tina

Umblaţi în neprihănire

Să nu vă vorbiţi de rău
De azi unii dar pe alţii
Ci ascultaţi de Dumnezeu
Să-i fiţi robi doar Lui mereu
Cetăţeni ai sfintei naţii

Să nu fiţi gata de ceartă
ci-n sfinţenie trăiţi
fiţi cu inima curată
ascultând de Sfântul Tată
voi copiii Lui să fiţi

De aceea cumpătaţi
Să trăiţi viaţa sfântă
De aici toţi surori şi fraţi
Căci voi toţi aţi fost chemaţi
Să intraţi în cer la nuntă

Fiţi de azi plini de blândeţe
Blânzi fiind şi ascultători

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amăgiri

Spre mine mă deschid ca o floare.
Mă ninge solemn cu amăgiri albastre.
Paşii de tină i-am afundat în lumină,
I-am ars cu un gând fugar.
Dimineţile mele se deschid în mii de petale
Şi cad, cad, peste mine, zăpezi nesfârşite, nelămurite.
Şi ce dacă geana zării s-a încruntat îmbufnată?
Pe marginea sufletului i-am dat loc de popas
Unei păsări albastre.

poezie de Magdalena Hărăbor din revista "Arcade", nr. 3 (septembrie 2015)
Adăugat de Magdalena Hărăbor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă durdulie

Durdulie toamnă!
Hoţii de cai au împletit coşuri din copite
în care femeile să ducă ştergarele
la tăiat.
Mi-am pus candele în ochi
să îmi ţină de iarnă.
Printre prune afumate îţi dau zâmbetul
de-o parte
să-ţi văd peştera cum cască
un liliachiu căscat
când cu ochii
toropiţi de fructe
pari o durdulie toamnă...
Doamnă!
Caii hoţi mi te-ai furat!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rod al Marii Îndurări

Sunt un nor de stări profunde
Cernând raze de lumină
Într-o noapte cristalină
Care taine mari ascunde
Despre Zorii ce-au să vină

Şi cât picură secunde
Înnoind templul de tină,
În divin să se afunde
Tot răstimpul, să devină,
Viu când "trâmbiţa " se-aude.

Şi din nor de stări şi stări,
Abur risipit în ceaţă,
Adunat din depărtări,
Voi fi-n "Zori" de "Dimineaţă"
Rod al Marii Îndurări.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Calin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipostază...

lumină plumburie la fereşti
înfăşurată-n văl adânc de ceaţă
esenţei tale triste şi lumeşti
şopteşte buna, bună dimineaţă

chiar dacă soarele e hăt sub orizont
chiar dacă va porni să viscolească
chiar dacă nu- o să se ţină cont
că mai exişti şi ipostaza ta-i lumească

iar dacă nu- va viscoli mereu
cu linişte şi zări învolburate
tăcut, concomitent, instantaneu
abrupte, inocente, disperate...

poezie de Iurie Osoianu (17 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tic-tac

Dac-aş prinde timpul la o cotitură,
I-aş da două palme şi un pumn în gură,
I-aş da o bătaie să mă ţină minte,
Să-l pot da în urmă, când e înainte,

Să-şi îndrepte pasul când şade pe loc,
Să îmi fie ceasul vieţii cu noroc,
Să nu treacă nicio clipă fără sens,
Fericirea toată s-o trăiesc intens...

Dar nu bat eu timpul, ci mă bate el,
Tic-tac, ziua toată, şi noaptea la fel.

poezie de Marius Robu (22 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi, cei educaţi

Cutii goale de conserve..
Bat în tepuşele de gard
Ulcica pare un bastard
Printre minţile trândave!

Lăuze de la academii
Ce-mi importă sodomii
Pe iile călcate-n slină
Uitând Mioriţa-n tină...

Ucigându-ne datina
Străbună-mi şi cetina...
Pentru un pumn de arginţi
Scrişi-n toacă, blestemaţi!

De cei în urmă lăsaţi
Fără rădăcini-n opinci
Colinde pentru bunici
Voi... cei, cei mai educaţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori calde de lumină

Picură din bolta clară
Un veşmânt cu flori de stele
Noi păşind iarăşi prin gară
Ne apropiem de ele

Şi în jocuri de lumină
Privirea ne-o îmbrăcăm
Aşteptând pe masa-I lină
Surâsul să le furăm

Stelele vin să ne arze
Cu zâmbetle-ntr-o ploaie
Şi pe-a-nchipuirii raze
Să ne ţină în şuvoaie

De flori calde de lumină
Ca pe palma-ntinsă-a nopţii
S-adormim fără de vină
Urmărind întinsul bolţii

poezie de Ioan Daniel Bălan (23 martie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristă ţară

Azi bate tristeţea la uşă,
În cer se aude un psalm,
Vin morţii s-aducă cenuşă
Şi suflete arse-n napalm.

Ei nu ştiu să aibă vreo vină
Şi încâ aşteptă răspuns,
Căci nu au odihnă în tină,
Nu ştiu cum moartea i-a ajuns.

Se-ntoarce la locul de crimă,
Flori albe aducând rânjind,
Călăul cu ochi de jivină,
De ipocrizie sticlind.

Tu bate-i Doamne pe nemernici,
În veci la cap fără mohor,
Funeste neamuri de netrebnici,
Ce au trădat acest popor!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lidia Puckett

Cu o zi înainte ca justiţia din Curl Trenary
Să emită sentinţa prin judecătorul Arnett
Pentru furtul porcilor,
Knowlt Hoheimer a fugit la război.
Dar nu acesta a fost motivul pentru care a devenit soldat.
Mă prinsese cu Lucius Atherton.
Ne-am certat şi i-am spus
Să nu-mi mai ţină calea niciodată.
Apoi, el a furat porcii şi a plecat la război –
În spatele fiecărui soldat se află o femeie.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!