Toate rezultatele despre voci, pagina 9
Haz de necaz
"Se nasc prea moarte azi cuvintele -
poemele n-au nicio șansă
o iau la goană pân' și muzele
poeții însă nu se lasă
și-și varsă bieții sentimentele
în tonuri chipurile-albastre
mai-mai să ezite valurile
văzând atâtea voci măiastre..."
Cam așa se tot exprimă unii,
de o vreme-ncoace, pe-unde pot.
"Apa trece, rămân bolovanii."
mai împung ei, "Asta este tot".
poezie de Florian Ruse (20 martie 2019)
Adăugat de Floriamn Ruse
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aritmetică
Dă patină inelului, nu cocleală,
Dă pietrei lunii de nor șlefuire.
Cărții ia-i pagini, dar dă-i primeneală,
Iar telefonului, voci. Și-auzire.
Nu-mprăștiată iubire, ci-mpărtășită,
Nu împărțită! Nu între noi!
Poate, mai bine da! - înmulțită,
Dar nu cu vreun timp, ci cu doi!
Și creanga ce zbate perechea de vise
Idee e, nu prea zadarnic lest!
Desfrunzirea e înfrunzirea ce zise:
Rar dragostea nu dă cu rest!
poezie de Andrei Gădălean (octombrie 2016)
Adăugat de gamma99
Comentează! | Votează! | Copiază!
La referendumul din 2012 declanșat de USL (PSD+PNL+PC) pentru demiterea președintelui României, în multe județe rurale (Olt, Mehedinți, Teleorman, Giurgiu, Ilfov, Vâlcea) s-a "votat" pe rupte la adăpostul întunericului, în % de 2-3 ori mai mari ca în București
Nu vă fie cu bănat,
Presa spune c-ați furat,
Și sunt voci, chiar numeroase,
Că-i mai mult ca-n patru'șase...!
epigramă de George Budoi din Politică și politicieni (31 iulie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Bocet
Somn și moarte vulturi întunecați
Toată noaptea plutiți deasupra capului meu:
Statuia de aur a Omului
E acoperită cu talazul înghețat
Al Eternității. De acest groaznic recif
Se sfarmă bucăți purpurii
Și voci negre jelesc
Peste mare.
Soră a sălbaticei disperări
Iată, se scufundă o navă
Printre stele
Iar chipul nopții își pierde glasul.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara și toamna
Același farmec verde
Și ochiul nostru viu
O primăvară verde
Și-o toamnă-n arămiu.
Că dacă primăvara, cu voci de păsărele
Ne-nveselește-n cântec de paseri neînvinse,
Și toamna calmă, tristă, cu vânturile grele,
Ne liniștește-n taină cu umbrele ei stinse.
O veselie albă
Ce nu cunoaște haos;
Pe când toamna în salba
Îmbie la repaus.
(...)
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arunc pufuleți
în ciocolată și mă zgudui de mult
plâns de acest gest nebunesc
făcut voluntar împotriva sfatului
dat contra cost de medicul primar
recunosc înfrângerea în fața
papilelor gustative comandate de sus
de la capul cu voci pierdute intrate
prin urechi în neurori unde crește
vraja poftei de pufuleți cu ciocolată
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirii
Cad în genunchi și-ți mulțumesc, iubire,
Pentru aceste zilnice semnale
Si voci ale marinimiei tale
Cu care-mi umpli sufletu-n neștire.
Cad în genunchi și-ți mulțumesc, iubire,
Pentru înaltul pact ce ne unește,
Timbrat de-a fericirii stea subțire
Si-ți multumesc și pentru deznădejde.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie
Fum în nervuri, aprinse ruguri,
în parcuri doar statuile nu mor,
iar aerul e plin de voci
parcă venind din Elsinor,
Ce replici! Umbre-și spun pe nume,
cândva au fost Polonius, Hamlet,
acum sunt doar copaci fără de frunze,
coboară ziua-n violet,
A fi sau a nu fi se-aude,
Shakespeare mai scrie-o replică pe vânt;
veniți la teatru, gata sunt actorii,
spectacolul va-ncepe în curând
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portalul
spre lumea de dincolo
e un ecran - mâna ce taie
sticla cum ar despica fără nerv celofan
e înarmată ușor cu o tele
comandă - nu
se poate vedea foarte bine ce este în lumea
de dincolo (?!) se acoperă
de bănuieli fețe blurate și voci subțiate -
portalul
se deschide la orele serelor de legu
me umane și nu
se închide nici-gând
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimile unui suflet...
În viața lacrimi-le-s iminente
Se risipesc în voci, fără pereche
Chitara unui gând se aude-n larg,
Pe o nava fără de catarg.
Suntem un vis, nutrind spre-neîmplinire.
Visând, la un crâmpei de fericire
Suntem un semn, o literă de sticlă
De timp, de noi, de noapte, ne e frică
Planăm- un pescaruș în zări murdare
În noi e ploaie, dar e și ninsoare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!