Toate rezultatele despre ulterior, pagina 9
Principiul energiei
Psihologia banilor spune că oamenii care reușesc să câștige foarte mulți bani, îi privesc ca pe o energie, nu privesc banii ca pe obiecte, ca pe ceva material, ci ca pe un fel de valoare condensată, o valoare materializată. Ca și cum tu ai avea o anumită valoare sau capacitățile tale ar avea o anumită valoare, iar banii nu reprezintă altceva decât acea valoare recunoscută și de ceilalți. Acumularea cantitativă a unei valori, a unei energii, va produce de fiecare dată un salt calitativ. Cu alte cuvinte, atunci când tu acumulezi foarte multe informații, vor apărea ulterior și schimbări financiare în viața ta. De fapt, știind mai mult, tu vei putea mai mult. Iar atunci când vei putea mai mult, este normal ca tu să ai impact mai mare în viața altora, să le oferi mai multe resurse, mai multe informații, mai multă cunoaștere, mai mult ajutor și ei trebuie să te plătească pentru acele lucruri. Trebuie să ținem cont de faptul că această relație funcționează și în sens invers, cu cât acumulezi mai mulți bani, cu atât ai mai mult acces la informații mai valoroase.
citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- citate despre bani
- citate despre valoare
- citate despre energie
- citate despre viață
- citate despre schimbare
- citate despre psihologie
- citate despre principii
- citate despre plată
- citate despre informații
Părinți în alb-negru
Fotografia lor alb-negru
Ca moștenire mi-a rămas,
Ca și-n arhivă, o scrisoare,
Și-n blândă, un fragment de glas.
Și am aflat o veste bună,
Că-n lumea noastră, orice-ar fi,
Există proceduri moderne
De refăcut fotografii.
Și pozele-și găsesc deodată
Culorile ce le-au avut,
Recursul nostru tehnologic
Acționează în trecut.
Aș vrea să-mi colorez părinții,
Blocați în limitele reci,
Să nu rămână, prin uitare,
În alb și negru pentru veci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (25 iulie 2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre fotografie
- poezii despre tinerețe
- poezii despre culori
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre tată
- poezii despre scrisori
- poezii despre război
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Desigur
desigur, povestea asta între mine și restul,
rămâne foarte diform încâlcită.
nu mi-am lămurit încă
nici degetele mereu schimbătoare
care bogat se încarcă cu duioasele nuanțe
pentru ca generos să te pot mângâia ulterior,
eu scufundat în taina nepriceperii vreodată.
mai demult discutând cu stelele
mi s-a desecretizat faptul
că unele au domiciliu forțat în fântâni
pe când altele se plimbă coerent
prin poala unui cer transpirat de emoții
de câte ori el ațipește pe vârfuri de brad.
e adevărat că la unii viața gâfâie ca un marfar
pe când la alții e un vis doar atins de suavitatea unei
orhidee obiectuală.
mai e adevărat că și eu
m-am băgat într-o răsuceală de viață
unde numai se plânge-n largul logicii
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre ritm, poezii despre plimbare, poezii despre orhidee, poezii despre ochi sau poezii despre negru
cele câteva sute de pixeli ce despart fericirea de depresie
picta portrete de oameni luminoși. paradoxuri psihanalitice.
cele câteva sute de pixeli ce despart fericirea de despresie se încleștau de chipul pictat. modelele se arătau surprinse, ulterior. oglinda interioară fusese învinsă de pictor.
oamenii învățau că merită să fie iubiți.
că se pot răsfăța.
că pot refuza să se culpabilizeze pentru vina de a nu fi fost sinucigași cu glorie.
martiri.
popoarele estului nu au fost colonii de martiri.
nici rezervații de fanatici.
în fața dictaturii roșii, fiecare om a înghesuit la repezeală în rucsac o identitate, un dumnezeu și o brumă de curaj. adesea și alte ingrediente, paleative, emoții, cartușe, arbori genealogici, cenușă. urgia venea de peste tot, din adâncul unei conștiințe planetare irepresibile. intolerante. care nivela pământul și carnea supușilor. auzeam tăcerea asurzitoare cu care lașitatea se așternea ca o perdea peste lumea liberă. estul fusese sortit abandonului. moartea era o coloristă desăvârșită. cu o interiorizare perfectă. oarecum dementă. ca și îngerii, morții din infernul concentraționar aveau obrajii rumeni. emotivi, intimidați de hiperdimensiunea eroilor fabricați de cultul personalității, le fusese rușine să trăiască, să inventeze lumi sau să moară
poezie de Angela Furtună din Elegiile Estului Sălbatic
Adăugat de clara vieru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre pictură, poezii despre moarte, poezii despre arte plastice, poezii despre religie, poezii despre perfecțiune, poezii despre învinovățire, poezii despre îngeri, poezii despre vinovăție sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Desigur
desigur, povestea asta între mine și restul,
rămâne foarte diform încâlcită.
nu mi-am lămurit încă
nici degetele mereu schimbătoare
care bogat se încarcă cu duioasele nuanțe
pentru ca generos să te pot mângâia ulterior,
eu scufundat în taina nepriceperii vreodată.
demult într-o discuție cu aștrii
mi s-a desecritizat faptul
că unii au domiciliu forțat în fântâni
pe când alții se plimbă coerent
prin poala unui cer transpirat de emoții
de câte ori el ațipește pe vârfuri de brad.
e adevărat că la unii viața gâfâie ca un marfar
pe când la alții e un vis doar atins de suavitatea unei
orhidee obiectuală.
mai e e adevărat că și eu
m-am băgat într-o răsuceală de viață
unde numai se plânge-n largul logicii
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie sau poezii despre naivitate
Romanță monocromă (după Romanță policromă de Ion Minulescu)
Nu-i cer nimic...
