profunda

Sandviş cu iubire

Sub faldul nepăsării tale, mai prind o iarnă în infern
Şi mă cuprind istericale şi-aş vrea sub mine să te-aştern.
Şi ca un sandviş cum se vede, să ne mai punem şi muştar
Şi-o foaie de salată verde, un castravete şi mărar.

Dulceaţă, deşi ştiu că-ţi place, nu e nevoie să mai pun-
Tu ştii, că-n mine, miere zace, iar tu eşti (nici nu pot să spun):
Aşa un fel de ardei iute, sau praf de usturoi, piper,
Ce simţurile îmi ascute, când eşti sub mine prizonier.

Parcă lipseşte-un pic de ceapă şi-o răzătură de ghimbir,
Chiar dacă nările ne-nţeapă, sunt eu parfum de trandafir.
Şi peste noi, o maioneză, de-aceea fără adjuvanţi-
Ah, ce profundă antiteză şi cât suntem de contrastanţi!

Şi totuşi, noi, ce simfonie suntem aşa îmbrăţişaţi
Şi ce ciudată armonie e-ntre dulceaţă şi cârnaţi!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sandviş cu iubire

Sub faldul nepăsării tale, mai prind o iarnă în infern
Şi mă cuprind istericale, şi-aş vrea sub mine să te-aştern.
Şi ca un sandviş cum se vede, să ne mai punem şi muştar
Şi-o foaie de salată verde, un castravete şi mărar.

Dulceaţă, deşi ştiu că-ţi place, nu e nevoie să mai pun-
Tu ştii, că-n mine, miere zace, iar tu eşti (nici nu pot să spun):
Aşa un fel de ardei iute, sau praf de usturoi, piper,
Ce simţurile îmi ascute, când eşti sub mine prizonier.

Parcă lipseşte-un pic de ceapă şi-o răzătură de ghimbir,
Chiar dacă nările ne-nţeapă, sunt eu parfum de trandafir.
Şi peste noi, o maioneză, de-aceea fără adjuvanţi-
Ah, ce profundă antiteză şi cât suntem de contrastanţi!

Şi totuşi, noi, ce simfonie suntem aşa îmbrăţişaţi
Şi ce ciudată armonie e-ntre dulceaţă şi cârnaţi!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orson Welles

Orson Welles face publicitate pentru whisky
la televiziunea japoneză. E ciudat să-l vezi
aici, în Tokyo, la televizor, recomandând
japonezilor să cumpere whisky G & G Nikka.
Îl urmăresc de fiecare dată cu profundă fascinaţie.
Azi noapte am visat că regizam una din reclame.
Erau şase cai negri în film.
Caii erau poziţionaţi de-o aşa manieră
încât, când îi vedeau împreună cu Orson Welles,
oamenii ieşeau imediat din casele lor
şi cumpărau whisky G & G Nikka.
Nu era o reclamă uşor de filmat. Trebuia
să fie perfectă. A fost nevoie de multe duble.
Domnul Welles era foarte îngăduitor, vădind
un umor înţelegător.
"Vă rog, d-le Welles," parcă spuneam," veniţi
un pic mai aproape de cai."
El zâmbea şi se dădea mai aproape.
"Cum e acum?"
"E chiar bine, d-le Welles, perfect."

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura în tablou

În seara asta minunată, luna-mi zâmbeşte ireal
Desprinsă parcă din poveste, are un luciu de cristal
E o magie, e mister, e tot ce vrea să fie
E-o dragoste aşa profundă, că nu se poate scrie.

În dimineaţa asta vie, soarele se joacă-n răsărit
Desprins din basm adevărat, tu juri că este urmărit
De nori, de ploaie, de furtună, de-o rază aurie
De o iubire prea adâncă, plină de bucurie.

În visul meu de viaţă plin, din dulcea mea povară
La un tablou rupt chiar din rai gândul alene-mi zboară
Când zori cu noapte se-mpletesc, spre orizontul pur
Secunda din eternitate aş vrea naturii să i-o fur.

Şi să rămân cu ea în veci, în amintirea-mi vie
Splendoarea ei să pot s-o scriu numai în poezie
S-o pot păstra ca pe-o comoară, în taină şi în gând
Dacă mă-ntreabă cineva, eu să răspund: nu vând.

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o profundă nesimţire

printr-un impuls de iubire se nasc lumile
în toate dimeniunile asemenea
după fiecare rostire o nouă rostire
ca un perpetuum mobile pornit direct din haos
prin sine
prin şlefuiri succesive
fără niciun fel de frecare
ideale aş risca să spun
precum starea de dinaintea gândului
precum o anestezie din care se ridică mai întâi lumina

nesimţirea nu e stare de dinaintea simţirii
ci tocmai opusul acesteia
să-i spunem stare de poezie
atunci când fiecare cuvânt trece prin noi
ca o emisie de lumină urmată de o undă de şoc
şi ne simtim istoviţi
ca loviţi de o fericire ciudată
cumva soră cu partea aceea de somn fără vise
într-un anume fel asemănătoare cu moartea

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria gustului...

