intrat

Întâmplarea

Furios nevoie mare,
Se gândeşte la-ntâmplare
Şi nu poate să-nţeleagă
Cum, nevasta lui cea dragă
Poate să i-o facă-aşa
Lui, de parcă n-ar avea
Intuiţia la ea.

Cu trei zile-n urmă-a spus
- Iar el nu i s-a opus –
Că mătuşa ei bătrână
E bolnavă. "Să rămână
În tot weekendul cu ea
Dacă-i liberă şi vrea
Cât de cât a o-ajuta".

Şi-a plecat! Iar el, "cuminte",
Doar din câteva cuvinte
S-a-nţeles, a rezervat
Şi la mare a plecat

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare de la tine către mine

M-ai iubit de mică şi a mea mânuţă
Părea roşu timbru prins în palma ta
M-ai plimbat pe cerul purpuriu-albastru,
Un pahar de apă mi-ai dat dintr-o stea!

Când crescui mai mare aşa... frumuşică,
Coroniţe albe multe mi-ai adus;
Muguri de luceferi cusuţi în eşarfe
Tu în dulci ghirlande la gât mi le-ai pus!

Într-o seară caldă ce plutea pe vale,
Ruşinat, pe bune, mi-ai cerut s-ascult
Eu închis-am ochii; aplecat cu teamă,
Mi-ai dat cu sfială primul meu sărut!

Mută îi mulţumeam nopţii de mătase
Ea mascase macul în obraz ivit.
Sufletul în tremur legănat de farmec
M-a îmbătat degrabă şi m-am fâstâcit!

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Rolea din Mi-e dor de cineva ca tine
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii de iniţiere pe palierele inimii

unde eşti, iubito?
în centrul inimii tale
de ce nu te văd cu ochii sufletului?
(ai ochii slăbiţi ca nişte goluri milenare)

învaţă-mă să văd, iubito
învaţă-mă să simt.
te simt că te temi să rămâi
nu vom ajunge niciunde dacă te temi.
(abc. copac. a. adânc. b. beznă. c. cer. )
cel care simte să vadă alege să ştie cine este.
unde eşti, iubito, pe care palier?
(la mansarda inimii tale, aproape de cer)
ce vezi?
o femeie albastră deşirată, roată
cum te simţi pe acoperişul inimii?
(fiecare cu fanteziile lui.
nu este ceva ce nu am mai văzut.
femeia albastră atrage pe cine poate
şi apoi urmăreşte ce se întâmplă)

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecere

Scrie pe coperta nopţii cu-amintiri din timp uitat,
când, cu florile din strat, îndulceam clipele sorţii
şi cu linişte de stea măcinam grunjii de sare,
crescuţi din lacrimi amare, izvorâte de-o zi grea!
(Dar aveam şi zile bune!)

Spaţiul şi-a umplut căuşul, astăzi dăm peste răscol,
ne-nvârtim în rotocol, lin, cum zboară pescăruşul.
A intrat vremea la apă, nu ajunge nimănui
şi o grij-a orişicui e s-apuce loc de groapă.
(Toţi suntem pământ de flori)

Ne-a bătut în inimi viaţa, tâmplele ne-a văruit,
puterile ne-a slăbit şi în sânge-a turnat gheaţa.
Condamnaţi, ne-ndreptăm paşii înspre margine de drum,
totul e umbră şi scrum, anii find ucigaşii.
(Bine c-am trăit şi-atât!)

Martori ai zădărniciei, dintr-un oarecare rol,
rând pe rând devenim sol pe tărâmul Veşniciei.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină pentru eroii sanitari

LUMINĂ PENTRU EROII SANITARI

Salvatorul nu-şi mai aparţine,
Când bolnavul pe uşa lui a intrat,
Iar leacul din competenţe vine
În misionar cu suflet devotat.

În orice zi, fără încetare,
Salvarea vieţii e militărească.
Şansa vieţii e triumfătoare
Când lecuirea e dumnezeiască.

Datoria pe deplin a-şi face,
Riscându-şi viaţa, pleacă-n misiune.
Neştiind când se va mai întoarce,
Pentru izbândă spune rugăciune.

