radu popescu

Inocenţă

Prin florile copilăriei
Adeseori mă rătăcesc...
Găsesc Lumina Bucuriei
Şi-ntoarcere, nu-mi mai doresc.

Îi văd pe mama şi pe tata,
Crescându-mă cu al lor Dor
Şi cu IUBIRE nepătată,
Clară, ca apa de izvor.

Merg să colind niţel prin crâng.
Mă prinde ploaia... şi îmi place.
M-adăpostesc după un gând,
Umblând desculţă prin băltoace.

Un fulger îmi aduce-aminte
Să nu mă tem de DUMNEZEU,
Că, după ploaie, vrea s-alinte
Ai săi copii, c-un curcubeu.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mea culpa

Habar nu am ce este poezia,
N-am ştiinţă despre ea, scriu cum "îmi vine",
N-am scheme fixe de numărătoare,
De număr de silabe sau de rime.

Poate sunt "decretată" diletantă,
De critici fini, sobri, pretenţioşi,
Pedanţi, perdanţi, cocoloşiţi de soartă,
Ce dau, "la greu", în poeţi inimoşi.

Dar eu îmi văd cu drag de tot ce simt,
Nu ştiu să scriu sonet sau acrostih
Şi nu pot să fiu falsă, să vă mint,
Şi îmi pun sufletul în orice stih.

Ştiu că există rime-ncrucişate,
Împerecheate-n vers alb, dubios.
Eu vreau să scriu în rime-mbrăţişate
Doar de IUBIRE, prinsă-n vers frumos...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă fură în gândul Său

mă fură Dumnezeu în gândul Său,
îmi cerne zilele ferit de tot cei rău,
îmi pune drumuri înainte,
să le străbat cu luare-aminte,
mă fură uneori dintr-o strânsoare,
chiar dacă sufletul mă doare,
aşează peste mine zilele ce vor să vină,
pline-n lumina lui de tainică odihnă
şi-ncearcă să-şi coboare calde raze
şi mă împinge către roze oaze

mă fură Dumnezeu în liniştea-i deplină
şi mă aşează să primesc lumină
şi mă aşează unde-i este rădăcină
şi mă absolvă dacă am vreo vină
şi din iertările ce mi le dăruieşte,
învăţ timid şi înţeleg că mă iubeşte,
învăţ să iert şi eu la rândul meu,
pe cei ce îmi greşesc o dată sau mereu,
învăţ să mângâi firi întortocheate,

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adu-mi razele şi luna, dragostea, apoi şi tihna...

Doamne, nu ştiu cum se face de ai pus atâtea ace
pe-a mea inimă ce bate, numai supărări în noapte,
numai gânduri nourate, învechite, neuitate,
Doamne, nu ştiu cum se face de n-am linişte şi pace.

Doamne, când păşesc spăşit plin de gânduri aiurit,
nu îţi cer să mă iubeşti, nu îţi cer clipe cereşti,
nu-ţi cer razele Domneşti, să mă ierţi, să mă-nsoţeşti,
nu-ţi cer timpul aurit, tinereţea ce-a fugit...

Doamne, locul meu de tihnă îl doresc, îl vreau să vină,
să-mi găsească liniştea furişată într-o stea,
îmi doresc pe calea mea dor puţin şi dragostea
s-o mai simt cum mă alină cu lumina ei divină.

Doamne, când aprind lumina într-o candelă prea plină
mă gândesc atât de mult doar la timpul din trecut,
stau, mă rog, te tot ascult să îmi spui ce m-a durut,
Doamne, mă tot rog într-una să-mi laşi razele şi luna.

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut în intersecţii...

s-a dus şi anul ăsta, tot ca altul,
s-a dus în colbul lui de fum,
rămân acelaşi în aluatul,
imaginarului de drum,
un drum pe care niciodată,
n-am reuşit să îl parcurg,
cărarea lui întortocheată,
nu m-a lăsat pe el să curg

prea s-a pierdut în intersecţii,
din care-a trebuit s-aleg,
din uimitoarele proiecţii,
pe una am putut să merg
şi n-am ştiut dacă aceea,
a fost cea bună, cea cu flori,
în valuri m-a cuprins mareea,
cu ochii ei neiertători

scăldat în dulcea ei culoare,
cu-atât senin pe multe zări,

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confidenţe pentru public

Continuu să-mi pun sufletul în vers.
Nu pot să scriu nimic fără să simt.
Chiar dacă risc să pierd un Univers,
pe mine şi pe voi n-am să ne mint!

