Poezii despre parale, pagina 9
Povestea cerșetorului
La un colț de stradă, singur, părăsit,
Stă un prunc și plânge... Frații i-au murit,
Tatăl, un bețiv, l-a gonit de-acasă,
Nu mai are mamă, trist trece prin viață.
Pentru toate astea, însă mulțumește...
Ce miraj, că încă, pruncul mai trăiește!
Probabil, gândește, că sortit îi este
Să trăiască-n suflet, această poveste.
Ar munci cu ziua pe la "X" și "Z"...
Cine să-l ajute?! Dorul i-e ardent...
Parcă-l cheamă frații când în adormire,
Cu capul pe-o piatră, doarme în neștire.
Dar sortit i-e luptei cu singurătatea
Și durerea vieții, când se lasă nopatea.
Lângă el un câine și-o cutie goală...
N-are nici de-o pâine... Cine-l bagă-n seamă?!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E mai târziu decât gândești!
Singur singurel, cu inima amară,
În larma veselă din cafenea,
Îmi sorb berea. În această seară
N-am scris un vers. Privesc peste tejghea.
Am de plătit nenorocita de chirie,
Iar cuvintele-mi bat oarbe în ferești:
Oh, inspiră-mă, Muză, mă rog ție
Întotdeauna-i mai târziu decât gândești!
Hello! Iată-o frază fecundă, roditoare...
Bravo! Notează -îndată pe hârtie.
Strânge-o la piept cu inimă încrezătoare,
Poate va da naștere altor fraze, cine știe,
Toate în acord cu armonia lirei tale.....
Ah! Când foamea te prinde-n ai ei clești,
Cuvintele-s de prisos, nu fac două parale:
Întotdeauna-i mai târziu decât gândești!
Iată-o gașcă întregind decorul,
Studenți voioși bând bere lângă ușă,
[...] Citește tot
poezie de Robert W. Service, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea III - Parodia imigrantului
Imigranți, copii de suflet ai lui ăla cu A mare
Nu puțini, milioane, după ultima estimare,
Răspândindu-se în roiuri întind corturi uriașe
Și ascunzându-se în ele fac planuri ucigașe.
Iată vine-un imigrant ce părea mai descurcăreț
Johannis privind la dânsul îl întreabă cu dispreț:
- Was ist das?
- Was? Și de mai știi și românește
Domnul nostru vrea să-ți spună ceva ce te privește.
La un semn deschisă-i calea și se-apropie de Cotroceni
Un imigrant atât de simplu că se pierdu printre bucureșteni.
- Tu ești Johannis?
- Da imigrante!
- Am venit să-ți cer să ne primești,
România e frumoasă, e o țară ca-n povești.
- Orice gând ai imigrante și cu orice planuri vei fi sosit
Cât suntem încă la pace eu îți zic du-te de unde-ai venit.
Despre partea cu primitul, noi și-așa suntem săraci
[...] Citește tot
parodie de Rozsnai Zsolt, după Mihai Eminescu
Adăugat de Rozsnai Zsolt
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către țară ( Dupa "Scrisoarea III" de Mihai Eminescu)
Un actor dintre aceia ce nu mai încap pe scenă,
Care de o vreme-ncoace, e de-al casei, la Antenă,
Simte că, din ceruri parcă, o idee-ncet coboară;
Că doar el are accesul, sus, pe scara socială.
Și de ce, la o adică, n-ar fi primul președinte,
Ce conduce națiunea ca un brav și bun părinte?!
Are o rețetă nouă și îl recomandă haina
De succes, ce a-mbrăcat-o un confrate din Ucraina.
Cum câțiva ciumeți l-ajută cu logistică și planuri,
Vizite electorale, benere și-alte sloganuri,
El independent rămâne, nu încape nicio vorbă,
Că doar n-or sorbi-mpreună din același blid cu ciorbă.
Cu românii nu-i de șagă; nu-i mai vezi să pună botul,
Chibzuind pe îndelete cine le-ar merita votul.
Pleacă-n țară să expună proiecte de legi, programe,
Ce vor face să prospere insul, nemurind de foame.
Până mitingul se-ncheie, până soarele apune,
Scrie țării o scrisoare, cu o sfântă-nchinăciune.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul
*
Explodează supernove,
Se formează nebuloase,
Se duc multe alte nove,
Stelele se fac frumoase.
Se ivește o cometă,
Cade un meteorit,
Se-nvârtește o planetă,
Lângă ea un satelit!
Se "văd" multe "goluri negre",
Luminează un pulsar,
Răsare al nostru Soare
Și apoi dispare iar.
