Poezii despre plutind, pagina 9
Curcubeul
Lotcile navighează pe râuri,
Pe mări navighează marile vapoare;
Dar norii plutind pe boltă-s mai frumoși
Decât toate-aceste lucrușoare.
Peste fluvii se-ntind înalte poduri,
De-a dreptul falnice și încântătoare;
Dar arcul care susține tot cerul
Deasupra arborilor în strai de sărbătoare,
Legând pământul de paradis, e mai frumos
Decât toate-aceste lucrușoare.
poezie de Christina Rossetti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străfulgerare de pasăre
visele nu mai erau vise
în accepțiunea iubirii
erau niște epave plutind
pe o mare de cuvinte nestăvilite,
șuierate
durerea nu mai era durere
în înțelesul pustietății
era un muget de suferință
din înaltul cerului
un cutremur din străfundul
părerii de rău
noi nu mai eram noi
în accepțiunea destinului
eram două țipete sufocate
în aceeași străfulgerare
de pasăre
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, n-am să plec...
Nu, n-am să plec!
Cu roua dimineții m-au primit trandafirii
și-acum, în toamna vieții
m-am predat iar iubirii!
Nu, n-am să plec!
Corabie vie, pe valuri plutind,
eu te chem să-mi deschizi orizonturi
și-mpreună, de vrei, să pornim către porturi!
Nu, n-am să plec!
Cât mai înfloare teiul și plopul înalt
și ne mai fac umbră din înalt,
sub ochii tăi, iubirea vreau să îmi tac!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mai murit un deținut de foame
A mai murit un deținut de foame
Și moartea-adulmecă azi altă urmă.
Cumplit ne roade foamea și ne scurmă
În măruntaiele de ceață și de scame.
A mai murit un deținut de foame,
Supt, istovit de ploșnițe râioase
Ce cară-n spate butii pântecoase
Cu sânge ca pelinul de la crame.
A mai murit un deținut de foame,
Liber plutind ca zborul unei vrăbii,
Iar ochii noștri au sclipiri de săbii
Și fulgeră în beznele infame.
poezie celebră de Ionel Zeană din Acești mari poeți mici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet
M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine,
Copilul visător de altădată!
Mă simt plutind privirea mea-nsetată
Se pierde-n orizonturi largi, senine.
De-acum, ispititori, în van mai cată
Viclenii ochi... îi știu atât de bine!
O, nu mai tremur când mă uit la tine,
Și azi te iert, căci rana-i vindecată.
Iar visul tău ca pânza Penelopii
Se țese ziua, noaptea se distramă...
Noian de întuneric ne desparte!
Zădarnic zâmbitoare te apropii,
Și glasul tău tremurător mă cheamă
Tot mai străină-mi ești, tot mai departe...
sonet de Alexandru Vlahuță
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anii de la mine la tine
Iarăși nu știu de yachtul sau tu te legeni. Oricum
fiorii vin de la tine
mă ling pe buze decât de apetisantă poți fi
Bem romul marinăresc, să nu mă suspectezi
de naturalism, până la fund
Și ne aruncăm în plăcere până-n afund, de parcă nicicând
un terț, altădată, nu tulburase apele,
sporind fanteziile, noaptea ca un tsunami îți
învolburează coapsa cu copastia
zorii ne prind, plutind pe vise, spate în spate...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Paul Celan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
Miracolul verii pe-un țărm de smarald,
Lumina de aur în aerul cald,
Un cer străveziu, ce te cheamă în mit
Și marea albastră, dansând în zenit.
Pe plaja întinsă, doar el și cu ea.
Iubirea de-o viață e scrisă în stea.
În pașii nostalgici secundele mor...
Doar apa mai șterge din urmele lor.
Plutind reverie... Se-aude un cânt.
Doar vântul adie... O boare de vânt.
Talazul feeric e vrajă și dor,
Aripa de vis îi învăluie-n zbor...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte
Contemplă lângă mine în tăcere
Ce a fost, ce este, ce va fi,
La o țigară și o bere
Scrumând în doi la amintiri
Din trecutul gri, pătat și scorojit,
Ce-l îndoim cu o gură de sifon,
Un punct între neant si infinit
Solistul nostru beat si afon
Ce cântă romanțe în asfințit.
Unde și eu și tu formăm un NOI,
Înecați într-o iubire de absint,
Îmbrățișați și goi în doi
Să râdem de aceste zile știrbe
Și la final sfârșita-vom
Ca vechi pirați din Caraibe
Plutind pe sticlele de rom.
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de Relu Cazacu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăceri vorbind
Azi au vorbit tăcerile din noi,
Spunând în locul nostru despre mare,
Cuvintele moșind în lume ploi
Pe suflete, simțind cum setea doare...
Hrănisem clipa, să ne dea mai mult
Răgaz speranței, dorului șoptit,
Să alinăm al inimii tumult
Din simfonia ce ne-a amețit
Și am dansat în doi povestea vieții
În pași de vals plutind, timp învelind,
Stăpâni pe noapte, vasali dimineții,
Privindu-ne în ochi, tăceri vorbind.
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naufragiați pe uscat
Ca pe-un vapor, din lumi visate,
E trupul nostru, biet matroz
Ce-i dornic după-o viață roz,
Plutind în marea de păcate
Cel ce cârmaci vrea să se-arate,
La fărdelegi, mult virtuoz,
Creind hățișuri de rogoz,
Își construiește mari palate
Dar marea vieții, dă de știre,
Că-n traiul nostru cel lumesc
Acei ce sunt "în stăpânire",
Cât și-alții ce păcătuiesc,
Ajuns-au la îmbogățire,
Prin "naufragiu sufletesc".
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!