splendoare

Motivaţie

Spre patrafir nu simt chemare
Deşi mă-nchin la cele sfinte
Şi e convinsă a mea minte
De a religiei splendoare
E de mirare, prin urmare
Să fiu în sânu-acestei ginte
Şi totuşi, îmi găsesc cuvinte
Să vă răspund la întrebare:
Aş vrea să am odată girul
Să port pe mine patrafirul
Să-i simt obrazul ca smântâna
Şi gura-i neasemuită
Căci aş dori să-mi pupe mâna,
Duduia cea închipuită!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezire

priveşti dimineaţa cum tremură
într-un bob de rouă adormit
o păpădie smulsă din inima câmpului
îmi sărută febril pleoapa încă străpunsă
de rădăcinile orfice
şi totul trece ca într-o splendoare crudă a zborului
prevestind topirea păsărilor cu aripi de sare
în gândul ierbii aştept închegat
lumina laxativă
să se dezlănţuie
tăindu-mi somnul rotund
în două particule de trezire

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna la bunici...

Toamnă blândă şi bogată
Eşti aşa de minunată
Când te întâlnesc aici,
În livadă la bunici!

Ce mireasmă... ce splendoare...
Câte fructe... ce culoare...
Mă îmbii cu bogăţii
Ce-s pe placul inimii!

Merele zâmbesc voioase
Lângă perele gustoase
Iar gutuile semeţe
De pe ramuri dau bineţe!

Parcă-ar fi un colţ de rai
Ce te-ndeamnă să mai stai....
Plin de dor... plin de iubire
Să te-nchini cu mulţumire!

poezie de Maria Luca (12 octombrie 2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt capodopere absolute care ne trezesc o emoţie intensă: Recviemul lui Mozart, Odiseea lui Homer, Capela Sixtină, Regele Lear. Este nevoie, poate, de o ucenicie îndelungată pentru a percepe întreaga lor splendoare, dar recompensa e frumuseţea ultimă. Şi mai e ceva: ele ne oferă o nouă perspectivă asupra lumii. Giuvaerul lui Einstein, teoria relativităţii generale, e o asemenea capodoperă.

Carlo Rovelli în Şapte scurte lecţii de fizică
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea-i dusă, s-a pierdut în zare;
O singura cale urmăresc sub soare
Gândurile mele, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Rândunica-n volte ca un nor dispare;
O, pasăre ferice,-n albastra depărtare,
Ca şi tine, vreau să zbor dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt inimi calde şi-oraşe pline de splendoare;
Eu nu-s acasă-aici, aici nu am stare;
Inima-mi plecată-i dincolo de mare.

poezie celebră de Thomas Love Peacock, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire totală

Când eşti burlac, visezi o floare
Şi-n ea, femeia devotată,
Ce te iubeşte dedicată
Şi niciun interes nu are
Gigel găsise o splendoare,
Şi-o îndrăgise de îndată,
Deşi ca văduvă, nu-i fată,
Dar asta nu-l frământă tare
Când o zărise prima dată,
Cu ochi de-azur, cu şolduri mici,
Ca o gazelă minunată,
El o dori, precum un pici
Iar ea, se oferise toată,
Cu plozi, părinţi şi cu bunici...

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti ultimul romantic

Eşti ultimul romantic
Acoperit de frunze,
Eşti ultima iubire
Ce inima o plânge
Aduceţi patu-ncoace
E noul început,
Mătăsuri să-l îmbrace
Cu trandafiri cusut.
Sunt ultlima ce caută
Să te cuprind în braţe,
În ierni Siberienne
Când ploile sunt calde.
Doar vântul să te umple
De-aromă şi splendoare.
Eşti ultimul romantic
Ce dragoste nu are.

poezie de Miriam Nadia Dăbău din Prin singurătatea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea

Uimit dintotdeauna de-a Cerului splendoare,
Nu mi-am tocit genunchii în faţă la altare,
Nici nu mă duc la moaşte să fac vreo rugăciune,
Să rog de sănătate cu-adâncă plecăciune.

Mă rog doar când sunt singur, la Cel Atotputernic,
Nu sunt un sfânt în viaţă, dar nu-s nici un nemernic,
Iar Ziditorul lumii o ştie negreşit
De sunt curat la suflet, sau sunt un ipocrit.

poezie de George Budoi din Catrenele imaginare ale lui Omar Khayyam (6 iunie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a înmugurit un gând

Din împletite rugi înălţătoare
Şi din noianul viselor, plăpând,
În minte mi-a înmugurit un gând,
Ce-a tresărit în nuda lui splendoare.

Ca-n chinurile facerii-n sudoare,
A străbătut pieptiş un anotimp
Şi înfruntând urgia în răstimp,
Înmuguritul gând ajunse floare.

Tot asaltând a timpului coroană,
Spirala vieţii, atingând zenitul,
Cu-a ei cântare-nfrânse infinitul
Şi se-aruncă în braţe de nirvană.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeul verii era în cea mai mare splendoare şi putere; aşa de copleşitor, încât, la amiază, plantele şi animalele păreau fulgerate; nu erau însă decât pline de un prisos de energie.
La o margine de mirişte de orz, subt un colnic, Lupu Mavrocosti văzu un pâlc de oi grămădite cu lâna una în alta, roată şi cu capetele aplecate la mijloc, caşicum ar fi ascultat freamătul cuptoarelor din mijlocul pământului. Stăteau neclintite subt soarele de Iulie şi primeau la boturi răsufletul ierburilor.

Mihail Sadoveanu în Nopţile de Sânziene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!