Toate rezultatele despre tors, pagina 9
Mătușa Julia
Mătușa Julia vorbea celta
foarte repede și foarte tare.
Nu îi puteam răspunde
Nu o puteam înțelege.
Când nu era desculță,
purta bocanci bărbătești.
Pot să-i văd piciorul puternic
pătat cu noroi de turbă
pedalând pe tălpigii mașinii de tors,
în vreme ce mâna ei dreaptă
trage firul parcă de nicăieri.
A ei era singura casă
unde mă întindeam noaptea
în întunericul absolut
al unui pat-cutie, ascultând
greierii cântând prietenos.
Ea era gălețile
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre întuneric
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre picioare
- poezii despre noapte
- poezii despre nisip
- poezii despre negru
* * *
Io-s Pisoi.. Nu m-am trezit
Și visez pește prăjit!
Sunt vreo patru ce-mi dau roată
Și-s mai buni ca niciodată!
Să nu vă-ntrebați cum, unde,
C-am cuptor cu microunde!
Au intrat spre-a se-ncălzi
Și-acum nu-i mai pot opri!
Se rotesc pe lângă mine,
Nu știu ce nu le convine,
Fiindcă dacă aș fi treaz
Sigur ar da de necaz!
Și mai simt pe la picioare,
Un mic semn de întrebare,
Ceva ce m-ar gâdila!
O fi șoricel, cumva?
S-ar putea doar să visez,
Zic unii că inventez...
Pai cum, nu, căci stau închis,
De vreo luna, și am zis,
[...] Citește tot
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mâncare
- poezii despre pisici
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre pești
- poezii despre odihnă
- poezii despre inventatori
Sindromul Waterloo
trecutul nostru înseamnă
reflexele urmei
iguana pe nisipul memoriei
electrocutată de un fulger banal
fiecare nor înfipt în obiecte ce te-nconjoară
umbrele trupului
oase
ziduri albite în capitelii dorice
inima precupeață
tocmindu-se prea mult
gândul
un spin în călcâiul clipei
amanda
când te privesc se-ntunecă lumea
se întețesc în piept trapuri galactice
lumina foșnește peste tăblia dormezei cu arcuri
gustă fagurii visului
[...] Citește tot
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre dimineață, poezii despre trecut, poezii despre poezie, poezii despre lut, poezii despre iubire, poezii despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pădurea adormită
În pădurea adormită animalele își făceau hibernarea.
Boul sălbatic se trezi și spuse Quod licet Iovis...
Mai departe uitase textul. Se iscă o hărmălaie.
Cineva chițăi- nu face altuia ce nu-ți place.
Urmară replici nu fă ce? Care altul? Ce nu-ți place?
Nu-l judeca pe aproapele tău. Care aproape?
De ce să-l ucidem? Lasă-i pe ei să te blesteme, tu nu blestema.
Un fir de grație este tors și țesut. Cât de bun este cuvântul
care vine la momentul potrivit? Este bun.
Doar dincolo de castani e lumea.
De astăzi lumea nu se-nseninează.
Un, doi, nimic, trei, vom fora adânc în solul planetei Tristețe,
De mult pare viața doar un decor în schimbare,
Clarvăzător cu propria-mi soartă,
Mă văd crucificat ca evreul Iisus,
ținta e falsă, rutina și ura sunt numai surori,
unde-i rubinul iubirii de-aproapele tău,
frate Cain?
Chiar și baloanele mari de săpun râd în aer,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zoologie, poezii despre viziune, poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre sânge, poezii despre schimbare, poezii despre râs sau poezii despre păduri
Doliul
Eu port un doliu-n suflet, cât o mare
Cât un ocean, sau șapte... nu mai știu
Simt doar un dor imens să vă tot scriu
Și v-aș aduce scrierile-n zare...
De doliul meu îi pasă numai Celui
Ce m-a zidit, cândva, boț din pământ
Pe El îl port în inimă și-n gând
Și într-o zi, voi duce toate Lui...
În doliul meu sunt amintiri nescrise
Cu doi părinți, patru bunici plecați...
Opt străbunici sub glie șed uitați
Cândva, or învia din manuscrise...
De doliu... dor... și dragoste... durere...
Din apă și pământ, sânge și aer
Înveșmântați cu firul tors din caier
Stau toți strămoșii noștri, în tăcere...