Am încercat astăzi bucuria gustului..
Cereale cu spice ascunse În ziua de ieri,
sub brazda profundă a unei tăceri,
să-mi dospească şi să-mi crească firesc,
iubiri ce pe câmp hoinăresc..
Seminţe de in albăstrii, culese tot ieri de prin vii,
cu gust de must şi amurguri târzii..
Sămânţa de floare de soare, cu uleiuri prelinse-n uitare,
dar cu gust de-nceput şi mirare..
Sămânţa dovleacului din grădină,
să-mi pună pe masă lumina, într-un festin de rutină..
Şi-un pumn de stafide rebele, aruncate ca o ploaie de stele,
aromate, uscate, frumos colorate,
vise ale boabelor de struguri, trezite din somnuri ciudate,
pe întomnate..
Şi ca un corolar, ca gustul să nu fie bizar,
un strop de miere, o adiere de aripi transparente, uşoare,
gust de ceară topită şi de albină în floare..
O revelaţie încântătoare,
ce-mi mângâie papilele atât de subtil,

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul

Bogat în fantezie, plin de armonie,
maxim de senzaţii şi supremaţie,
limbaj universul, dansul e libertate,
cea mai profundă intensitate.
E sufletul oglindit de corpul în mişcare
la unison cu muzica, domnească floare,
venită transcedental, de viaţă adăpătoare.
E compania durerii concentrată-n lacrimă
şi-al surâsului ce înlătură orice patimă.
Dansul e poezia în care fiecare cuvânt
e mişcarea universului ce coboară plăpând
în expresia verticală a dorinţei orizontale
a celui ce dansează privind spre soare-răsare
sau ploia venită din cerul misterios,
făcând invizibilul, vizibil armonios.
Dansul, cel mai sublim, mişcător şi frumos
e viaţa însăşi, nu o broderie privită pe dos.
Sunt balerinii ce forma şi-o pierd
devenind mişcare, proces, energie,
care încet, încet se topesc,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Osmoză

Şi dacă tot ne-ai "osmozat": tu ca poet, noi cititori,
consider că ar fi păcat să nu simţim ai tăi fiori!
Tu, zi de zi, vii şi ne-ncânţi cu aşteptate poezii,
de jale şi de dor le cânţi celor cu suflete pustii.
Şi bucuria este mare când versul tău e ca un foc
ce dă răspuns, fără-ntrebare, la tot ce-n inimi are loc.
Ai intuit că-n cititor se mistuie ce vrei să spui,
pe mine m-ai făcut dator şi nu vreau să-mi pun lira-n cui.
Ne acordăm pe-aceeaşi undă, leacuri şi vise împletim,
profundă, gravă şi fecundă fie osmoza ce clădim!
Şi dacă sufletu-nsetat se-adapă la al tău izvor,
fii fericit, prin ce-ai creat o să devii nemuritor!
Iar ca răsplată-n mod subit obţii al vieţii atestat:
iubeşte ca să fii iubit şi iartă ca să fii iertat,
cinsteşte ca să fii cinstit, respectă să fii respectat,
doreşte ca să fii dorit, stimează ca să fii stimat,
uneşte ca să fii unit, ajută să fii ajutat!
sfinţeşte ca să fii sfinţit şi astfel vei fi lăudat!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că

Cred că mi-am pierdut un ochi,
Căutând.
Avea dioptrie mică
Şi-mi părea că vedea bine
Cu şi fără lentilă.
S-o fi împiedicat de vreun vis
Atras de pământ
Şi siguranţă.
Iar acum îmi caut privirea profundă
Cu ochiul rămas,
În dioptrie mare
Şi gene prea dese
Pentru conţinuturi.

Cred că mi-am strivit o mână,
Îmbrăţişând.
Avea degete drepte
Şi-mi părea că era frumoasă
Cu şi fără mănuşă.
S-o fi pripit când veneai,

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (23 octombrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul

Din fir de borangic, şase petale albe, matăsoase cresc,
Pe trupu-ţi fraged, mlădios de un verde apos.
Cea dintâi floare a primăverii ai ales să fii,
Nouă să ne dai de-ndată de ştire,
Că natura intră din nou în a ei trezire.

Ai puritatea, gingăşia stratului de nea,
Ce te-a incălzit şi te-a ferit de ger năpraznic,
Ca tu pe mai departe să rămâi întâiul vestitor,
Al izbândirii vieţii din profunda hibernare
Şi alţi zori să se zărească într-un viitor.

Te căutăm şi admirăm prin parcuri şi păduri,
Prin grădiniţe de flori la noi şi la vecini,
Printre frunze putrezite in pâlcuri tu incoltesti
Şi reale covoraşe naturale împleteşti,
Cât îţi este calculat ca tu să înfloreşti,
Ploaie de miresme în juru-ţi răspândeşti.

Umil clopoţel, stai aplecat de povara-ţi grea,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Ganea (26 februarie 2019)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!