schimb

Catre tine...

Ramurile-mi plec, ca un păr uscat de vise
Udă-mă tu, copile

Visele-mi înalţ, legată la picioare
Arată-mi pe cer norişorul tău norocos
De zăpadă

N-am nimic în schimb
Anii grei se târăsc
Să-mi sape mormântul
Să-mi iei cu tine
Zâmbetul de pe buze
Când 'oi muri…

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inter Pocula

Vivat! Ura! Gălăgia
Secolelor viitoare
Nu va fi aşa de mare
Hai noroc! Trăiască via!

Spriţangii mei la toartă,
Sângele devine vin
Cupa plină v-o închin,
Cât o fi nota de plată?

Trece ameţeala-n gloate
Ţii cu Bachus pân'la moarte
Ne-a creat, grăbit, Divinul

Şi văzând exagerarea
Compensează disperarea
Dându-ne-n schimb vinul!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihail Codreanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma gandesc

Ma gandesc sa facem schimb de inimi, vrei?
Macar, o zi si-o noapte! Ce zici, vrei?
Sa nu-mi spui ca ai vrea doi irisi, plini
de sarea lacrimilor, zi de zi! Ia-i!
Ah, suflete ce mi-ai dat inima la caini!
Mi-e inima cimpoi ce-mi canta jale,
Si ochii mei, sunt ciuturi pline doar de lacrimi,
Si nu-mi gasesc lumina sa ma poarte,
In locuri linistite, pazite doar de ingeri.
Privesc la cerul ce-mi apasa pleoape,
Cu norii blanzi, si pasari calatoare,
Si-n durerata las un vant s-atinga,
Trupul meu bolnav, de-atata suferinta.
Ma gandesc ca poate-ai vrea, un dor! Ia-l!
Nu are termen, de valabilitate!
Se poate consuma in orice stare!
Asocierea, e permisa!
Combinatiile sunt numeroase!
In zori de zi la o cafea!
Cu zahar din belsug, si vreme rea,

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (4 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fapt

O, Doamne-o viaţă Te-am

Rugat şi tot rugat

Să-mi dai ce nu-mi doream

De fapt, cu-adevărart.

În schimb, n-am îndrăznit,

Şi nici n-am insistat,

Să-mi dai ce mi-am dorit,

De fapt, cu-adevărat.

poezie de Marius Robu (4 noiembrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemera imperfectă

Vuiet grozav afară!
Natura,
perfecţiunea-şi
reinventează!
Şi pentru asta,
e nevoie de...
răbdare şi câteva...
mai multe secunde.
Merită aşteptarea.

Noi,
de dincolo de vuiet,
simţim fiorul rece,
şi ne dorim...
să facem schimb cu ea:
ea - efemera imperfectă,
noi - oamenii perfecţi eterni.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt Zâna Bună (Mariei la primul ei carnaval)

Eu sunt Zâna Bună,
Port pe cap cunună,
Pot să schimb în bine,
De vreau, pe oricine.

Pe-un copil fricos
Îl fac curajos,
Pe o rândunea
O transform în stea.

Dintr-un băţ banal
Fac un papagal,
Să vină pe-un cal
Chiar la Carnaval!...

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza (iunie 2013)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fost ce nu aţi fost

Nu o să mai fiu ce am fost să fi fost
Pierzându-mi lacrima de tuş făr rost
Totul are-n răni ascunse crud cost
De-as fi ce şi voiţi să vă fi fost

Pentru ce să mă schimb în acest anost
Ce ucide fila într-un petmafrost
Să vă fiu un fost ce voi nu aţi fost
Dorintă turmei de fi fără vreun rost

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se întâmplă

Mai singur decât un pusnic din munţi.
El se are pe sine ca pe un fruct tare,
în schimb tu eşti gol, un gol anecoid,
ocupi un spaţiu şi un timp care nu sunt ale tale.
Zilele trec în şirag, ca nişte vagoane,
nu duc la un capăt, nu opresc la un sens.
Orbecăi prin ele tot mai lipsit de putere,
azi şi mâine, ieri şi niciodată se întâmplă fără tine.

poezie de Ramona Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floareburgeri (4)

Baudelaire şi-a deschis
o tonetă de hamburgeri
în San Farancisco,
numai că el punea flori
între feliile de pâine.
Cică oamenii ar fi intrat
şi ar fi spus " Daţi-mi un
hamburger cu multă
ceapă în el."
Baudelaire, în schimb,
le-ar fi dat un floareburger,
iar oamenii:
"Ce fel de tonetă
de hamburgeri
o mai fi şi asta?"

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

joc de oglinzi cu «şi-uri»

Timpul, ba chiar şi spaţiul sunt sarcini, apasă
umerii şi nu mai pot
lăsa jos şi lua de două ori…
Departe şi Aproape totuna-i, Acum şi Atunci
sunt confuze, nu le pricep graniţele precise
sensul libertăţii îmi este strict direcţionat
pe vectori pe care-i ştiam ai dorului, ai neputinţelor
Nu pot înţelege de ce «om chinuieşte om»
în ideea de just, măsurându-mi gesturile
cu metrul alb, diluat… şi crud – ori
înseamnă că s-au născocit anume oglinzi care
să deformeze?!… Mie îmi dai pe aceea care mă arată şi mai slab
şi funcţionează pe bază de fişă…
iar tu ai o oglindă care te arată enorm şi nu doar
ci şi bun şi drept şi incoruptibil, chiar dacă oglinda ta
se ouă aur în căuşul palmelor apucătoare… dă-mi
numai pentru o zi cămaşa ta asudată, la schimb
las pielea mea – ţie-ţi va fi lesne s-o deschei la nasturi
dă-mi-o fără butonii aceia din platină…!
Dă-mi ochelarii tăi numai o zi, să văd cu ei lumea

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!