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 20 Decembrie 2021 (20 decembrie 2021), traducere de Conceatu Petrică
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre doliu, poezii despre înălțime, poezii despre tăcere, poezii despre tragedie, poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre ocean
Când se duceau amândouă fetele în sat la șezătoare seara, fata moșneagului nu se încurca, ci torcea câte-un ciur plin de fuse; iar fata babei îndruga și ea cu mare ce câte-un fus; și apoi, când veneau amândouă fetele acasă noaptea târziu, fata babei sărea iute peste pârlaz și zicea fetei moșneagului să-i dea ciurul cu fusele, ca să-l ție până va sări și ea. Atunci fata babei, vicleană cum era, lua ciurul și fuga în casă la babă și la moșneag, spunând că ea a tors acele fuse. În zadar fata moșneagului spunea în urmă că acela este lucrul mâinilor sale; căci îndată o apucau de obraz baba și cu fiică-sa și trebuia numaidecât să rămâie pe-a lor. Când veneau duminica și sărbătorile, fata babei era împopoțată și netezită pe cap, de parc-o linseseră vițeii. Nu era joc, nu era clacă în sat la care să nu se ducă fata babei, iar fata moșneagului era oprită cu asprime de la toate aceste. Ș-apoi, când venea moșneagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umblă melița; că fata lui nu ascultă, că-i ușernică, că-i leneșă, că-i soi rău... că-i laie, că-i bălaie; și că s-o alunge de la casă; s-o trimită la slujbă unde știe, că nu-i de chip s-o mai ție; pentru că poate să înnărăvească și pe fata ei.
Ion Creangă în Fata babei și fata moșneagului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sărbători, citate despre seară, citate despre sat, citate despre păr blond, citate despre noapte, citate despre mâini, citate despre lene, citate despre jocuri sau citate despre gură
Ce dibaci, Doamne!
Cum să-i spun ochiului mic, ce a dat peste orbită,
Cu ce har ai zămislit, Doamne, pân' și o omidă...
Ce ai scris în ADN-ul (dacă e!) de târâtoare,
Să mănânce și să doarmă cât e ziulica mare?
Târâitul pe genunchi peste frunza devorată
E un obicei primit de la mamă, de la tată?
Oare-n clipa de avânt, cățărată pe-o cicoare,
Nu aspiră-nfrigurată, albă, aripă, să zboare?
Ce-a luat de la strămoși, cu ce-au uns a ei pleoapă,
Că de baștina-nverzită nu se rupe nici de-o șchioapă,
Poartă-n ea respectul mâinii, ce o trece în mătase
Sau a celei ce-i mângâie pânza pe care o coase?
Cu ce drag își face cruce către frunza ce-o-ntărește
Și fântânii cum se-nchină, când de sete-o măgulește?
Brr! Aș vrea s-o țin pe palmă fără coconul de fire,
Să-i privesc în ochi minuscul, să-nvăț oarbă dăruire...
Muză, câtă fericire, micului ștrengar splendoare,
Cu omida drăgălașă ce i-a-mplut ochi cu mirare!
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre respect, poezii despre mâini, poezii despre moarte, poezii despre mamă sau poezii despre gânduri
Și, tot mai triști, castanii...
Ci, tot miroase-a ploaie - dar ploaia e departe,
În târg, se zbate-un clopot, vestind o nouă moarte...
Au înflorit castanii dar trist și abătut
Și peste ei, tristețea, ca fumul, a căzut.
Castani-aceștia tandri și atât de maiestoși,
Azi, nu-mi mai spun nimica, deși-au rămas frumoși;
Sub floarea lor ciudată de candelabru întors
Cândva, în copilărie, cuminți visări am tors...
E-o primăvară tristă, ce doar arar zâmbește
Și simți nesiguranța în aer cum plutește...
O pasăre buimacă s-a năpustit în geam,
Zvârlită-n vânt sălbatic, de-un frânt, dar verde ram.
La fel, se zvârl speranțe, din suflete vioaie
Ce repede se frâng de nu pot să se-ndoaie
Sub buimăceala lumii, sub rătăcirea ei,
Ce tot mai greu apasă - cu dezinvolt temei.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre zâmbet, poezii despre ploaie sau poezii despre verde
Degetul roșu dinafara timpului
îmi vreau ochii înapoi
toate ființele și lucrurile s-au întrecut să liciteze pentru ei
din vremurile șotronului cu îngeri
și-al pisicii meșteră în tors basme în poala bunicii
pământul a făcut electroșocuri cu padele de verde viselor
pentru a merge drept frământ deșerturi cu arome de zboruri
în coca prezentului
mi-este foame de mine și privesc uluită cum mă scurg în atingeri
pretutindeni
nimeni nu-mi numără martirii din oase
trecătorii
și hoții de anotimpuri
corp de sticlă adună văzduhurile ca rugăciuni de păsări
în praful unui sărut caut stele
închid marea în lampa lui Aladin să nu te pierd iubite
alunecă greu realul pe gâtul uscat
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre șotron, poezii despre sărut sau poezii despre stele
Imaginile în care mă caut...
mama
s-a dus să adune câteva ierburi
să le așeze în mănunchi
sub grindă
să poarte de belșug și de noroc...
nu mai are cum să ajungă la cină
de va veni târziu
pe întuneric
îmi va pune mâna în poală
și-mi va sprijini somnul
până dimineață
când liniștea spartă
de întâiul cântat al cocoșului
îi va reconstitui chipul
o lumină va țâșni din
răsăritul târziu
separându-i chipul de umbră
și va pleca cu Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imagine, poezii despre seară sau poezii despre sat