Poezii despre ofera scaun, pagina 9
Zâmbește, iubește, ajută
Dacă vrei să fii bogat, zâmbește!
Privește cerul înalt, iubește!
Spune o rugăciune, oferă o floare,
Întinde o mână, arată onoare!
Pentru viața ce-ai primit
Lui Dumnezeu să mulțumești.
Cu sufletul linștit,
mai fricit ai să trăiești.
poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar cosit
- Maica Domnului, ți-am adus și Ție
păpădie cosită proaspăt,
s-o atingi, că știu cum e
să stai
pe un scaun, în Cer,
și să nu poți să atingi, iar, iarba,
florile, spuse copilul din
scaunul său, cu rotile.
Mie așa mi-aduc, uneori,
când îi rog și
ce bine e, Stăpână!
Și ce mai plâng
când mi se ofilesc în poală!
Și-așa aș vrea
să mă răstoarne odată și-odată-
în iarba necosită!
(...)
-Tu ai vrea, Celesto, întrebă Poetul,
să cazi în iarbă ca orfanii care nu...
nu pot să meargă,
[...] Citește tot
poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea
Ani frumoși cu sănătate
Numai domnul a dăruit
Inimoasă fiind cât șapte
Dragostea și-a împlinit
Răsplătind cu fapte
Ăsta-i har nestăvilit
Gânduri ce-au cuprins în carte
Oferind cu bunătate
Iată carte după carte
Aură de creatoare
Ne oferă, nu ne lasă
Un gând bun, carte frumoasă.
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sarut de musetel
Lacrima ce curge-n vale
Cu mesaje de la el
E ca sa-ti aduca-n cale
Un sarut de musetel.
Buzele ce trec pe ape
Peste podul mititel
De minciuni vin sa te scape
C-un sarut de musetel.
Eu sunt mic ca o furnica
Ce-agatata de cercel
Iti ofera fara frica
Un sarut de musetel.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Femeia
O-ntrecută țesătoare
Sau pe ogoare muncitoare,
Aduce auru-n ogoare
Și chipu-i vesel, ars de soare.
Cu mâna ei oferă pâine,
Părtaș ne e la greu și bine,
Așa tăcută și sfioasă,
Aduce primăvara-n casă.
Iar în al dragostei temei
Aduce vieți prin viața ei.
poezie de Constantin Iordache din Fereastra magică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leac de dor...
Gânduri, vise, sentimente,
Dor nespus de suflet spus.
In nestemate se adună,
Uneori din lacrimi fură,
Alteori furtuni provoacă
Și echilibrul ți-l răstoarnă,
Dar, dintr-odată îți oferă și o cupă de iubire
Umplută cu clipe de fericire dulce-amăruie
Care leac de tristețe și de dor, cu siguranță o să-ți fie...
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucăți de fericire
Pe plita arsă de un foc nebun,
Bucăți de fericire aromate...
De-o parte și de alta, numai fum
Și brațele micuțe, dând din coate...
Iar pe un scaun bântuit de vreme,
Cu mâinile în poală și chip sfânt,
Blândețea lumii dusă la extreme,
Într-o privire caldă și-un cuvânt.
O lampă sus, deasupra unei mese,
O pâlpâire-a vieții din cămin,
O amintire-a celei ce fusese
Icoana vie la care mă-nchin.
Ascult și azi cum se anină focul,
Și de-ale sale flăcări nu mă tem,
Mă fericesc că am avut norocul,
Să-mi iau din el cel mai frumos poem!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dragostea face răni care tămăduiesc sufletul,
Adevărul face gropi care netezesc cărarea,
Banii ridică în gol să fure de sub picioare umbletul
Satan oferă sufletului lumea să-i poticnească umblarea...
Iar fiecare om alege diferit de diferența ce io face cugetul
Și de vină este.... "că asta-i împrejurarea..."?!
poezie de Ioan Hapca din Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu țigara-n gură
confecționez o inepție modernistă
îmi iau raglanul și ies
fredonând o melodie veche
ceva fin și rafinat cum e normal
un coniac martell sec ca un banc
englezesc din toate încheieturile
fac prima la stânga încetișor
trec pe lângă femeia cu părul de lână
strâns într-un coc țâfnos
zâmbește potent cu dinții
iesiți la soare cu nerușinare
tac și merg atent pe cele șapte cărări
urc în tramvaiul scos din uz
stau încordat într-un scaun
tapițat cu iarbă de mare
primesc mesaje clandestine
de urări de bine scoase din dex
și răcnite din scaunul șoferului
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profesorului universitar Gh. V. Roman (fost secretar al BOB al PCR), care i-a luat biroul profesorului său, Gh. Bîlteanu (conducătorul său de doctorat), imediat după ce s-a pensionat, deși a rămas profesor consultant și avea dreptul la un birou (pamflet)
I-a luat biroul fără remușcare,
Fără vreo sfială, cu nerușinare,
Și i-a pus un scaun, pe-un hol, după ușă,
Cum arunci din sobă, după foc, cenușă.
Văzând cum se poartă Roman cel Păgân,
N-a mai dat pe-acolo proful cel bătrân;
A murit sărmanul foarte supărat,
Că-a lăsat în urmă-i un așa ingrat.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (21 octombrie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!