rime incrucisata

Tot un catren pe rime date, premiat la un alt concurs organizat de Radio Bucureşti

Jean Marais c-un pumn doboară zece oameni simultan,
Ce erou! oftează-n şoaptă, transportate, două fete.
Cred şi eu, uşor îi vine lui, acolo, pe ecran.
Dar să-l văd luptând la coadă, ca s-ajungă la bilete.

epigramă de Sergiu Siharu din Epigrame şi epigramişti
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumneata

Tu, liniştea mea
Pierdută cândva
La margini de vis,
Zidită în scris,

În rime zurlii
Pe care le ştii,
Frânturi alergând
Cu lacrimi de gând.

Să-ţi spun "dumneata"
Ar fi un ceva
Plecat de pe loc
Şi fără noroc.

Uitări argintii
Sunt zorii pustii,
Ajunşi undeva,
Tu pari "dumneata".

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Poetul
este conjugarea
verbului "a cânta"
la trecut
prezent
şi viitor
este o reflecţie metaforică
venită din peştera sufletului
izvorul cuvintelor
decantate în rime
şi-n aşternuturi albe
pentru încântarea
inimilor devoratoare
de frumos.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rime pasagere

Eram la Teatru într-un autobuz gol,
În faţa mea erea un mut cu o mută şi eu chior;
Mutul la mută din mîini bîţîia,
Ochiul meu lacom în fund o căta;
Amîndoi pipăiam dini priviri muta domnişoară,
Aşai-i şi dragostea-şi mută şi chioară!

poezie de Mihai Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maxilarul

În fiecare dimineaţă când îmi privesc dinţii
mă gândesc că până seara
vor muşca un vers alb
şi plec aşa cu ei
nespălaţi de rime
râzând în burţile cuvintelor
şi
şi şi
şi şi şi
mă scrâşneşte măseaua aia de limbă
de-mi vine
de-a naibii tot maxilarul
să-l trimit singur pe stradă să se plimbe!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alexandru Radu

Al nostru secretar
La toate este bun...
E mereu foarte atent;
X şi Y la Cenaclu
Au primit sau nu revista...
Nimeni nu îl contrazice,
De o face – vedem lista...
Respectat de toţi – se ştie;
Umorist cu pălărie...

Rodnic e la epigrame,
Are har şi poante bune,
Dar şi rime potrivite...
Un secretar cu renume.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astenie

Clipitul minţii se zbate mânios
În prada mâhnirii nemeritate,
Strigătul lacrimii fiind furios
Absoarbe un strop din efemeritate.

Cântă pe vioara nervilor dezamăgiri
Cufundate într-un surâs încordat
Rime, versuri animate de trăiri
Atinse de-un praf opac, nemeritat.

poezie de Elena Creţan din Lumina vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume bună

-Văd în cartea ta, poete, gloată numai şi prostime...
N-ai găsit şi lume bună vrednică de-nalt şi rime?!
-Am găsit şi lume bună, despre ea atât se scrie!,
Dar văzut-ai... lume bună să-ţi inspire-o... poezie

epigramă de Goethe din Din epigramiştii lumii, mică antologie (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniare (Lui Girel Barbu)

Prinzi cireşele cu mâinile bătătorite,
Pe scara subrezită de la casa de lut,
Vezi mândrele ce duc cobiliţe pe cărări prăfuite
Mama culege o clipă de odihnă de pe războiul de ţesut.

Împăturind cele 4 colţuri de zare,
Ca o batistă o pui la buzunarul stâng
Opreşti sporovăiala cireşelor amare
Agăţându-le-n rime,
Oftând.

poezie de Maria Florea
Adăugat de Maria Florea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din larg

Eu urc spre culme... Mi-a rămas în urmă
Noroiul prins în putreda-i osândă,
Înfrigurata patimilor turmă,
Cu chiot lung de-ntrecere flămândă...

Eu urc... Acolo jos, în adâncime,
Aud viaţa ce-şi întinde hora;
E necurmatul cântec din vechime.
Îl ştiu... Mai bine n-o să-l ştie nime,
Căci am băut din cupa tuturora
Şi l-am plătit cu lacrimi şi cu rime...
...

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!