Poezii despre zi la zi si sacu-i plin, pagina 9
Nu și-a ta iubire
Eu mă călătoresc străin
De toat-a ta iubire,
De mine e pământul plin
Și nu-i sunt împlinire.
Pierit mi-e graiul de atunci
Când m-ai sortit uitării ;
De-aveai în mare să m-arunci
Era mai acătării!
Pe ochi o ceață mi s-a pus
De multă lăcrimare ;
Precum venit-am, eu m-am dus...
De ce-ai vrut asta oare?
Cum Cerului să mă închin
Că-mi dat-a moștenire
Pământul cu atâtea plin
Dar nu și-a ta iubire?
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestem
Peste țară iarăși plouă
De trei săptămâni încoace...
Inima mi-e frântă-n două,
Când puhoaie-s în răstoace!
Geaba înfloresc lalele,
Ciocârlia geaba cântă...
Pe Pământul plin de rele,
Nici iubirea nu ni-e sfântă!
Tu m-aștepți cu-nfrigurare,
În căsuța din Vârtoape...
Și la Cer strigi îndurare,
Pentru pruncul prins sub ape!
Geaba înfloresc lalele,
Ciocârlia geaba cântă...
Pe Pământul plin de rele,
Nici iubirea nu ni-e sfântă!
poezie de Iulia Mirancea (2 aprilie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
poezia mea
se scrie pe zăpadă
în plin dezgheț
poezie de Louis Savary din Un poeme nous separe, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea sus...
N-am cum sa mi intorc privirea.
Imi tii mintea-n lanturi de zambet,
zambetul tau...
Usor amarui cu dulce mireasma si gust de ramai...
Raman, raman stingherita de zgomotul gandurilor,
ma arde, ma arde dorinta,
vapaie fugara mi alerga prin corp.
Lasa-ma... lasa-ma sa cad,
sunt prea sus, prea sus..
pentru cat pot eu sa simt.
E plin de capcane ce ma tin conectata, plin de senzatii ce-mi imbalsa-ma mintea... iubirea ta fabrica punti si povesti...
Sunt oare eu... o minune, cum spui ca ma vezi?
Ajuta-ma, sunt prea sus.... nu stiu sa simt atat... atat de mult...!
poezie de Gianina Foldvari
Adăugat de Gianina Foldvari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu drag, maestrului Valentin David
Amice dragă, mă jignești pe față,
Ești plin de draci, din ochi îțI sar scântei,
Din vorba ta se scutură mătreață,
Căci o dăduși, de-a dreptul, pe ulei.
Adevărat, privit din depărtare,
A fi profesor nu e prea de fală,
Dar cântărindu-țI dura cuvântare,
Se vede treaba, n-ai prea fost la școală!
Și nu mă face, drag amic, acuma,
Ca dascăl ofuscat și plin de pizmă,
Să cred, cu dinadinsul, iartă-mi gluma,
Că m-am luptat degeaba cu o cizmă!
Eu te respect, ca pe o Lună Nouă,,
Ai și talent, aș spune, cu căruța,
Dar fii mai blând, măcar o lună-două,
Să treacă bine nunta lu' Olguța!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Iadul plin de jar ...
Din floare-n floare gându-mi rătăcește,
Și-n zborul său fantasme întâlnește,
Oricât aș vrea să nu-mi mai iasă-n cale,
Ele apar, regret că..... Sunt letale.
Aș vrea măcar, petala să-mi rămână,
Să o privesc, apoi s-o iau de mână,
Zâmbind să rătăcim, spre porțile deschise
Și astfel să-mi dispară, fantasmele din vise.
Dar.... visele sunt vise, fantasmele apar,
Nu-mi pot stâlci dorința, că-i plină de amar,
Acesta mi-e destinul și... totu-i în zadar.
Mă scald, plutesc, visez, în Iadul plin de jar.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (3 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
Nu cresc copaci și flori pe muntele de sare?
Cum iese apa din pământ?
Cum iese soarele din mare?
Ce-nseamnă "să mă credeți pe cuvânt"?
Cum iese planta din sămânță?
Stejarul dintr-o ghindă-atât de mică?
Când erați mici, vă atingea bunica?
Ce poate să-i provoace unui tată frica?
Unde-i cișmeaua de la care curge lapte?
Cum se cuprind tablourile-n ramă?
Cum zboară un elicopter?
Cum iese un copil din mama?
De ce e dudul plin de dude negre?
De ce e corcodușul plin de spini?
Cum se imprimă vocile pe bandă?
Rechinii pui sunt pui, sau tot rechini?
[...] Citește tot
poezie celebră de Doru Davidovici din Dezmințire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Ce este Fericirea?
M-am întrebat ades ce este fericirea,
Cum e să dai din brațe și să zbori,
Cum e să simți în fiecare por Iubirea,
Și sufletul să-l ai plin de comori.
Și-am căutat mereu, neobosit, răspuns,
În zâmbete, în primăveri și în priviri,
Adesea mi s-a spus că banii sunt de-ajuns
Și bogățiile îți pot aduce împliniri.
Și-am rătăcit prin bucurii fragile uneori,
Am risipit Iubirea și am gustat din plin succesul,
Am colindat Pământul, iluzii în culori,
Dar toate-acestea nu mi-au dat spre Fericire-accesul.
Azi o minune îmi zâmbește neîncetat,
Copilul meu îmi definește strălucirea;
Și nu există sentiment mai important
Și simt cu toată ființa că asta-i FERICIREA!
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ridicat la cer
Sper să am sufletul atât de mare,
Ca atunci când trup nu voi mai fi
Să umplu ceru' între stele, galaxii...
Să le simt toate aproape, ca un soare.
Am cerul plin deja, că-l tot privesc
Și-unit voi fi cu ai mei, ei buni la fel,
Ce plin fac de lumini, din ei, nițel,
Cât muză să îi am, să-i povestesc.
Până atunci mă umplu roci căzute,
Mesaje meteorice, de neclintit speranțe,
Să-mi țină cald ce zile-am, de vacanțe,
Până mă întorc înspre treburi nevăzute.
V-aș lua de-acum de mână, căzători
Să fiți, nu un timp, o singură minută...
Pe dragoste s-o faceți o redută,
Să stăm pe boltă alături... veșnic lucitori.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
(dedicație scriitorului și prietenului meu din noua generație, Raul Alexandru Mitruți)
De-atâtea ori ne zbatem sau plângem în zadar,
Ce rost e să te vaieți și ce folos să suferi,
De frunza care cade, de negrul nor hoinar,
Când ceru-i plin de soare și lacu-i plin de nuferi!
Nu-ți risipi iubirea în rozele ce mor,
Nu-ți azvârli nădejdea în visuri efemere,
Tu ești acea sămânță ce s-a născut din dor,
Ce din pământ rodi-va, redăruind plăcere!
Destul că ucizi timpul, în fiecare clipă
Și-arunci în blasfemie tot ce e mai curat,
Respectă măcar zborul, ce-n tine se-nfiripă,
Când simți destinul nobil, ce pe pământ ți-e dat!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!