Și totuși, dacă-aș vrea
O, dac-aș vrea să-i cer ce nu-mi dă încă
Ar merge-automat la DNA
Și-apoi în beci săpat adânc în stâncă
Nu-i cer nimic...
Dar dacă-ar fi să-i cer
Ce-aș vrea să am și ce-ar putea să-mi dea,
M-aș bucura enorm, ca un șomer,
Și-aș cere serios apoi așa:
Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da,
Dă-mi flota pescuitului oceanic,
Dă-mi primul pește pescuit cu flota
Și primul ceai băut direct din ceainic
Dă-mi paradoxul parvenirii tale,
Dă-mi măreția blondelor tembele,
Dă-mi cheia adunărilor banale
Și profunzimea gândurilor rele.
[...] Citește tot
parodie de Dumitru Râpanu, după Ion Minulescu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pescuit, poezii despre marină, poezii despre tăcere, poezii despre stânci, poezii despre sat, poezii despre râuri sau poezii despre pești
M-am cheltuit mereu, dar nu regret nimic
M-am născut pe unul din picioarele de plai moldave
Când susurul izvoarelor deștepta geana dimineții,
Iar lacrimile înrourate de pe sepalele florilor suave
Oglindeau, în firida clipei, lumina misterului vieții.
Cu ochi mirați și pași șovăielnici, în holograma sorților,
De toate năzdrăvăniile copilăriei, am fost ademenit;
În scurta binecuvântare a bunicilor și-apoi a părinților,
Nefiresc de iute-au trecut anii și flăcău am devenit.
Mi-am susținut singur existența ca un atlant concrescut,
Continuu și neobosit, m-au preumblat pașii prin lume,
Vârtelnița vieții și furtunile sinelui, din plin, le-am cunoscut
Mai mult chiar decât ar putea un om obișnuit să-și asume.
Am fost și sunt exemplul viu al unor porniri multiple,
Dar nu pot să spun că totul a fost o reușită deplină;
Prin prăpăstiile contingenței, din prețioasele periple,
M-am împovărat și cu-o matrice de îndoieli arhiplină.
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre existență, poezii despre dimineață, poezii despre timp, poezii despre prăpăstii, poezii despre picioare, poezii despre naștere sau poezii despre flori
M-am cheltuit mereu, dar nu regret nimic
M-am născut pe unul din picioarele de plai moldave
Când susurul izvoarelor deștepta geana dimineții,
Iar lacrimile înrourate de pe sepalele florilor suave
Oglindeau, în firida clipei, lumina misterului vieții.
Cu ochi mirați și pași șovăielnici, în holograma sorților,
De toate năzdrăvăniile copilăriei, am fost ademenit.
În scurta binecuvântare a bunicilor și-apoi a părinților,
Nefiresc de iute,-au trecut anii și flăcău am devenit.
Mi-am susținut singur existența ca un atlant concrescut,
Continuu și neobosit, m-au preumblat pașii prin lume,
Vârtelnița vieții și furtunile sinelui, din plin, le-am cunoscut
Mai mult chiar decât ar putea un om obișnuit să-și asume.
Am fost și sunt exemplul viu al unor porniri multiple,
Dar nu pot să spun că totul a fost o reușită deplină;
Prin prăpăstiile contingenței, din prețioasele periple,
M-am împovărat și cu-o matrice de îndoieli arhiplină.
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
In Veneția
Liniște-n camera nocturnă
Sfeșnicul pâlpâie argintiu
În fața respirației cântânde
A singuraticului;
Magici nori de violet.
Negru roi de muște
Întunecă împietrita cameră
Și se holbează în plină agonie
La auritul căpătâi al zilei
Fără adăpost.
Marea înnoptează nemișcată.
Steaua și călătoria neagră
Se pierd în canal.
Copile, zâmbetul tău bolnav
Mă urmări tăcut în somn.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre noapte, poezii despre imagine, poezii despre copilărie, poezii despre întuneric sau poezii despre versuri
Pescarul
Deși eu încă îl mai pot zări
Pe bărbatul pistruiat scuturând țigara
Cum urcă-n zori dealul înnegurat și gri
În haine cenușii de Connemara
Pentru-a merge la pescuit pe mal de ape,
A trecut mult timp de când am început
Să rememorez și să mi-l aduc aproape
Pe omul simplu din propriul meu trecut.
Toată ziua l-am privit atent, față-n față,
Sperând că voi afla acolo,-n acel chip,
Secretul rasei mele-ascuns în ceață
Și realitatea-n primordialul arhetip:
Oamenii de azi care nu-mi plac
Și morții pe care i-am iubit,
Lașii stând pitiți veac după veac
Și obraznicii trăgând folos necuvenit,
[...] Citește tot
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Irlanda, poezii despre umor, poezii despre trecut, poezii despre început sau poezii despre violență