Se nasc mii de stele duble
Și milioane de asteroizi
Și omul s-a gândit să "umble"
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pe Drumul Mătăsii către Samarkand
PROLOG
Noi care vă-ademenim la drum cu cântece fără pereche
Și juram că Frumusețea-n veci trăiește, deși crinii mor,
Noi, Poeții venind dintr-o obârșie nobilă și veche,
Care cântând ajungem în sufletul oricărui călător,
Ce-am putea oare să-ți spunem? Poate o poveste minunată
Despre nave, și stele, și locurile unde vom regăsi străbunii,
Unde trandafirii amurgului nu se-ofilesc niciodată,
Unde vânturile bat spre vest, iar soarele stă în umbra lunii.
Acolo-întâii regi ai lumii, cu bărbile lor albe, în inele,
Dorm somn dulce prin poieni cu izmă și izvoare
Și-n strânse cercuri pe pieptul lor se-nalță iedera spre stele.
EPILOG
La poarta Soarelui, Bagdad, în vremurile de demult
NEGUSTORII:
Faceți loc, suntem cu toții gata de plecare!
[...] Citește tot
poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ăsta zic și eu noroc
Intr-atat ne-mbata viata
Cu iluzii si stradanii
Ca nici nu bagam de seama
Cat de repede trec anii.
Cred ca nu importa urbea
Daca-i
Ramnic sau
Focsani
Totul e ca eu pe-atuncea
Avea optusprezece ani.
Si-n orasul plin de crasme
Si cu centrul plin de praf
Nu era nici un teatru
Si nici cinematograf.
???
???
Pompieri, oborul, gata
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Agârbiceanu din Poezii -Ed Tineretului 1967
Adăugat de Elita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sila
Era o iarnă aspră ș-o noapte ce-ngrozește,
Și crivățul, cu viscol, mugea precum mugește
Un taur ce-a rănit.
Într-un cătun de laturi a unui sat mai mare,
O rază îngînată de slabă luminare
Subt un troian albit.
Troianul era casă, cășcioară locuită,
Ce-i astupa nemeții intrarea umilită
Bordei de muncitor;
Și raza îngânată venea dintr-o lumină
D-o flacără-n cenușă ce vălvăia în tină
Pe un uscat cotor.
Cu furcile în brâne, cu fețele voioase,
Întind cât pot cu fusul din caiere stufoase
Două femei cântând.
Bătrână este una, ca iarna de albită,
Iar alta este jună, bălaie și iubită
De câți o văd râzând.
[...] Citește tot
poezie clasică de Cezar Bolliac din Poezii nouă (4 ianuarie 1840)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul IX
Apoi, Clemențo, lămurit când fui
de Carlo-al tău și-mi spuse cum dușmanii
aveau să-și bată joc de-urmașii lui,
mi-a zis: "Dar taci, și las' să curgă anii!
Atât mai pot să-ți spui ce-o fi nainte:
că just amar urma-vă-va pierzanii."
Apoi viaț-acelei flăcări sfinte
s-a-ntors spre soarele care-o străbate
ca și spre-un bun de-odihn-a orice minte.
Făpturi împii și suflete-nșelate,
vai, cum vă-ntoarceți voi de-asemeni bine,
cu ochi țintiți mereu spre vanitate!
Și iat-alt foc spre noi văzui că vine
din sfera lor și claru-i foc de-afară
vădea dorința-i de-a vorbi cu mine.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva pe front
Am plecat cam triști de-acasă și puțin încrezători
Prin dotare și moral că am fi bravi luptători.
Mai încercăm noi când și când cu "Și-am plecat la Moscova",
Dar ne gândim că s-ar putea s-ajungem și altundeva.
Mergând în nesiguranță mai mult tăcem decât vorbim
Și cu nesaț de condamnați cuprinsul dintre zări sorbim
Meditând în mare taină, păstrată cu suprem efort
Asupra groaznicei dileme; a fi captiv sau erou mort.
Am mers așa zile și nopți, săptămâni și luni în șir
Dar prin câte am trecut e inutil să mai înșir...
Căci scopul simplu de moment este ce am făcut noi
Să îndulcim viața amară creată de acest război...
Iar răspunsul e tot simplu; oriunde am fost am jucat cărți
Membrii activi și chibzuiți împărțiți în patru părți.
De grade nu mai țineam cont, firesc primând formația
Numai câte un ștab în ghină mai călca convenția...
Mă relanșezi tu, grad mojic, uite mă ce porcărie
S-avem pardon domnule membru, dar asta e pockerie
Și dezbrăcăm tunicile reîncepând din nou cu calm,
Tura terminându-se tot cu pocărescul psalm;
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!