iubirea dintre frati

Azi plâng

Te-am pierdut, Iubire, te-am pierdut
Pe drumul fără început
Te-aş căuta în maldărul de flori
Cântat în seri târzii la şezători

Nu te găsesc niciunde şi nicicând
Îmi eşti doar amintire într-un gând
Încerc să te găsesc a fi din nou
Iubirea mea în vers şi în ecou

În luminişul vesel dintre fagi
Tu mi-ai cerut din pumn doar fragi
Îmi amintesc odată un sărut
Acum doar plâng şi vreau ca să te uit.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A muri nu însemnă a muri

fac parte dintre ţăranii ga
lactici - uneori
mă încarc
cu origni nesănătoase
în arc
vreau să te văd prietene drag (?!)
cum m
ori acum pentru mine ori
atunci
pentru altcineva
faci parte
dintre migranţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog la timpuri noi

Ne amăgim cu tinereţea, dar murim cu fiecare secundă.
Nu împărţim cu nimeni tăcerea. Iubirea se uită...
Iubirea e roua în care lacrima se odihneşte o clipă, apoi un curcubeu de vis se ridică.
Inima este o mânăstire în care coboară îngeri cu aripi de ceară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raportul dintre teatru şi viaţă este cel dintre conştiinţă şi existenţă, la un mod de a semnifica ce s-ar cere analizat detailat şi în care ontologicul şi esteticul intră într-o relaţie insolită. Scena este o lume, în egală măsură în care lumea întreagă este o scenă.

Olga Tudorache în revista Teatrul (4 aprilie 1980)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era cea mai bună dintre vremuri, era cea mai rea dintre vremuri, era timpul raţiunii, era timpul prostiei, era epoca credinţei, era epoca incredulităţii, era anotimpul Luminii, era anotimpul Întunericului, era primăvara speranţei, era iarna disperării, aveam totul înainte, nu aveam nimic înainte, mergeam cu toţii în rai, ne comportam exact invers - pe scurt, perioada semăna atât de mult cu prezentul, încât unele dintre cele mai gălăgioase personalităţi insistau că trebuia să fie receptată, bine sau rău, numai la gradul de comparaţie superlativ.

Charles Dickens în Poveste despre două oraşe
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea în rate

Iubirea în rate...
Umbrele iubirii îmi despletesc gândurile...
Carnea se împarte în felii de timp.
"In vino veritas!"
Secundele sunt atingerile florilor abia încolţite
(despărţire de îngeri...)
Lumina crestează sufletul,
Cristalizându-i tăcerile.
Săruturi de vraje trase la xerox
Multiplică fericirea.
Plaja odihneşte nuntă de alge...
Prohod de scoici desfăcute, poartă pe braţe
Verighetele timpului.
Cununia cu necunoscutul
Face să vibreze inima fiecărui îndrăgostit.
Iubirea ni se aduce în rate,
La pachet cu un surâs şi-un sărut,
Până ce amiaza luminii
Va desena veşnicia...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se termină un an

Se termină un an din mine
Sau chiar din noi aş putea zice,
Mă ninge-n amintiri iubirea
Şi-alunecă să mă ridice

Mă înfior la frigul nopţii
La calda-ţi inimă din vise,
La dragostea ta dintre stele
Şi la cuvintele nescrise.

Şi ochiul inimii se schimbă
Şi se preface în tăcere,
Albul zăpezii mă inundă
Şi timpul cere înviere.

Se termină un an din mine
Şi chiar din noi aş putea zice,
Încet voi respira o lume
Aş vrea să te iubesc ferice.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În august, Arcturus străluceşte spre apus. Culoarea lui e gălbuie, ba cu o oarecare nunaţă roşiatică şi cu un binoclu, sau cu o lunetă, culoarea ei e şi mai pronunţată, e o piatră preţioasă ce aruncă focuri superbe; cu toate că e una dintre cele mai măreţe podoabe ale cerului, Arcturus nu e unul dintre sorii cei mai apropiaţi de noi.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea ta mă-njunghie-n retină

Tăcerea ta mă-njunghie-n retină
Şi clipe trec în negrul lor convoi,
Iubirea zace plină de puroi,
Se stinge ca un fluture-n latrină.

Sărutul tău pe buze mi-e strigoi,
Iar nostalgia parcă-i o jivină
Ce-şi sapă pe sub tâmple vizuină
Şi muşcă infinitul dintre noi.

Ne îmbrăcăm destinul de paiaţe,
Crucificând şi ultimul cuvânt,
În cer se frânge-o aripă de sfânt
Când flori schiloade plâng pe un mormânt;

Se face iarnă când te ţin în braţe
Şi simt că moartea vine să mă-nhaţe...

sonet de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La graniţa dintre noapte şi zi

Fă-mă, la graniţa
dintre noapte şi zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.

Ţine-mă în braţele tale,
şi-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriţi
în valsuri de împotriviri.
Respiraţia mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
şi dă-mi din ea porţii delicate
de săruturi fără antidot.

Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
amestecate cu parfum de noapte

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!