auburn
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!