Toate rezultatele despre secat, pagina 9
Iaca-i toamnă
Tu nu vezi că număr din doi în doi un singur
Dumnezeu? Te salut iubită toamnă!
Bărcile se căsătoresc pe lacul secat.
Copacii la nudiști au plecat!
Tu nu vezi cum număr frunze
eu
nimic înspre nimic
cum învață foișorul să stea liber
venetic...
peste pași mergând trăire?
Te salut iubită toamnă!
Chiar de-n doi în doi te număr
tu tot singură te vrei
doar o frunză numărată
ce foșnește pe alei
Dumnezeu uscând pe umăr
printre umbre ce-au căzut
număr frunzele și iată
toamnă...
pot să te salut!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritualul 89... al legendei
El venea de mult de tot,
Dintr-o lume echivocă,
Mistic, ca un sacerdot
Și-mbrăcat în piei de focă...
Și purta lumină-n mâini
Și avea zăpadă-n gene,
Însoțit fiind de câini
Și de mrene indigene...
Ea, la rândul ei, venea
Dintr-o țară cu balaur,
Îmbrăcată-n fulgi de nea
Și cu aripi mari, de aur...
Și pășea mult mai ușor
Decât, poate, o părere,
Într-un fel de zbor sonor,
Peste spaimă și durere.
[...] Citește tot
poezie clasică de George Țărnea din Ritualuri de împerechere (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valurile vieții
Ai bătut la poarta sufletului meu,
Ți-am deschis, nici n-a fost încuiată,
Mi-ai turnat în pieptu-mi aripe de zmeu
Și-ai pansat inima -mi junghiată.
Ne-am rotit în micul nostru univers,
Am gustat din bunurile vieții,
Albe clipe, vise stau pitite-n vers
Sau ascunse-n drumurile ceții.
Stăm alături încă și privim în gol:
Soare, nori, pământ, oceane, gânduri,
În etern se leagănă oniric stol,
"Înșirându-se" în rânduri, rânduri...
Valurile vieții-s pulbere în vânt,
Au secat izvoarele de vise,
Gânduri și dorințe nu mai iau avânt,
Zăbrelite-s ușile închise.
poezie de Tatian Miuță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciulini
... ciulini, atât de mulți ciulini
se pretind floare, țepi în flori
pe câmpul glod, prin prunduri cu arini
uscați, că apele au secat culori,
s-au dus pe alte albii, seci
odată, ce-s acum râvnite,
cum pașii când le dai poteci
și bănci la trupuri ostenite...
nu doar să înțepi, sânge să curgă,
să poți, vampir, doar tu să "mânci"
până și țarna, ziua amurgă,
cât a rămas, cum câmp în stânci
și să nu dai nici strop, ascuns
de atât arid, avid de avere,
doar tu să sorbi în de neajuns,
până ce cu-alți ciulini vei piere...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem secat
Seceta ucide zice poetul
seceta nu-i bună la rană
murim încetul cu încetul
în poezia contemporană
Seceta nu-i bună la rană
seceta nu-i bună la nimic
un înger a rămas în pană
în poem la cer îl ridic
Seceta nu-i bună de nimic
murim încetul cu încetul
cu destinul negru în plic
seceta ucide scrie poetul
Seceta nu-i bună la rană
seceta-i condiția umană
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (21 martie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Cerul tău albastru
Un râu de lacrimi am vărsat
De fericire si de tristețe
Lumina ochii mi s-a secat
Tu-mi dai a visului acuratețe
O pânză albă ochii mei
Iubirea e ce mă nconjoară
Gândul am străjer pentru ei
Căldura Luceafărului în seară
Am apucat ca să te chem
Luceafărule printr un gând
Și inima mi s-a făcut un ghem
Am simțit prezența ta venind
În gândul meu rămâi te chem
Un bulgar al aștrilor arzători
Cerul este tatăl tău suprem
Veșnic iubitor printre muritori
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepăsarea
Mă curtează nepăsarea, să îmi spună tot ce știe:
"Hai să te-nvăț cum se face să rămâi aparent vie!
Alfabetul meu e simplu, îl deprinzi într-un minut,
dacă scoți din tine firea și exiști ca vas de lut,
având grijă să îl păstrezi gol, secat de conținut,
strecurându-te prin lume, adunând doar timp pierdut.
Treci ușor prin cartea vieții și dai foaie după foaie,
și trăiești făr-apăsare, mărind turma cu o oaie.
Supărări n-ai să cunoști și pe nimeni n-ai să superi
când te bălăcești, senin, în băltoace fără nuferi.
Vis ferice de iubire va fi-ntreagă viața ta!
-Doamne, sun-atât de bine! Vreau și eu trăi așa!"
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu cheltuiești bani cu florile la cununia fiicei tale, spuse fata bătrână. Îți dăruiesc glastra pe care-o vezi în fereastră. Tulpina e încărcată de flori. E din răsadul pe care mi l-ai dat în ziua când m-am logodit. Peste un an, pe vremea aceea, urma să-mi fac din florile lui cununa de mireasă. Dar această clipă nu s-a mai ivit. Ochii care aveau să mă călăuzească în largul vieții mi-au secat de plâns și s-au stins pentru totdeauna. Logodnicul meu se odihnește în fundul apelor. Floarea a crescut și eu am îmbătrânit. Dar răsadul pe care mi l-ai dăruit atunci tot mai poate fi bun la ceva. Din florile lui vom împleti cununa care va împodobi fruntea copilei tale.
Hans Christian Andersen în Povestea unui gât de sticlă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba daneză.
Cartea "Classic Fairy Tales by Hans Christian Andersen" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la 
Nu vin
La ultima petrecere, poete!
Mi-e chipul pe jumate îmbrăcat,
Iar muzica din mine a secat,
De neumblat, picioarele-mi sunt bete!
Mi-e teamă de o spaimă repetată,
Seamană cu rugăciunea sfântă
Când heruvimi te nalță și te cântă
În drumul către zarea luminată!
E nebunesc! Aș vrea să-ți cer, poete,
Să faci întoarsă calea spre 'napoi,
Să oprești dangătul ce bate-n noi
Ca ticăitul de ceas din perete!
Nu vin la ultima ta sărbătoare,
Trimit vraja pădurii mele-n dar,
Să-ți fie-alean când vei umbla hoinar,
Trimit și nard, din locul un' se moare!
[...] Citește tot
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei ce plâng
Nu mai am lacrimi, mamă, să te plâng
am fost secat de spaima dinainte
când presimțeam în mine cum se frâng
secundele cu gust de oseminte
Când mă înfricoșa și gândul chiar
că te voi pierde într-o zi amară
când adormeam pe evangheliar
visând să mai trăiești până la vară
Atunci plângeam, eram într-un extaz
al disperării pentru ce-o să vină
înlănțuit pe stânci din Caucaz
mă sfârtecau mari vulturi de lumină
Acum e pace pe pământ și-n cer
ce-a fost să fie s-a-ntâmplat odată
iar trupul meu cu lacăte de fier
are fântâna plânsului secată
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!