Epigrame despre sunt vagabondul vietii mele, pagina 9

Sunt puţini ce sunt dulăi,
Câini de rasă, mari şi răi,
Însă – nu vă spun palavre,
Cei mai mulţi sunt... nişte javre!

Au fost scrise 2 comentarii. Referitor la sunt vagabondul vietii mele, George Budoi [autorul] a spus:

Politicienii sunt ca şi câinii (variantă) Sunt puţini ce sunt dulăi, Tari în gură, mari şi răi, Dar – spuneau [...] | Citeşte tot comentariul

Nevestica tot spunea
Că e jumătatea mea!
De aceea nu-nţeleg,
De ce-mi ia salariu-ntreg?!

Doctore, ţi-asigur partea!
Jur pe soare şi pe stele!
Luptă-te, te rog, cu Moartea…
Nu cu cecurile mele!

- Hai! Ridică-le, că-s grele!
Zise moşul cam distrat...
Nu pe-a tale, pe-ale mele,
Să mă pot urca în pat!

Cu soaţa am avut belele:
- Hai, sus picioarele!-am strigat.
Nu ale tale, ale mele,
Că nu mă pot urca în pat!

Soţiei mele astăzi vin
Şi-i dau cu toată importanţa:
Un ruj nebănuit de fin...
Rămas pe buze de la Tanţa.

Cu bucurie-am constatat,
Urmare-a criticilor mele,
Că gropile s-au astupat
Cu cei ce au căzut în ele!

Vânzătoarea de ciuperci,
Mândră-n toate cele,
Mă-ntrebă: "Nu vrei să-ncerci?"
"Nu, le am pe ale mele!"

Pe mâini ne-am tot dezinfectat
Să nu ne ia cu izoleta,
C-a dispărut de-atât spălat
Soţiei mele... verigheta.

Sunt oameni care sunt doar răi,
Iar unii sunt doar nătărăi,
Dar, din păcate, ce ruşine,
Sunt mulţi şi proşti, şi răi, ca tine!

<< < Pagina 9 >

sunt vagabondul vietii mele