uitat

Sam (urmându-l pe Gollum pe cărare): Mă întreb dacă se vor spune şi despre noi poveşti sau cântece.
Frodo (se întoarce): Poftim?
Sam: Mă întreb dacă oamenii vor spune vreodată: "Hai să ascultăm povestea cu Frodo şi Inelul". Şi vor răspunde toţi: "Da, aceea este una din poveştile mele preferate. Frodo era foarte curajos, nu-i aşa tată?", "Da, fiule, era cela mai vestit dintre hobbiţi. Şi asta spune multe."
Frodo (mergând în continuare): Ai uitat să aminteşti unul din personajele principale - pe Samwise cel Neînfricat. Eu vreau să ascult mai multe despre Sam. (Se opreşte şi se întoarce spre Sam.) Frodo n-ar fi ajuns atât de departe fără Sam.
Sam: Domnule Frodo, n-ar trebui să râdeţi. Eu vorbeam serios.
Frodo: Şi eu. (Merg amândoi mai departe.)
Sam: Samwise cel Neînfricat...

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Cele două turnuri, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien (5 decembrie 2002)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan (grav, patetic): Libertatea este mai mult decât un concept. Libertatea este dreptul sfânt al neamului. Este dreptul... (Ezită).... inimitabil... intolerabil, inalterabil... indubitabil... (Are un lapsus). Uite că am uitat... Textierul meu este un idiot! (Scoate nişte foi din buzunar, pe care le răsfoieşte crispat). Este dreptul... Este dreptul... (Faţa i se luminează. Declamă solemn, cu voce sonoră). Este dreptul inalienabil al naţiunii... (Scutură gratiile, energic, având încă textul în mână). Sfărâmaţi gratiile! Lăsaţi poporul să se ridice, tiranilor! Un popor căzut îşi pierde identitatea istorică. Un popor în genunchi nici măcar nu-şi mai poate plăti impozitele... (Pauză). Generaţie tânără! Ţie-ţi vorbesc! Nu te lăsa înrobită de droguri şi alcool!! Ridică-te la luptă! Ridică-te!...

replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harvey Milk: Mă numesc Harvey Milk. Astăzi e 18 noiembrie. Acest mesaj va fi difuzat doar în eventualitatea în care voi fi asasinat. În timpul uneia dintre primele mele campanii, am început discursul cu o frază care a devenit un fel de semnătură. "Numele meu este Harvey Milk şi sunt aici ca să vă recrutez." Dacă m-aş adresa unei audienţe oarecum ostile sau uneia preponderent heterosexuale, aş destinde atmosfera cu o glumă. "Ştiu că nu sunt aşa cum v-aţi fi aşteptat. Mi-am uitat tocurile acasă." Sunt perfect conştient că luptând pentru drepturile homosexualilor, am devenit o ţintă pentru cei nesiguri, cei speriaţi, cei cărora le e frică. Există mari şanse să se întâmple asta, pentru că în San Francisco s-a dărâmat zidul unei imense prejudecăţi.

replică din filmul artistic Milk, scenariu de Dustin Lance Black (30 ianuarie 2009)
Adăugat de Georgiana Mîndru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Claire: Ai folosit balsamul acela pe care ţi l-am adus?
Catherine: Nu. Fir-ar. Am uitat.
Claire: E preferatul meu. O să-ţi placă mult, Katie. Aş vrea să-l încerci.
Catherine: O să-l încerc data viitoare.
Claire: O să-ţi placă. E cu jojoba.
Catherine: Ce este jojoba?
Claire: E un ulei care îţi face părul sănătos.
Catherine: Părul este mort.
Claire: Ce?
Catherine: Este... ţesut mort. Nu-l poţi însănătoşi.
Claire: Cum spui tu. Dar e bun pentru păr.
Catherine: Ce anume? Ceva chimic?
Claire: Nu. Este organic.
Catherine: Nu poate fi şi organic şi chimic în acelaşi timp.
Claire: Nu ştiu ce este.
Catherine: Ai auzit de chimie organică?
Claire: Îmi face părul să arate, să miroasă şi să se simtă plăcut la atingere şi asta este tot ceea ce ştiu despre balsam. S-ar putea să-ţi placă dacă te hotărăşti să-l foloseşti.
Catherine: Mulţumesc. Am să-l încerc.