Pe copii cu dragoste-i sărută
Şi le oferă exemplu personal.
Dar soarta, mereu neprevăzută,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Poeme dedicate (2016)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecură apa Iordanului şi ajunseră la acea bisericuţă. Noroc că tocmai atunci sosise pustnicul şi chemase pe toate călugăriţele la ascultare. Numai una rămăsese de pază; şi aceasta, obosită fiind de şederea îndelungată, o prinse somnul. Ca să nu se întâmple însă cine ştie ce, ea se culcă pe pragul uşei, cu gând că n­o să poată nimeni intra fără să simţă ea. Galben-de-soare povăţui pe fata de împărat cum să facă să pună mâna pe vasul cu botez. Fata se duse binişor, se strecură pe lângă zid şi, pâş-pâş, în vârful degetelor, până la uşă. Aci odată sări ca o pisică de uşure peste prag, de nici nu atinse pe călugăriţa pe care o furase somnul; şi, punând mâna pe vas, ieşi cum a intrat, încălecă pe cal şi pe ici ţi-e drumul! Călugăriţa simţi, sări în sus şi, văzând că lipseşte vasul, începu a se boci de ţi se rupea rărunchii de milă. Îndată se adunară călugăriţele şi se văicăreau de focul ce le ajunsese. Pustnicul, dacă văzu că s-a spălat pe mâini de vasul cu botez, cătă către fata de împărat cum zbura cu Galben-de-soare.

Petre Ispirescu în Ileana Simziana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul răstignit

La margine de codri seculari
măceşii răzvrătiţi ne stau în cale,
ajungi târziu, trecând printre arţari,
purtând în ochi miraje ancestrale.
Mă-mbrăţişezi cu un sărut prelung,
simt liniştea din mine cum se curmă,
aş vrea din sărutare să mă smulg,
presimt îmbrăţişarea ta din urmă.

Dar ne oprim, te-ntorci către apus,
cu ochii adânciţi departe-n zare,
eu te privesc din umbră readus
dintr-un deşert cu dune mişcătoare.
Resimt răceala din sărutul tău,
adânc intrat în buze, ca o lamă,
şi îndoiala-n suflet, ca un hău,
strivind-mă cu reci fiori de teamă.

Tăcerea-n jur devine tot mai grea,
mă-ndepărtez cu clipa care moare,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată intrat în muzeu, Giuleaşcă ajunge în dreptul portretului lui Bălcescu, convins că se află în faţa unui mare domnitor. Mintea lui încearcă febril să-şi amintească cu cine o fi luptat Bălcescu: cu romanii sau cu turcii? Mut de admiraţie, cu pălăria în mână, priveşte tabloul şi îl închipuie pe Bălcescu călare pe un roib, cu o sabie în mână şi îndemnându-şi oastea: "Pe ei, ma!" "Da, da... îşi confirmă Giuleasca sieşi, mare domnitor". Are însă o tresărire. Şi-a adus aminte de altceva. Din buzunarul interior al hainei scoase o bancnotă pe care o purta cu el mereu. Este de pe vremea când era ginerică şi a primit-o de la naşul lui, astăzi un prosper om de afaceri, proprietarul a cinci carmangerii. Este o bancnotă de 100 de lei vechi. Iar pe ea, efigia lui Bălcescu! Giuleaşcă e din ce în ce mai încurcat. Priveşte chipul revoluţionarului imprimat pe bancnotă. Ridurile de pe faţa sa devin din nou adânci. Se scarpină în creştetul capului. Apoi, după urechea stângă. Fluieră scurt, semn că are o revelaţie: "Da, zise el într-un târziu. A fost ministru de finanţe!"

Corneliu Sofronie în revista "Urzica" (1988)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa politică

Guvernul ăsta, oare pune-accent
Pe mersul nostru către transcendent?!
De-aceea ne primim şuturi în cur
Şi nici un drept în lumea de acum?!

Non-adevăruri ne tot pun pe fugă,
Sunt gata ţara toată să ne-o mulgă.
Ne aplecăm după săpun, ştiţi bine,
Dar muşchiul parcă nu prea ne mai ţine.

În timp ce ei se scarpină la coaste
Şi le-a intrat friptura în măsele,
Noi n-avem parte nici de piei şi oase
Şi tot votăm într-una la guverne.

Nu văd vreun sens clopotniţei din dealul
În care-şi duce somnul bietul dac
Încorsetat de griji şi idealuri,
Cât cei de la putere fac ce... fac.

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ave! Eva! Evrika!

Mai ştii când îmi ţineai coşul pieptului în mână?
Ai muşcat din inimă şi ai pus-o la loc,
ai aşezat-o între inimile altora,
muşcate şi ele,
aruncate în coşuri.

Evrika! Evrika!
Eva! Eva!
Ave! Ave!

Umblam desculţ prin suflet, dar el nu era acolo,
poate că nu a fost niciodată!...
Tu ai intrat purtând cele mai grele cizme,
cu praful până la glezne,
şi n-ai uitat să pleci când s-a făcut târziu.
Umblam dezbrăcat prin mine
şi căutam ceva, orice,
o lacrimă nevărsată, un fir de păr,
o haină murdară sau un zâmbet rătăcit.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!