vertical

Pia mater

literatura este casa mea părintească,
în odăile ei nu am simţit nici frig şi nici foame,
m-am zbenguit în curţile sale interioare
cât a fost copilăria de lungă;

pe când alţi copii adormeau pe perini de puf,
eu am crescut vertical
sub streaşina timpului,
în cuibul de cuc
al cuvântului.

cărţile mi-au fost fraţi şi părinţi
şi bunici,
tovarăşi de joacă şi doctori curanţi,
doar în oglinzile lor mi-s neînceputul
şi nesfârşirea.

dar dacă veţi vedea că m-am vestejit,
că brumele vremii mi-au topit
rugul simţirii,

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

plouă peste pietre
plouă lung şi mărunt
fără dimensiuni Dumnezeu
dintr-un imposibil eter rotund
a intrat pe poarta bisericii şi a ieşit în neant

continui să merg printre mistificări de gând
într-o lume nepurificată
unde viaţa e un ordin dat de sus

o zi lungă-mi stă în faţă ieşită dintr-un corn de melc
ochii mei adună toate lucrurile împrăştiate
ce se strâng în braţe
suprapuse în toate chipurile
eu sunt în vârful piramidei nemişcate
descompunând gândurile în forme obscure
rostogolindu-le până la ştergere

sentimentele cad vertical pulverizate de o memorie contorsionată
de pe umărul tău clipele pereche fug într-o altă lume.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acestui april

Acestui april răvăşit luciferic
Mărturisesc entuziaste vijelii de Început
Şi lângă pacea florilor, pe întuneric,
Tăcerea mea ciudată şi singură a apărut.
Cer voievodal de-asupra Mării Negre,
Corăbiile trecutului cu stea la proră,
Ca nişte umbre sau, poate, obsesii negre,
Le strig de pe ţărm şi le pierd în auroră.
Imaginaţia delirează. Încotro? Cine eşti?
Cu lacrimă lăuntrică a materiei vorbeşti.
Numai Vega şi rouă, şi iarbă, şi mirişti
Umblă prin atâtea văzduhuri şi nelinişti.
Murmur pelagic răzbate de sus, vertical.
Şi scoici, şi transparenţe, şi-n veci itinerar.
Hai caravană de vâslaşi cu haine de var,
Hai viaţă de abur şi somn, neştiută pe mal.

poezie de George Meniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou din cuvinte

pietrele respiră un aer mirositor a veşnicie
cuibăresc în mine păsări cântătoare
multe femei au cerul străpuns de fulgere
iar bărbaţii îşi scrijelesc fruntea de stele
numai bătrânii de singurătate, uită ochii departe
şi aşteaptă nepoţii plini de neastâmpăr
să le înmugurească timpul cu întrebări

pământul respiră aerul purificat al morţii
anotimpurile s-au înfrăţit cu cerul
plouă rar şi mult
ninge la fel
călătorii suportă drumurile răscolite de întâmplări
lumina alunecă şchioapă prin gânduri
şi desfinţează vămile
moartea cade rece
păsările zboară vertical
gândurile ne ademenesc deasupra de nori
iar imperiul făgăduit
s-a întrupat în tăcere

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (17 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mă grăbesc

Sângele aleargă
într-un dus întors, fără somn.
Eliberate dintr-o ploaie
lucrurile îmi intră toate în ochi,
fiecare luptându-se pentru sine
în spaţiul statornic pentru un timp.

Tu intri peste ele până-n cer
umblând printre stele
şi timpul ce îmi ceri să îl nasc
e sugrumat în pieire.

O lumină albastră rămâne udă
curgând vertical peste mine şi timp.
Iluzia ruptă dintr-o perdea de fluturi
începe nepriceput să te contemple,
distingându-te în destrămare.

Lumea simultană muşcă din mine
devenind o pradă a zilei de azi.