replici din filmul artistic Dovada, scenariu de David Auburn
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Luci... Cine sunt oamenii aceia din curte?
Lucian: Body-guarzii noştri, mamă.
Diana: Cum?! Şi de ce stau acolo? Nu intră în casă?
Lucian: I-am invitat, dar dacă nu vor, nu-i pot obliga.
Diana: Nu; cum să obligi oamenii... Şi totuşi, să stea aşa, acolo... Ce ciudat! Şi maşina aia albastră... Luci, cu ce-aţi venit acasă?
Lucian: Cu maşina directorului, mamă, bineînţeles.
Diana: Cum ai putut?! Ţi-am interzis...
Lucian: Lasă, mamă...
Diana: Ah; şi am uitat, din cauza şedinţei, să vorbesc despre chestia asta cu directorul, dar mâine n-o să uit din nou.
Lucian: Îţi pierzi timpul de pomană, mamă!
Iulian: Ai venit cu maşina directorului, fiule? Ce interesant! Ah, de n-ar fi toţi reporterii ăştia, poliţia, body-guarzii voştri... Aş admira în voie maşina aia... Scuze, domnişoară; bună seara!
Maria: Bună seara, domnule.
Lucian: Salut, blondule.
Iulian: Luci... Haideţi dincolo!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Nu se poate! Tu?! Să găteşti pentru noi?
Lucian: Cu mâinile mele.
Lia: Nu-mi vine să cred.
Lucian: De ce? Găseşti ceva rău în asta?
Lia: Nu, doar că... Nu mi te pot imagina pe post de bucătar. Nu ţi se potriveşte. Eşti matematician, un om inteligent, nicidecum un bucătar.
Lucian: Ai cumva impresia că un matematician n-ar şti să gătească, sau că un bucătar n-ar putea fi inteligent?
Lia: N-am zis aşa ceva, dar... E ciudat! Ne aflăm la finele secolului XXI, într-o navă spaţială, într-o misiune spaţială, iar tocmai tu, comandantul misiunii, să găteşti... Pare straniu. Oamenii nu mai gătesc de mult singuri, nici măcar pe Terra. Pentru asta există roboţi şi alte maşinării inventate în scopul ăsta.
Lucian: Ştii ceva? Oamenii au greşit enorm procedând astfel, pentru că au uitat încet-încet plăcerea de a găti, arta de a-ţi pregăti singur bucatele... E ceva grozav, mai presus de orice invenţie sau cucerire a ştiinţei. E foarte plăcut. Se numeşte gastronomie. Sau artă culinară. E o denumire deosebită. Iar mie-mi place să mă ocup de aşa ceva.
Lia: Ciudate plăceri mai ai şi tu.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ce-i cu tine? De ce-ai venit în uniformă? Unde-ţi-era mintea când te-ai îmbrăcat astfel?
Lia: N-am găsit altceva mai potrivit. Ai ceva împotrivă?
Lucian: Sigur că am! Şi în blugi dacă veneai şi tot era mai bine, decât în uniformă.
Lia: Ca să vezi... Cum de nu m-am gândit?! De altfel, domnule comandant, e vina ta dacă m-am îmbrăcat astfel.
Lucian: A mea?! De unde până unde ai mai scos-o şi pe asta?
Lia: N-ai specificat cum să venim îmbrăcaţi azi.
Lucian: N-am considerat necesar. Era lesne de înţeles că la o asemenea ocazie nu trebuie să venim în uniforme. În plus, parcă stabilisem deja demult că în weekend putem purta orice alte haine, cu excepţia uniformelor.
Lia: Atunci, eu sunt cea care a greşit, din nou. Îmi pare rău, am uitat. De fapt, adevărul e că mai mult datorită colegei mele de cameră, Ly, care m-a înnebunit toată dimineaţa, probând zeci de ţinute... Uff, nu contează! Oricum, o să îndrept imediat această greşeală. Scuză-mă, mă duc până-n rezerva mea, să văd dacă găsesc ceva cu care să mă schimb.
Lucian: E o idee bună! Nu poţi rămâne în uniformă.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Will Turner: Barbossa, ticălos mincinos! Ai jurat că o laşi să plece!
Barbossa: Nu-mi pune la îndoială onoarea, băiete! Am fost de acord să o las să plece, dar tu eşti cel care a uitat să specifice când şi unde. Deşi e tare păcat să pierdem ceva aşa de frumos, nu, băieţi?
Echipajul: Da.
Barbossa: Aşa că o să iau rochia înapoi înainte să pleci.
Jack Sparrow: Mereu te-am plăcut.
Bo'sun: Grr...
Elizabeth: Se asortează cu inima ta neagră.
Barbossa: Ooh, e caldă încă.
Echipajul: Haide! Mai repede!
Bo'sun: Prea mult!
Jack Sparrow: Speram că am depăşit problemele astea.
Barbossa: Jack... Jack! Nu ai observat? Aia e aceeaşi insulă peste care te-am făcut guvernator după ultima noastră expediţie.
Jack Sparrow: Ba am observat.
Barbossa: Poate pregăteşti încă o evadare miraculoasă, dar mă îndoiesc. Acum pleacă.
Jack Sparrow: Data trecută mi-ai lăsat un pistol cu un glonţ.
Barbossa: Pe toţi sfinţii, ai dreptate. Unde-i pistolul lui Jack? Aduceţi-l aici.
Jack Sparrow: Din moment ce suntem doi, un domn ne-ar da două pistoale.
Barbossa: Îţi dau un pistol ca data trecută, şi poţi fi tu domn şi s-o împuşti pe doamna; şi apoi să mori de foame.

