somnul ratiunii naste monstrii

Mai spune-mi...

Mai spune-mi de tine, iubito!
Cu şoapta divină a Lunii,
Ce mângăie tristă alunii
Şi somnul mi-l curmă, dorito...

Mai spune-mi de vara ce trece,
De tristele toamnei căderi,
De doruri şi vise, ce speri...
Şi scoate-mă din noaptea cea rece!

De fluturi pierduţi în crepuscul,
De-argintul ce-n undă sclipeşte,
De cine acum te iubeşte,
De dorul de mine... Minuscul.

Vânturând amintiri pe-nserat
Trec gânduri risipite-n pustiu,
Şi somnul mi-e greu şi-i târziu...
Mai spune-mi că nu mai uitat!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Azi noapte am visat că te iubesc
În somnul meu profund şi nelumesc
Erai chiar lânga pat, foarte aproape
Ca prada unui fulger printre pleoape,
În nepăsarea liniştii cereşti
Nici nu ştiam prea bine cine eşti
Îţi mai văzusem chipul undeva
Şi ochiul tău prelung ca lacrima,
Si mirosul de floare l-am simţit
Înfipt în carnea mea ca un cuţit.
Azi noapte am visat că te iubesc
Şi-am plâns în somnul meu nepământesc.

poezie de Mircea Micu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea lui Eminescu

Ciudată noapte simt că o să fie
şi-o să trăznească în dicţionar,
la noapte, în Moldova mijlocie,
se naşte Eminescul nostru iar.

A fost sortit să vină-n cea mai dulce
şi-n cea mai sfâşiată dintre ţări,
pleca-vor toţi ai zilei să se culce
şi-l vor primi strămoşii lui călări.

Aşa firesc se-ntâmplă nefirescul,
pământul nostru suferă adânc,
la Ipoteşti se naşte Eminescu
şi-n toată România mame plâng.

La noapte, dintr-un pântec şi o slovă,
se naşte steaua celor ce-au tăcut,
îngenunchez, în faţa ta, Moldovă,
şi mâna mult lovită ţi-o sărut.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu (15 ianuarie 1982)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul meu de ape

Împotrivit cu somnul în subţiori de crin,
Mă-ntunecă de-o vreme galopul prin oglindă;
Visez mărunt pe pleoape ninsoarea şi mă-nchin,
În clocot alb de suflet, orbirea să-mi cuprindă.

Zvâcnesc în mine-ngheţul albastru şi duios
La ceas târziu de sete, cu tâmpla peste tâmplă,
Şi-n cel din urmă cântec ce-mi vine pân’ la os,
Mă răsucesc din lutul ce palid mi se-ntâmplă.

Nu-i moarte să mă piardă prin zboru-i de pământ,
Nici aripă să doară, când frigul mi se stinge;
Atât de plin mă strigă cuvântul din cuvânt,
Şi-atât de nesupusă prin umăr mă voi frânge.

A dezertat amurgul din cheagul lui rotund
De flacără şi piatră, în somnul meu de ape;
Mi-e crud şi aspru mersul în care mă scufund,
Şi-n liniştea-i cuminte mă mint tot mai aproape.

poezie de Alina Emandi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul iubirii

Somnul iubirii - zămisleşte
îngeri - îngeri dosnici
... îngeri corciţi
ai unui tărîm - prezis
sau dedus
din sensul cuvintelor
... din indiviza lor
lămurire - în oglindă

... aceeaşi oglindă
o pui - în dreptul ochilor
ca să constaţi
absenţa prezentă
... sau
cum anume - separă
a ei supra-faţă
eul - de această
realitate

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea...

Învăluit în necunoaştere
orbit de tot ce-i străin
raţiunii,
m-am trezit secerat
de iubire...

Iubirea...
cea mai amuzantă glumă
spusă vreodată
singurătăţii...

poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte albă

în izolare albă
marmurei îi place somnul
faţă încremenită
adună tot albul zăpezii
dar ce multe întristări aduce
această respirare isprăvită în
oftatul prelung
odihnindu-se pe cerul sticlos
pe când ochi deschişi gustă tăcerea

cât de aproape stăm de
stele reci din vremi ce-au trecut

cu ecouri calde
în somnul lor tulburat statuile
gânduri răzleţe învie
ninge şi sună a linişte albă
în această oră a cetăţii când
totul pare curat

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunile din urmă

Septembrie

Interioritatea existenţei: din 1 se
naşte 2, din 2 se naşte 3, din
3 se nasc toate lucrurile!
Or fi având oare toamna dreptăţii?

Octombrie

Trebuie să renunţi la Dumnezeul din exteriorul
tău, pentru Dumnezeul din interiorul tău.

Sigur că nu vă intetresează liricul,... soma,

melancolia, beţia!

Scorţoşi ai sufletului! Măreţia!

De ce am ajuns aici? Ce este barocul?

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Golea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tăcere nu există...

În tăcere nu există minciună
În tăcere nu există blestem
Vorbele n-au gust de mătrăgună
Sunt spaţii-ntre versuri de poem.

În tăcere nu există viclenie
În tăcere nu există adulter
Te eliberezi de orice nebunie
Te dezbraci pân' şi de caracter.

În tăcere nu există lacrimi
În tăcere nu există nici dor
Nu-s închise după gratii patimi
Eşti al destinului tău autor.

În tăcere nu există teatru
În tăcere nu există cuvânt
Monştrii nu te sfâşie-n patru
Puncte cardinale de mormânt.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăpătura de pământ

Pe o crăpătură de pământ
Se-mbrăţişează viaţa cu moartea,
Fiecare îşi vrea cu duritate partea,
Dându-şi onorabil ultimul cuvânt.

Cei de deasupra ascultă privighetori,
Cei răsturnaţi au sângele-nfundat
Într-un borangic negru, colorat,
Înmuiat în steagul care dă fiori.

În adânc monştrii aşteaptă cuminţi
Să umple cu tăciuni crăpătura
Când suflete tinere se dau dea dura
Peste osul plecaţilor părinţi.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!