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Din norduri reci se abate peste noi stihia
Sub plăpumi de omăt pal tremură câmpia;
Cad din văzduhuri confetti, milioane,
Iar patria îşi pune nămeţi ca silicoane

Alb dejun, prânz alb, mai albă, seara, cina!
Prin site dese norii-şi cern cu spor făina;
Apollo, din solarul car, a prins albeaţă
Şi vântul trăncăneşte-ntr-una ca o caţă.

Alb obsesiv, difuz şi maladiv(ca de spital),
Tot universul văruind în lung şi vertical,
Abia respiră satul prin fumegânde hornuri,
Pe deal se-aud mugind, şi cerbi, şi cornuri.

Se-opreşte, la un semn divin, ninsoarea
Se leagănă sub soare, întinsă, depărtarea,
Şi în zăpadă o troică iute taie drepte falii,
În nechezat şi chiot... S-au îmbătat muscalii!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Vasile Alecsandri
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fasole în untură de om

îţi erau tot mai numeroase cântecele
parcă fiecare păticică din tine devenise o lebădă
murirea lor era galopul calului fără picioare
mă cunoşteai dintr-o existenţă oarecare
privitoare la cerul străpuns de pisc
din senin curgea sânge albastru
ca de la regi neîncoronaţi şi curgea apă de moarte...
îţi era gura străpunsă de ac de albină
găsise acolo dulceaţa vorbelor fără vicleşug de fiinţă
frica era o simplă notaţie a întunericului

&

licenţiat la "Şcoala de nebuni"
felcerul îmi găsise fractură de orizont
cică priveam vertical zarea
la intersecţia dintre uman cu strada de îngeri
în unicul sens de înot pe zbor
acasă la demiurg
prăjeai fasole în untură de oameni

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată cu venirea verii noaptea începe să scadă ca durată şi constelaţiile de primăvară să dispară repede în lumina crepusculului. La sud, înspre orizont, se observă o stea roşiatică ce are la vest încă trei stele dispuse pe o linie verticală. Este steaua Antares din constelaţia Scorpius. Antares înseamnă "rivalul lui Ares" şi vine de la culoarea roşie a stelei. Pentru a vedea cleştii scorpionului privişi în dreapta lui Antares unde se află trei stele relativ strălucitoare, dispuse vertical. Dacă orizontul de sud este liber veţi remarca şi coada scorpionului, un traseu cu formă de semicerc. În zona aceasta Calea Lactee este destul de strălucitoare.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teiul

Era un tei frumos in curtea scolii,
Ce plin de flori si viata stralucea,
In primavara de dupa decembrie,
Acel decembrie trist ce renastea.

Credeam atunci, cu-atatia ani in urma,
Ca visele desarte au plecat,
Spuneam sperantei:"Vino, esti primita,
Te-am asteptat un timp indelungat".

In primavara, dupa acel decembrie,
In gand cu aripi si iubire-n noi,
Il regaseam pe Dumnezeu din ceruri,
Stergeam din minte anii tristi si goi.

A fost o clipa, la-nceput de drum,
Cand fauream din nou un ideal,
Cand galbenul din flori si albastrul boltii,
Ne ridicau incet, pe vertical.

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Comaniciu (mai 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ţi pasă, tinere poet? De ce vrei tu să ştii cine sunt şi de unde vin eu?... M-am născut, ca şi tine, în valea plângerii şi toţi nefericiţii care se târăsc pe pământ sunt fraţii mei. Aşadar, este oare atât de mare acest pământ, pe care îl cuprinde un singur gând şi pe care o rândunică îl înconjoară în numai câteva zile? Ce poate fi atât de ciudat şi de misterios într-o existenţă ome­nească? Ce influenţă atât de mare crezi tu că ar avea o rază de soare căzând, mai mult sau mai puţin vertical, peste creştetele noastre? Haida-de! Toată lumea aceasta este foarte departe de soare — este o lume foarte rece, foarte palidă şi foarte îngustă, întreabă vântul câte ore îi trebuie ca s-o răscolească de la un pol la altul.

citat celebru din romanul Lelia de George Sand
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!