replici din filmul artistic Piraţii din Caraibe: Blestemul Perlei Negre
Adăugat de Alexe Laura, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arthur Abott: Ştii la ce m-am gândit toată noaptea?
Iris: La ce? De ce te deranjez eu cu atâtea întrebări?
Arthur Abott: Mă întrebam de ce o fată atât de frumoasă ca tine trebuie să se mute în casa unor străini chiar în timpul vacanţei lor de Crăciun şi, pe deasupra, să-şi petreacă noaptea de sâmbătă cu un ratat ca mine?
Iris: Am vrut să fug de toţi oamenii pe care îi văd mereu! Ei, nu chiar de toţi... de o singură persoană. Am vrut să fug de... un tip.
(ea oftează)
Iris: De un fost iubit care tocmai s-a logodit şi a uitat să-mi spună şi mie.
Arthur Abbott: Aşadar, e un ticălos?
Iris: De fapt... chiar este... un mare ticălos. De unde ai ştiut?
Arthur Abbott: Te-a lăsat să-i scapi. Nu e chiar aşa de greu de dedus. Iris, în filme există eroinele principale, dar există şi cel mai bun prieten. Din câte îmi dau seama, tu eşti o eroină principală, dar dintr-un oarecare motiv te comporţi precum cel mai bun prieten.
Iris: Câtă dreptate ai. Ar trebui să fii eroina principală în propria ta viaţă, pentru numele lui Dumnezeu! Arthur, de trei ani merg la psiholog, dar nu mi-a explicat niciodată ceva atât de clar. A fost genial. Foarte direct, dar genial.

replici din filmul artistic Vacanţa, scenariu de Nancy Meyers
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Gata, campionule? De abia acum ai ieşit de la Lucian? Parcă ţi-am spus să stai doar puţin.
Mihai: N-am uitat. Să ştii însă că vizita mea nu l-a deranjat. Din contră, i-a făcut mult bine, aşa că n-ai motive să mă cerţi.
Stela: Poate... Însă nu ştiu ce va spune Nis când te vei întoarce, văzând cât de mult ai stat cu şeful lui; doar ştii bine că lui nu i-am dat voie deloc, nici măcar puţin, deci, nu e corect faţă de el.
Mihai: Las' că mă descurc eu cu Nis. Nu mi-e frică de el. N-are decât să spună ce-o vrea. Nu mă sperie pe mine, oricât de înalt ar fi. Poate invers.
Stela: Ştiam că nu eşti fricos, însă nu-i corect faţă de ceilalţi.
Mihai: De ce nu?! Doar le vei da şi lor voie să-l vadă, în curând, nu-i aşa?
Stela: Nu foarte curând. Alex e acolo?
Mihai: Nu. A ieşit când am intrat eu. A fost un adevărat cavaler. M-a lăsat să discut în linişte cu Luci. Presupun că e împreună cu ceilalţi acum, pe puntea principală, deci, mă duc şi eu la ei.
Stela: Bine, Mihai. Eu intru la pacientul meu. Dacă nu-i Alex acolo, nu-i bine să-l las singur.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!