Poezii despre oameni parsivi, pagina 9
Oameni necăjiți
E dimineață iar,
Dar nu văd nici un soare
Căci plouă cu mărgăritar
Și fiecare strop mă doare.
În jurul meu la orice pas
Văd numai oameni necăjiți,
Și au pe față doar necaz
Sunt supărați și obosiți.
Viața toată alergăm,
S-avem bani s-avem comori,
Între noi tot ne săpăm
Omule tu uiți că mori?
Viața-i rea tu fă-o bună,
Nu cu bani ci cu iubire,
Ia-ți familia de mână
Dă-le zâmbet fericire.
poezie de Eugenia Calancea (30 martie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lume
În lumea plină de defecte
Și de-erori legiferate,
Iubirea noastră cred că poate
Să aibă visele perfecte.
În lumea strâmb amestecată,
Cu oameni buni și oameni răi,
Există totuși ochii tăi
Și o iubire fermecată.
În lumea plină de cusururi
Și judecăți rudimentare,
Există o iubire, care
Va fi lumina mea de-a pururi.
În lumea foarte actuală,
Cu răul deghizat în bine,
Iubirea mea, te am pe tine,
Tu, bucuria mea finală.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epistola celor neiubiți
Mai trece iarăși un veac de suferință,
Ei sunt cei neiubiți ce luptă în ființă;
Voi oameni, oare nu tânjiți s-aveți
În orice seri și dimineți,
Dragostea dată de căință?...
Tulburător privesc la cei trudiți cum zac,
Ei sunt aceia îmbrăcați în sac;
Voi oameni, oare nu știți ce e iubirea
Descătușată din simțirea,
Acelora, care lumești nu se mai plac?...
Mai trece încă vreme de durere,
Ei sunt aceia care aici nu-și fac avere;
Voi oameni, oare nu cunoașteți diferența
Dintre acei care-și dau încă corijența,
Și alții clădindu-și suflul ce nu piere?...
Numai un Dumnezeu este în noi, întotdeauna,
Pierzi zilele, una câte una;
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învățătura unui părinte
Fiule,
Alege bine cuvintele
Înainte de rostire!
Ascultă învățămintele
De la oameni cu cinstire.
Înainte să vorbești,
O clipă, să reflectezi.
Nu cumva prin ce grăiești,
Oameni să subestimezi.
De vrei să fii respsctat
Poartă-te cu lumea bine!
Vei fi om cu rost în sat.
Nu-mi vei aduce rușine.
Dacă nu faci precum spun
Praful se-alege de tine.
De nimic nu vei fi bun,
Nici viața nu te va ține.
poezie de Dumitru Delcă (august 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei care trăiesc pe dinăuntru
sunt oameni ca și mine
care trăiesc pe dinăuntru
ca într-un schit săpat în carnea lor
de întrebări fără răspuns
în care Dumnezeu
încă din primordialele infinituri
prin sensibilitate
și-a lăsat amprenta
oameni oglindă
în a căror privire
se reflectă toate suferințele
care preferă să vocifereze prin artă
și dacă ar prinde cu adevărat glas
agonia lor interioară
lumea întreagă
ar asurzi
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceilalți oameni din noi
mă primeai la tine
din ce în ce mai rar
tăcerile tale erau tot mai apăsătoare
din streșini de zinc picura nepăsătoare
o ploaie
numărându-mi pașii
dintr-o clepsidră
tot mai departe de tine
și mă întrebam
cum se mai întorc păsările călătoare
în același copac părăsit cândva
într-o zare
iar oamenii se închid
într-o uitare absconsă
neavând măcar curajul să facă
un semn de rămas bun
celorlalți oameni
în care s-au preschimbat
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
capete mov, capete pătrate
de oameni tâmpi
se uită la foaia din mână
frunză galbenă, frunză ruginie
în zbor glasuri de copii
cântec blând, cântec frânt
capete mov, capete pătrate
de oameni idioți
flutură hârtia și ștampila
azi nu-i doare, mâine o să-i doară
comportamente de zombie
pliază hârtia și o bagă-n urnă
capete mov, capete pătrate
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
O turmă de vise paște pășune pe Cer...
în toiul nopții...
Caută stele să se-adape...
în izvoarele Lunii să-și stingă dorul...
în focul și în poezia luceafărului să-și îngroape iubirea.
Privesc spre pământ, le e arșiță...
și iarba parcă stă să plouă...
poate-poate se va stârni o ploaie nebună de rouă...
Vântul l-așteaptă să învie,
leagăn să le fie...
o frunza să le-adie lin
și să le cânte despre oameni...
și despre iubire...
Oameni și vise, cântate în cer...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constat neamiabil
Rămân cu mintea zdruncinată că nicio școală nu m-ajută, am pierdere de fir,
nici nu mai știu abecedar, cuvintele se leagă altfel... și unde-i rațiune
când ascult carul cu prostie în jur, anapoda în înțeles, minciuna-i azi o națiune;
grași, proști, ce doar în nas n-au aur de belciug, se îneacă gratis cu sarmale
și aplaudă zănateci pe doi lei, parșivi plătiți și ei să zbiere strâmbe efuziuni
că bunăstarea acum ne paște, ni se dă totul de la stat, pe vorbe doar... de haimanale
din rădăcini, ce s-au întins din nou, rizomi dintr-o istorie ce-o credeam revolută... în emisiuni
mă uit cu tot mai multă scârbă, deplâng arid hău, o incultură,
așa doar reîntors naiv, crezând că, al meu neam, nu ești de minte "neam";
ce stă orbit și mut, nu-și spune știința din cei ce mai știu, la alții noi... credeam
că este drept și-s legi cum să fim și mai buni, bogați... nu o adunătură!?...
doar trist, îmi pierd privirea în urmă, căci privesc la linia de start
și văd, cum de la glonțul tras fugim cu sârg înspre înapoi,
să prindem o ștafetă falsă, ce-o scot, ca pe-un "bulan", ăi noi...
ce-n fond sunt vechi progenituri de-originali... de care-am zis odat'; "doar ce-am scăpat!..."?
Credeam... dar neamul "Draculii" azi suntem, cum s-a dus vorba... Ce păcat!...
Mai rău, de tot, ce-am fost vreodată; analfabeți... E peste-o pierdere de fir... Mai abitir!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sluga cu chivot
Între mine și mine
nici măcar eu nu îmi dau dreptate!
Să vină sauna cerului
Să vină!
Să mă bată cu un nor pe spate
Să mă fulgere piatra
arsă pe cărbuni
Măi oameni buni
Măi oameni buni
Între mine și mine
nici măcar eu nu îmi dau dreptate...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!