E-o slăbiciune, dar e asumată,
şi numai Domnul ştie şi va şti
că numai Lui Îi sunt îndatorată
când curg în toc cerneluri sângerii!

N-aş fi crezut vreodat' că poezia
e jurământ făcut fără să ştim!
E joacă serioasă, e-alchimia
în care ameţim, ne-ndrăgostim...

Azi sunt cenuşă, ieri eram stejar,
mâine renasc şi nu mă recunosc,
poimâine-s iască, piatră şi amnar,
în vers fecund, adânc, pudrat cu mosc.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă

E dimineaţă.
Ce vis frumos,
Ce minunat,
Azi noapte am avut!

Eram în munţi,
Iar brazii îşi întindeau
Vârfurile către infinitul
Cerului

Şi mă plimbam,
Singur de nebun,
Nerăbdător eram
Să aflu fericirea

Apoi ca din senin
O zână-n cale îmi apăru,
Cu păr de-aur şi ochii albaştri
De safir

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Andrei Capşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gelozie de Facebook

Nu mai e niciun secret, m-am îndrăgostit atroce!
Offf! Mă spovedesc la voi, gelozia mea-i feroce!
Doar ce văd că-i dă vreun like vreo Evă nevinovată,
Mă reped la gâtul lui, ca o bestie turbată.

Îl întreb de când o place, şi sunt foarte bulbucată,
Şi trântesc un comentariu ce-nspăimântă lumea toată.
Ştiu că e nevinovat şi nu-mi ascunde nimic,
Însă mintea-mi o ia razna, sufletu-mi se face... miiic.

Scenarite mă apucă, mă transform în Inchiziţie
Şi pe pagina-i curată, fac urgent o "percheziţie".
De-a răspuns la "provocarea" de "Somn bun!" sau "Noapte bună!",
Mă prefac o săptămână că sunt bine... da-s nebună!

Dacă-accept-o cafeluţă aburindă, în eter,
M-amărăsc ca mătrăguna, că ăsta-i maaare mister!
Şi-l întreb ce i-a ghicit vrăjitoarea,-n fundul ceştii?
El rămâne siderat, eu îi zic:"Taci, precum peştii!"

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtună pe mare

În Răsărit aprins, priveam la sarea mării
Ce lacrimile LUI topiseră-n durerea
Iubirilor dintâi, din zorii depărtării,
Care-ncercau, pe rând, amarul şi plăcerea.

Un pescăruş grăbit ţipa spre orizont,
Albu-i imaculat pătând cerul senin,
Pe care îl plătea, neavând niciun cont,
Cu zborul ce-l primea din dreptul lui divin.

Deodat', pe negândite, începe-a-ntuneca
De nori negri, străpunşi din când în când de fulger...
De tunete-asurzită, m-ascund în Sinea mea,
Unde mă învelesc c-o aripă de Înger...

Marea se zvârcoleşte, părând că a turbat,
Cu valuri înspumate, clăteşte de păcat
Nisipul fin, în dorul de Viaţă, măcinat
Şi aruncat în apă, de lumi, demult uitat...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căluţi de mare

În zvârcoliri de valuri ce-şi pierd, la ţărm răbdarea,
Se-aude vraja mării, în joaca ei cu zarea...
Căluţii, trişti şi muţi, sub apă, galopând,
Îngroapă-n adâncimi, povara unui gând.

Noaptea, când raza Lunii îi mângâie-n tăcere,
Plutesc lin, în lumină... mai uită de durere.
Visează că sunt broşe, purtate de cucoane
Ce-n weekend merg la derby şi se cred amazoane.

Din comori, înghiţite de lăcomia mării
Ce-mplinea nesfârşirea în tabla adunării,
Neptun (ca Hefaistos), în ţara lui de lacuri,
Bijuterii-minune, tot făurea, de veacuri.

Căluţii-şi priveau chipu-n cristalele de sare,
Amăgitoare-oglindă, în Răsărit de Soare.
Nu le venea a crede cât de frumoşi erau
Cu noile podoabe şi-ntruna, se mirau...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!